Internetul ăsta, bată-l norocul, e plin de surse de inspirație, pe alocuri, dar și surse de comparație. Mă rog, inspirația e uneori fix instrumentul de comparație (pozitivă), dar înțelegeți ce vreau să spun. Mă refer așa, generic la lucruri care ne dau idei bune, ne pot transforma viața sau, mai puțin dramatic, măcar să ne-o îmbunătățească (hacks, ponturi, ulei de șarpe, orice).
Dar știți ce ne lipsește? Punerea în practică. Nu degeaba românul înțelept (un personaj rar, dacă mă întrebați pe mine) a spus „teoria ca teoria, dar practica ne omoară”. Și e clar, internetul nu poate face în locul nostru, sigur, ne poate da resurse, dar nu le poate transforma în realitate pentru noi. În mintea noastră aproape digitală deja (ce să ne tot învârtim în jurul cozii), trăim într-o altă lume. Acolo cresc ideile, salvările, postările, pozele, outfiturile, rețetele, cremele de skincare, destinațiile. Cresc, desigur, fără o extensie în lumea reală.
Pentru că nu le facem. Doar le adunăm, dar nu le experimentăm, nu le încercăm, deseori. Acțiunea, disciplina, efortul de a pune mâna sunt cele care împing visul mai departe. Frustrarea ia naștere exact din această verigă lipsă: ce există în gândurile și ce facem cu corpul legat de acele gânduri. De multe ori, chiar e o prăpastie.
Ok Anca, și cum trecem prăpastia asta? Cred că trebuie să învățăm să ne dezlipim scociul dintre telefon și degete, și să le lăsăm libere pentru făcut. Să facem antrenamentul, rețeta, ritualul, îndemnul pe care îl vrem devenit realitate. Efectiv degeaba ne uităm la nșpe mii de video-uri despre cum se face stretching-ul pentru mobilitate, dacă nu punem în practică asta, de exemplu. Cumva trebuie să facem pasul de la scrollat/uitat mai puțin la făcut mai mult.
Poate la un moment dat apar eșecul și disconfortul, nu totul se obține peste noapte, asta e o altă iluzie dată de aceste tehnologii sociale care ne mănâncă atenția și fericirea, de genul actiune = rezultat imediat. Când de fapt este mai degrabă gen ”multe acțiuni – niște rezultate – triere rezultate pentru ce ne dorim – ajustare acțiuni – rezultat dorit”.
E ok să stăm cu nereușitele și să încercăm altceva sau chiar să încercăm din nou. Roma n-a fost construită într-o zi, cum a spus-o altcineva înțelept. Iar acum, cu popularizarea AI, cu atât mai mult nu există motivație de a face singuri ceva – susțin așadar rebeliunea împotriva acestei forme de castrare intelectuală și paralizare a acțiunii independente a omului.
Avem nevoie să facem lucruri și cu corpul, nu să locuim doar în mintea noastră, corpul e aceeași casă, nu un colț ce trebuie ignorat. Trăirea în experiențele reale e ce ne ancorează și ne dă putere și încredere în noi. Avem toate instrumentele la dispoziție pentru toate lucrurile pe care vrem să le facem. Vă provoc doar să trecem la a le pune în aplicare. 🙂
(realizez că am pus foarte multe paranteze în acest articol, mai multe decât de obicei, dar ce să fac, îmi place să punctez precizări și trebuie pur și simplu să învățăm cu toții să trăim cu asta)
