Zile frumoase în Milano – partea I

Dragii cititori, ce mai faceți? Am o idee … cred că jumate de popor își petrece timpul prin concedii în această perioadă, iar eu tocmai mi le-am terminat pe ale mele cele mai lungi deocamdată – mai călătorim în Noiembrie, dar până atunci mai este. Buuun! Așadar, să vă și povestesc un pic despre cele câteva zile minunate petrecute la Milano. Pentru mine e a doua oară când merg, însă despre prima oară nu v-am scris, iar de data aceasta coordonatele au fost un pic diferite.

Am călătorit cu iubirea, și ne-am plimbat, în total, vreo 50 de km (monitorizați) cât am stat, vizitând, curioși, muzee, plimbându-ne pe străzile frumoase ale orașului, și mâncând mâncare delicioasă. Am prins vreme frumoasă, cald, desigur, și zile destul de libere, cu relativ puțini turiști (și ei sărbătoresc Sf. Maria), și credeți-mă că aceștia 2 factori influențează maxim perspectiva asupra unui loc. Am fi vrut să ajungem și la Lacul Como, dar chiar nu am mai reușit. 🙂 Însă vă recomand, dacă apucați, să trageți o fugă (e la juma de oră de Milano), am auzit și citit numai lucruri bune despre asta.

sdr

Ca detalii tehnice, am zburat cu WizzAir și am stat la hotelul/hostel Hotel Brasil Milano. Este un hotel de 1*, într-o clădire clasică, ce are o curte interioară și balcoane din acelea clasice, frumoase, cu vedere la stradă, cu vedere deasupra lumii, aș zice. Pentru prețul ce l-am plătit (aproximativ 150 euro / 2 persoane), condițiile au fost decente, noi nu suntem fițoși când vine vorba despre asemenea detalii, și rar ne plângem (nu e în tipologia noastră): o cameră pentru 2 persoane, cu baie, toaletă și duș, balcon, și un ventilator, că nu aveau aer condiționat. Menajera schimba lenjeria patului și prosoapele zilnic, astfel că mereu ne întorceam într-o cameră curată și aranjată. Hotelul este la vreo 22 de minute de mers pe jos de Dom și la 27 de minute de Gara Milano Centrale, situat în estul orașului. Din punctul meu de vedere, foarte ok. 

Intermezzo P.S. Dacă vă planificați curând un concediu și vreți să rezervați ceva prin Booking, dacă folosiți acest link, primiți 10% reducere. Evident, îmi iese și mie ceva dacă faceți asta, anume 15 dolari. Ca să nu ziceți că-s șacală. 🙂

Ce mai trebuie menționat la ”tehnic” este că noi nu am circulat deloc cu transportul în comun. Am preferat să mergem pe jos (chiar trebuie să vă spun ȘI despre asta într-un alt articol), să ne putem opri oricând pe parcurs, pentru că am deviat deseori de la traseu doar pentru că am descoperit ceva WOW pe parcurs. Dar voi reveni la acest aspect mai încolo. 🙂

Despre Milano, o idee generală este că, aidoma oricărui oraș (european) dezvoltat, are propriile sale contraste: clădirile moderne, din oțel, sticlă, lucioase, nou-nouțe, districtul business, blocurile recent construite, și clădirile masive, clasice, cu arhitectură ornamentală, cu uși de 2 ori cât omul, lemnoase, și cu balcoane romantice demne de poză. În partea modernă noi am vrut neapărat să vedem Bosco Verticale, o inițiativă de sustenabilitate urbană prin integrarea naturii în arhitectura clădirilor – astfel se ridică 2 clădiri moderne, cu copaci și plante pe ele, care, prin prezența lor, mențin o temperatură mai scăzută. Chiar aș fi curioasă cum e să trăiești într-un asemenea apartament. 🙂

dav

Din punct de vedere al artei, nu cred că este vreun oraș italian important care să nu aibă contribuția lui la istoria artei italiene și moderne – am vizitat muzeul Domului, Pinacoteca di Brera, galeriile din Castelul Sforzesco (inclusiv sculptura Pieta a lui Michelangelo), și am văzut și ceva de Modigliani la MUDEC – Muzeul de Cultură care ne-a dezamăgit un pic, pentru că ne așteptam să fie mai multe lucrări ale lui Modigliani expuse, însă nu au fost decât două, și nicidecum printre cele mai frumoase sau cunoscute. Experiența digitală, însă, în muzeu, mi-a plăcut foarte mult – cum a fost prezentată viața lui alături de lucrările sale – știați că a fost ucenicul lui Brâncuși în Paris?? Nici eu! Picturile lui, însă, mi se par emblematice, cred că a reușit să-și pună amprenta personală în lumea artei, aidoma lui Dali, Picasso, Van Hogh, sau Gauguin. Cineva mi-a recomandat să mă uit la acest film despre viața lui, și, dacă va fi cazul, revin asupra lui cu mai multe impresii.

dav
dav
dav
dav

Doi piloni importanți ai artei arhitecturale, însă, rămân Galeria Vittorio Emanuele al II-lea și Domul din Milano. Galeria, numită după primul Rege al Italiei, se remarcă prin eleganță, prin cerul albastru văzut prin sticla acoperișului, prin canaturile galbene ca spuma unui ou de casă, bătut, pline cu detalii și mici statuete, sau mozaicuri. Magazinele de la parterul acestui ”mall” trebuie și ele să respecte o anumită regulă de design – să aibă sigla aurie pe un fundal negru – pentru a nu ieși din tiparul structurii. E o galerie superbă, îți vine doar să te uiți pe pereți… pe bune.

sdr

Impozant și maiestuos este și Domul, una din cele mai mari biserici din lume. Munca la el se extinde pe o perioadă de aproape 600 de ani (vă dați seama…) și merită cei 3 euro + 9 euro de urcat pe acoperișul său pentru a-i vedea detaliile de aproape. În vârful său stă proptită Madonnina, o statuie de 4 m, acoperită în aur, a Sfintei Maria, patroana milanezilor, cum zic ei. Domul e o capodoperă gotică atât în exterior, cât și în interior – te face să te simți mic, mic, insignifiant, și umil. Peste tot este ceva impresionant să admiri detaliile atât a vitraliilor cât și a sculpturilor ce ies din pereți. Nouă ne-a plăcut enorm, și de-a dreptul vă rog să nu plecați fără să urcați și pe acoperiș – vă oferă o privire de ansamblu asupra acestei frumuseți arhitecturale.

dav
dav

Cu tot dragul v-aș mai povesti, dar strategia de marketing zice să nu mă întind prea mult cu detaliile și să vă fac să așteptați partea a doua, așa că asta și fac. Ne citim, deci, și pe mâine. 🙂

P.S. Am pus poze și pe Instagram, le puteți vedea și acolo.

0 comentarii

  1. Cina cea de Taină nu? Am fost și eu acum mulți ani, aproape un deceniu, iar luna viitoare am oprire din nou în Milano în drum spre București. Sper să apuc să explorez orașul, să vedem cum s-a schimbat între timp.
    Altfel, vă spun ceva ce-am aflat abia zilele astea: Vigevano. Care e lângă Milano și care pe căutări google arată demențial, iar în pozele făcute de niște amici arată și mai fain. Dacă apuc să rămân în Milano câteva zile, clar dau o fugă și-n Vigevano.

    1. Ceau Cristina 😀 Cina cea de taină cred că ar fi trebuit să o planificăm mai din timp, și noi nu am mers decât cu o schiță acolo, că nu știam ce și cum o să ne ia lucrurile. Sunt curioasă cum ți se va părea la a doua oprire. De Vigevano nu am auzit, dar îmi recomandase cineva pe Facebook Bellagio, un alt loc superb de pe Como. Am zis să împărtășesc recomandarea :). Călătorii plăcute!

      1. Știu Bellagio din călătoria trecută, de data asta cred că voi merge în Varenna, tot un locșor fain de pe Como 🙂
        Și da, eu țin minte că mi-am făcut programare online pentru a vizita Cina cea de taină, iar asta acum mulți, mulți ani.

  2. Mie mi-au sarit in ochi gunoaiele, m-am simtit zici ca eram inapoi in Romania. Apoi traficul infernal. Si nu pot sa nu mentionez si de fumul de esapament, unul dintre motivele principale pentru care nu m-am deplasat decat foarte putin pe jos.
    Ce sa zic, mie nu mi-a placut deloc, n-as mai vizita Milano. Imi pare rau ca nu ai putut ajunge la Como, e tare frumos.

    1. Să știi că chiar m-am gândit la tine când mă plimbam pe-acolo, amintindu-mi de ce mi-ai scris, dar chiar nu am putut să empatizez deloc, nici măcar nu erau multe mașini pe străzi, și nu doar în 15 August asta. 😀 Cine știe..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.