Bologna – un oraș subestimat

Ah, Italia! Paste, pizza, istorie, arhitectură, frumusețe, bun-gust… ce să-ți mai dorești? Oricine poate petrece câteva zile minunate în această țară, în majoritatea anotimpurilor. Am scris de câteva ori despre diverse călătorii în Italia: la Milano, la Roma, Vatican, în Puglia (Alberobello, Matera/Bari) și în Veneția. Și iată că e momentul să scriu și despre Bologna și ultima vizită (dar nu cea din urmă).

Cred că tot ce știam despre Bologna înainte să mergem acolo era despre sistemul de învățământ Bologna (facultate 3 ani + master 2 ani) și cumva niciodată nu am făcut legătura cu pastele BOLOGNESE. Deși pare atât de evident, nu-i așa? Ei bine, am avut ocazia să învăț despre toate aceste lucruri și mai multe în câteva zile frumoase petrecute în Bologna – orașul roșu, deștept și gras (”la rossa, la dotta, la grassa”). Roșu datorită arhitecturii în mare reliefată prin cărămizi roșii, deștept deoarece e oraș universitar, iar gras pentru mâncarea absolut delicioasă de aici (și din zona Emilia Romagna în general). Nu știu dacă Bologna este atât de populară ca alte destinații din Italia, dar din punctul meu de vedere, orașul ar merita să fie un pic mai cunoscut. Poate și pentru că ne-am simțit cam singurii turiști, cu câteva excepții, în aparență ne-am integrat bine în viața de zi cu zi a italienilor.

În primul rând, pentru iubitorii de mașini, trebuie știut că la câțiva zeci de km în afara orașului, în Sant’Agata Bolognese, se află nu doar muzeul, dar și fabrica de mașini Lamborghini. Noi rezervasem inclusiv un tur al fabricii, dar din cauza unor probleme, a trebuit să-l suspende. Am rămas doar cu vizita la muzeu și cu un condus de Lamborghini! (el) Dacă sunteți fani sau pasionați, cu siguranță e ceva interesant de văzut acolo!

Pont: câteva sute de metri un pic mai departe de muzeu este Ristorante Da Taiadela, un restaurant-cantină pentru angajații din zonă, dar au și un spațiu separat pentru turiști. Unde știi că mănâncă italienii, clar e bună mâncarea și așa e, este un spațiu pe care-l simți autentic de cum pășești. Iar noi am avut norocul să stăm la o masă lângă clubul-deținătorilor-de-Lamborghini care veniseră să-și susțină echipa la o cursă organizată la Imola, un alt oraș aproape. Desigur, toți aveau Lambo-urile parcate în fața restaurantului. 🙂

Bun. În Bologna în sine, sunt câteva locuri de vizitat, multe muzee – nu ne-am dorit să parcurgem totul, ci am luat-o la pas cum am simțit. Obiective pe care le-am văzut:

  • Turnul Anelli – are câteva sute de trepte înguste de lemn, dar priveliștea de sus e chiar faină! Pentru 5 euro, aș zice că merită. 🙂
  • Muzeul de Istorie al Bolognei – destul de interactiv și fain, așa am aflat că Bologna e construită de o grămadă de oameni deștepți, care au inventat sau au gândit tot felul de lucruri pe care noi azi le luăm de-a gata, gen… meridianele! Am aflat și istoria mortadellei, acest mezel emblematic al regiunii (care se numește ”bologna” și în engleză).
  • Am vizitat o expoziție dedicată Fridei Kahlo la Palazzo Belloni, mi-a plăcut mult. Aceasta era un temporară, dar sigur vor fi și altele.
  • Am urcat din afara orașului prin cel mai lung portico din lume, sit recunoscut UNESCO până la Basilica Santuario Madonna di San Luca. A fost foarte învigorător, pentru că pornisem de dimineață, și toată lumea urca (dar fără să dea senzația de aglomerație prea mare). Unii alergau, unii mergeau cu câinii, adică oamenii făceau și sport, nu doar pelerinaj.
  • Am vizitat librăria publică Salaborsa, care stă pe un sit arhehologic ce poate fi vizitat și el. Aici intrările sunt gratis. 🙂 E fain că ai multe standuri de unde poți lua reviste sau ziare și să stai jos să le citești. Mulți oameni făceau asta, în liniște. 

Pont: În Bologna sunt câteva restaurante Michelin și merită făcută din asta o experiență în sine – cina la un asemenea restaurant. Pentru mine a fost prima dată când am mers într-unul, de fapt am mers la două, printr-o mică neînțelegere, și a fost minunat. Mâncarea a fost extraordinară la Viccolo Colombina, am mâncat desigur cele mai bune ragu bolognese din viața mea. Perfecțiune, pur și simplu. Pastele bolognese originează, spun istoricii, din Imola, orașul de lângă bologna, dar cumva numele s-a perpetuat. Ah, și nu veți găsi nicăieri ”spaghete” bolognese, o blasfemie pentru italieni! Veți găsi tagliatelle sau alte feluri de paste care pot ”ține” sosul de ragu între ele. Iar la I Portici, ne-am simțit tratați ca niște oameni speciali, am primit mult mai mult decât am comandat, tot felul de gustări și delicatese, ni s-a prezentat mereu ce mâncam și ambianța a fost una fină și elegantă. 

Pe lângă toate cele de mai sus, ne-am luat timp pur și simplu să ne plimbăm prin oraș, la pas, să admirăm frumuseți stradale arhitecturale, să ne bucurăm patiserie și înghețată și să privim oamenii din jur. Nouă ne-a plăcut foarte mult orașul și cu siguranță vom reveni, mai sunt multe de văzut și de mâncat! 🙂 

Mai multe poze găsiți pe Instagram, că site-ul le pune la o calitate îndoielnică. 😀

2 comentarii

  1. Bologna este un oraș minunat, în care este o plăcere să trăiești. Este bine că este subestimat…de turiști și așa ar fi bine să rămână. Un oraș autentic italian, în care istoria mai veche și mai nouă se regăsește pretutindeni.

    1. Buna Mirela – zici tu ceva acolo, asa e 🙂 Voiam doar sa sugerez ca Italia nu e doar despre Roma si Venetia, ci e mult mai bogata de atat si merita cunoscuta (si prezervata). Multumesc pt comentariu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.