S-a încheiat o a patra ediție a unei bienale ce pare că devine o tradiție aici pe blog, anume cea despre #provocareiubilirică – 11 zile (14-24 Februarie) în care scriu diverse micropoeme despre iubirea în nenumăratele forme ale sale. Încoronez provocarea cu un articol pe blog unde le și păstrez, împreună cu o tematică aleasă.
De data asta, vreau să las câteva gânduri despre iubirea pentru animalele de companie.
După cum poate știți, locuim cu 3 pisici și folosesc specific acest verb pentru că apartamentul nostru e și casa lor, așa cum e și pentru noi. Nu mă gândesc niciodată în termeni de ‘dețin’ sau ‘am’ cu sensul de ‘posed’. Ei sunt companionii noștri mici, ființele de care am ales să avem grijă, animăluțele cu care împărțim un spațiu. (îmi place diminutivul pentru că ei chiar sunt micuti, mai ales pe lângă noi, uriasii Gulliver) Am avut animale de casă și la bunici, dar de data aceasta percep experiența diferit, nu sunt doar o spectatoare a vieții lor.
De aproape 5 ani de cand s-a întâmplat prima adopție pentru mine, ceva s-a schimbat profund în modul meu de a mă raporta la lume: am dezvoltat empatie la un alt nivel. Pur și simplu mă simt un om mai bun, mai atent, mai blând, mai răbdător. Evident, nu eram un om rău înainte, dar grija pentru o ființă necuvântătoare poate da unui om mai multă umanitate, cred eu, decât interacțiunile cu ceilalți din ‘’aceeași specie’’, hehe, necesită un alt tip de conexiune emoțională, chiar inteligență emoțională (am crescut mult la acest capitol de când sunt cu ei, totodată am învățat să mă cunosc mai bine). Iar asta pentru că animăluțul nu ne poate răspunde într-o limbă pe care să o înțelegem, și viceversa. Cu toate aceste, sunt ființe pline de iubire care nu se sfiesc să o ofere. Pisicii noștri ne-au fost alături în suferință, în boală, în provocările prin care am trecut, așa cum au știut ei.
Mă întristează enorm nedreptățile care se întâmplă în adaposturile din România, dar nu numai, uneori chiar și în curțile sau casele oamenilor. Zici că am devenit niște monștri, nu avem pic de inimă rămasă pentru niște suflete lipsite de orice apărare. Detest cruzimea față de animalele de companie și cred că trebuie nu doar educație în acest sens, dar și pedepse aplicate. (vedeți recentele cazuri descoperite)
Vă recomand cu tot dragul, dacă vreodată luați în considerare o adopție, să vizitați un adăpost cu fie câini sau pisici (sau altele, dacă e cazul). Este unul din cele mai pline de însemnătate gesturi pe care le puteți face pentru un animăluț: să-i dați o șansă, să-i oferiti iubire și grijă. Asta nu înseamnă că nu vine la pachet cu responsabilitatea, dar aceasta ar trebui să se simtă ca ceva firesc, nu ca o povară.
Cred sincer că sunt un alt om față de acum 5 ani, nu m-aș fi gândit vreodată că voi avea astfel de ganduri și e clar că m-am sensibilizat mult între timp, așa e, dar într-o inimă deschisă, au loc mulți și multe. Vă las cu aceste gânduri și cu încurajarea pentru adopții responsabile. 🙂
- Weekend-ul acesta are loc un târg de adopții la Shopping city, poate aruncați o privire: https://www.facebook.com/events/927177343092180
Bine, vă mai las și micro-poemele mai jos, după cum ziceam (restul edițiilor le găsiți aici). Ne ‘citim’ peste 2 ani, pesemne.
1) Până mi se face inima
De tip Emmentaler,
Până o să-i pierd pe toți,
Rând pe rând,
O să-i țin în ea strânși laolaltă
Ca niște sardele,
Poate mai câștig timp
Până se formează hăurile.
2) Iubesc cuvintele atât de mult,
Îmi vine să le iau mănunchi,
Să le fac sul într-un pergament lung,
Și să fug departe, orice,
dar să nu le găsească ChatGPT.
3) În orice zi de-ar fi să pier,
Știu că a meritat totul,
Fiindcă că TE-am iubit.
4) Merită mai mult
Acest Pământ al nostru
Care ne ține
Și ne va conține
Cândva.
5) Iubirea e
Ca o panglică de mătase
Pe care o desfaci
Să lase părul strâns în coadă
Liber.
6) Am luat un telescop
Să mă uit în inima ta,
Să văd cine locuiește acolo,
Într-o casă așa de încăpătoare.
7) Dacă ar ști femeile
Cât efort depune lumea
Să le facă să se simtă nevrednice,
Ar răspunde cu o forță
Egală cu iubirea de sine.
8) Copilăria mea,
atât de dulce și naivă,
ca o caisă bine coaptă
din grădina bunicilor mei.
9) Ca două nestemate,
Îmi strălucesc ochii
De tine.
10) A însemna:
Să pui un semn
Mare cât tine
În inima celuilalt.
11) Dacă ai fi o pajiște,
Mi-ar plăcea să fiu
Florile sălbatice
care cresc pe tine.
