Mișcarea mă salvează de minim 3 ori pe săptămână

Evit să scriu “sport” pentru că nu practic un sport anume, și conceptul de mișcare e mult mai liber și lipsit de constrângeri sau presiuni. De câțiva ani, am primit mișcarea cu sens în viața mea și mereu mă întreb: oare cum am putut înainte fără? (Am scris mai pe larg despre antrenamentele pe care le fac cu Vlad aici.) 

Dar nu doar asta. Am mai alergat pe alocuri, am mai făcut yoga, zumba, zouk, am mers cu bicicleta și recent încerc să fac cât mai mulți pași zilnic, adică #măcaroplimbare, deoarece stilul sedentar de muncă de birou îmi dăunează. Îmi place ce fac, dar vine cu un cost.

Articolul însă nu e despre mine neapărat, ci despre recomandarea de a face această mișcare, în orice formă ar fi ea. Beneficiile, sper, sunt indiscutabile la acest punct, și le subliniez pe cele care nu “se văd”: ce e în interiorul corpului, sănătatea inimii, a posturii, a mobilității, a echilibrului fizic (cât de bine te poți sprijini pe o parte a corpului fără să te ții de ceva), dar și sănătatea mintală. Nu aveți idee de câte ori antrenamentele la sală sau o alergare sau o plimbare mai lungă pe jos m-au salvat de la o zi de rahat (fie la muncă, fie meh existențial). 

Așadar… dacă aveți un ‘New year resolution’ legat de asta, sau orice alt plan și nu merge prea bine, sunt aici să vă spun să nu renunțați. A nu renunța este cel mai important lucru în mișcare, a fi prezent, constant, continuu. Nu contează că unele zile sunt mai grele, că nu aveți stamina necesară, că vă simțiți stresați sau orice altceva. Mergeți, fiți prezenți, dați tot ce aveți chiar și din energie de nivel 20%, și în (scurt) timp veți vedea că merită.

Al doilea cel mai important lucru este răbdarea cu voi înșivă și procesul, progresul. Acestea nu sunt liniare. Fac antrenamente din 2018, pandemia mi-a furat o mare parte din câștig, apoi am revenit, și uneori se vede ce fac, alteori deloc. Răbdarea însă este strâns legată de obiectivul personal. 

Un obiectiv de slăbit, privit în ansamblu, implică total alte lucruri decât doar “să mergi la sală”. Mai mult, asocierea dintre a merge la sală și slăbit mă face să-mi dau ochii peste cap mai ceva ca bilele din biliard. Oamenii pot face mișcare din simplul motiv de a crea o rutină stabilă în viața lor (dacă pe alte arii, asta lipsește), sau de a pune mușchi, de a își corecta postura, de a se simți pur și simplu mai bine fizic și psihic și multe altele. Nu mai asociați mișcarea cu slăbitul!

De aici, mai despicăm un pic firul. Pentru că obiectivele sunt personale, și progresul este individual pentru fiecare în parte și mereu arată diferit în funcție de om (statură, genetică, nutriție, nivel de stres etc.). Un al treilea lucru cel mai important în mișcarea mai complexă (de tip antrenament sau alergat sau alt sport) este execuția corectă a mișcărilor, a exercițiilor, care va duce la progres. Lăsați ce fac alții. Fiți atenți la voi! Alții n-au ritmul vostru, corpul vostru, gândurile voastre. Este esențial să facem exercițiile corect pentru a nu suprasolicita și chiar răni alte părți din corp. Repede sau mult nu contează (la început), ci cât e de corect. Cu siguranță ritmul meu este unul mai ”melcian”, dar cu toate acestea, nu mă las. Sunt pe drumul meu, la fel și voi.

Iar dacă devine greu…de obicei nu uitați că mai puteți un pic. Acela e momentul ‘magic’ când dictăm creierului că NOI deținem controlul. Și nu vă fie teamă de greutăți, e foarte important să avem mușchi sănătoși care să ne susțină activitatea, coloana, picioarele, genunchii. Fără teamă, îmbrățișați și partea aceasta, chiar vă încurajez. Febra musculară vine și ea, dar trece, în timp, corpul se obișnuiește. Febra musculară e semn că ați muncit! Nu e o pedeapsă, este o răsplată care doare un pic, ok, nu zic, dar cu timpul, va fi mai bine, mereu mai bine.

În final, nu uitați să celebrați orice îmbunătățire mică sau mare, sau simplul fapt că ați fost prezenți. Formele de mișcare pot arăta foarte diferit pentru fiecare, voi decideți ce vă place. Vă spun doar că e posibil să nu vă placă la început ceva, dar să îi dați o șansă. E posibil să fiți surprinși pozitiv.

Se poate că ați mai auzit sau citit toate acestea de mai sus cu alte ocazii. Eu le scriu din perspectiva faptului că am trecut prin toate:

  • Frustrări că aia și cealaltă arată ‘așa’ și eu nu;
  • Frustrări că nu îmi iese, că eu ‘nu pot’;
  • Nervi de la muncă, de-mi venea să urlu
  • Comparări cu ce fac cei din jur (‘uite, ce bine face ăla’, sau deopotrivă, ‘uite, ce greșit face ăla’)
  • Frustrări că într-o anumită zi specifică n-am fost la randamentul maxim cum am fost în altă zi
  • Frici de ridicol sau că e prea mult pentru mine
  • Stări de ‘’așa n-am chef azi, ughhh’’
  • Stări de ‘’s-a dus pe apa sâmbetei tot ce-am lucrat până înainte de concediu’’ (spoiler alert: nu, nu s-a dus)
  • Gânduri de: am mâncat ciocolată azi, trebuie să ‘’compensez’’ cu o alergare. Sau ‘’mănânc o pizza acum, că mâine merg 10,000 de pași’’.
  • Etc. 

A trebuit să trec prin toate acestea prin mintea și corpul meu în această călătorie, ca să realizez toate lucrurile pe care vi le-am spus mai sus despre răbdare, progres, apreciere, bucuria de a mișca, executare corectă. Am trecut prin ele ca să pot ajunge azi să spun că nu îmi pot imagina cum ar fi viața mea fără această componentă de mișcare în ea. Şi poate că ați ajuns și voi la aceste concluzii, sau la unele din ele, sau veți ajunge. Dar trebuie să aveți încredere în voi și să fiți prezenți în mod disciplinat. Dacă azi nu merge, va merge mâine. Dacă nu merge mâine, merge poimâine, sau săptămâna viitoare. Însă nu renunțați. Vedeți ce se întâmplă. 

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *