O lecție de la Aurora Boreală

Una din dorințele asidue ale vieții mele a fost să văd Aurora Boreală, sau mai precis să o experimentez, căci văzutul nu cuprinde, de fapt, toată perspectiva. Mi-am îndeplinit dorința și am primit și o lecție de viață, poate nu neapărat pentru mine, ci pentru a o da mai departe. 

Dar să nu mușcăm covrigul chiar așa de la mijloc. Poate un pic despre aceste lumini fascinante întâi. Aurora polară, sau aurora boreală, după un nume mai romantic dat de Galilelo Galilei după zeița zorilor și titanul vânturilor (Aurora și Boreas) este un dans molecular între vântul solar ce călătorește de la soare și câmpul magnetic al planetei noastre. 

Cu alte cuvinte, Soarele expulzează constant particule încărcate cu energie, care ajung în spațiu, inclusiv pe planeta noastră. Pământul are un câmp magnetic care într-un fel ne protejează de aceste coliziuni cu încărcare energetică mare, particulele din vântul solar ciocnindu-se cu atmosfera Pământului. Astfel, se eliberează fotoni care, la întâlnirea cu diversele gaze din atmosferă, cel mai des oxigenul, creează o perdea de culoare verde, sau alte forme de lumină: fâșii, curburi, pâlnii etc. Aceasta este Aurora Polară, sau ce se vede pe cer în anumite condiții favorabile în principal în emisfera nordică (există și aurora australă, sau sudică): cer senin fără nori, dacă se poate fără lumină puternică a lunii, fără poluare luminoasă a orașelor etc.

Las un pic fizica și trec la geografie: de unde am văzut noi Aurora a fost orașul norvegian Tromso, aflat în interiorul Cercului Polar. Destul de în Nord, adică, un loc destul de propice pentru observații ale aurorei. Am rezervat un tur specific (recomand Enjoy the Arctic, cu Andrei, care e stabilit în Norvegia de 14 ani) și am sperat că vom avea noroc. Nu e doar perioada anului factorul important ce determină vizibilitatea Aurorei, dar și puterea emisferică, încărcarea magnetică a vântului solar (plus sau minus, dacă e plus, se anulează cu polul magnetic și nu se vede nimic) sau viteza acestuia.

Am petrecut 4h în afara orașului împreună cu un grup mic de turiști, timp în care am văzut Aurora de 2 ori, prima oară mai subțire, și a doua oară mai intens. A fost o bucurie enormă, și de aici vine și lecția. Activitatea a fost moderată, totuși, mai ales că a fost o noapte tare luminoasă datorită lunii. Cu toate acestea, am văzut Aurora! Am văzut-o apărând pe cer, dispărând rapid într-un loc și materializându-se în altul, sau fluturând ca o perdea ușoară de lumină. Cât de fascinant! Eram toți cu mâinile îndreptate spre cer, “Uite acolo, și acolo!”, asistând la un mic spectacol verzui-lăptos, într-un loc complet alb, plin de zăpadă, friguros, cu cer înstelat.

Unii oameni ar fi vrut mai mult. Nu erau foarte mulțumiți, pentru că nu se vedea ca în pozele de pe internet! Adică s-au bucurat, dar cu jumătate de suflet. În schimb, eu și soțul meu am fost în extaz, eram cu gura până la urechi de încântare! Oamenii au venit pentru poza perfectă, dar noi am venit pentru experiența aurorei și am fost recunoscători pentru spectacolul văzut, chiar doar pentru câteva minute. 

Sunt mulți oameni care vânează o grămadă de lucruri în viață, nu doar aurore. Vânează perfecțiunea, aparențele unor poze fără cusur. Iar asta îi privează de bucurie și de autenticitatea momentului, ca să nu mai zic că nu le dă oportunitatea recunoștinței. Personal, faptul că am fost cu soțul meu, la capătul lumii, vorba vine, într-un loc incredibil de frumos, în care nu am mai fost niciodată, și am avut noroc să vedem un fenomen inedit al naturii a fost minunat. Că nu a fost ca în pozele faimoase, că nu a fost intens, că nu a fost nu știu cum, nu a contat. 

Așa cum privim viața, așa ne așternem cum trăim: ancorați în moment, bucurându-ne de clipele mici sau mari, de persoanele de lângă noi, sau mereu în căutarea de “altceva”. Să fii, mai degrabă decât să pari. Să trăiești, mai degrabă decât să fotografiezi obsesiv. Să fii recunoscător, mai degrabă decât să fii veșnic nemulțumit. Când nu stai la pândă, ci te relaxezi în mâinile destinului, norocului sau momentului, e posibil să fii plăcut surprins. Asta e lecția pe care am vrut să o împărtăşesc, suvenirul meu pentru voi din Norvegia. Pe curând. 🙂 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.