Roma n-a fost nici construită, nici vizitată într-o zi, aș spune, și nici măcar în două-trei. Adică atât cât am stat eu, 3 nopți și aproape 4 zile. Dar trebuie să vă împărtășesc și altceva decât numeroasele poze postate pe Facebook / Instagram, pentru că mi-a plăcut așa mult, și pentru că romanii au lăsat o istorie impresionantă în urmă. 🙂
Încerc să mă împart între a oferi detalii tehnice și sfaturi utile, să vă povestesc despre ce am văzut, și impresiile cu care am rămas (chiar ÎNCERC). Încep, deci, cu lucruri de interes general:
- am călătorit cu Wizzair, dar mi-am luat biletele acum 1 lună. Puteau fi și mai ieftine (358 lei dus-întors), dar sunt sigură că dacă le căutați din timp, găsiți. Inițial trebuia să plec în Islanda (am găsit bilete anul trecut cu plecare din Budapesta, 400 lei dus-întors, WOW), dar din cauza intervenției chirurgicale etc. etc. nu am mai plecat.
- am stat la hostel, anume Ostello des Artistes. În ce privește cazarea, nu am pretenții decât la proximitate, altfel doar să fie ieftin, și nu mă deranjează să împart camera cu alți oameni. Am plătit, deci, pentru 3 nopți, 57 euro, într-o cameră cu 3 paturi, și am stat într-o zonă foarte bună, la 3 minute de mers de stația Termini, care e și stație de metrou, și gară, tot ce trebuie, toate conexiunile sunt aici, și autocarele de la aeroport tot aici opresc. Toate drumurile duc la Termini. 😛
- Cea mai bună hartă pe care am folosit-o în Roma a fost una de la Ulmon (se găsește și pe Android, și pe iOS), și de la aceeași companie am folosit și în Barcelona. E o hartă offline, și îți arată tot ce vrei să știi: puncte turistice, stații de metrou, autobuz, linii de tramvai, și cam așa. 🙂 Mie mi-a folosit maxim!
- Am circulat și cu metroul – poți să-ți iei card pe 72 ore (vreo 19 euro), sau 48 ore , sau 24 h, și e nelimitat. Adică de câte ori vrei să circuli cu metroul în 24 h, de atâtea ori circuli. Atenție însă că nu toată Roma e conectată bine la metrou, unele stații sunt foarte departe de punctele ”turistice”, și am mers și cu tramvaiul uneori, și cu trenul la un moment dat, și inclusiv cu taxi. Taxi-urile sunt foarte ok, curate, șoferii vorbesc engleza decent, dar au un tarif un pic piperat. Dar în majoritatea timpului AM UMBLAT.
- Luați-vă pantofi comozi de umblat, că în Roma, oriunde te plimbi, e frumos. 😛
- Grijă la hoți, că eu era să o pățesc. Vigilență la tehnica ”distrage atenție, împins, încercat desfăcut geantă”. 🙂 Nu zic că e lege să se întâmple, doar să aveți grijă, e ușor să fii visător pe străzile Romei.
- În Roma sunt muuuuulți turiști, foarte mulți. În Martie-Aprilie, poate chiar Mai, sau mai înspre toamnă târziu, să zicem că e decent, dar am putut să preconizez deja câți ar putea fi în viitor doar uitându-mă câți erau acum în Martie. Numai să aveți asta în vedere. 🙂
- Cu unele trucuri inteligente despre care o să vă scriu în articolul următor, cazurile extra-turistice se pot evita un pic.
Cam așa la nivel de detalii utile, ”tips and tricks” din experiența mea. Acum … ce-am făcut eu în Roma, ce am vizitat? 🙂 Încerc să îmi fac călătoriile echilibrate, să nu fie nici prea turistice, nici prea plictisitoare, să fie, practic, interesante, informative, să văd lucruri frumoase, și să mă simt bine. Nu exclud lucrurile turistice pentru că ele sunt populare cu un motiv, cred că am mai spus asta, dar nici agitația nu îmi place, și ce e prea ”mainstream”. Duminică am decis să nu merg la Colosseum, doar am trecut pe lângă, și cum nu aveam decât un bilet la 5 PM (luat online) pentru Galleria Borghese, am avut timp berechet să decid ce să fac. Așa că am vizitat forul roman. 😀 (Biletul de la Forul Roman / Dealul Palatin etc. e valabil și pentru Colosseum, să știți, chiar 24 h, parcă, doar că eu nu am mai apucat să intru la Colosseum. E ok, data viitoare).
Deci, forul roman (sau forumul?). E ca un mic sătuc cu ruine dinainte de Hristos, unele mai bine conservate ca altele, și cu câteva rămășițe ale unor temple, un fel de centru al orașului acum vreo 2000 de ani. Aici se țineau alegeri, se judecau criminalii, se țineau discursuri sau aveau loc alte întâlniri de ordin ”politic”. Mereu când merg printre ruinele unei civilizații vechi încerc să îmi imaginez ce gândeau romanii pe atunci, cum trăiau ei efectiv, pur și simplu cumva cu ochii minții derulez un film vechi de tot. De cum gândeam se cam știe – că doar au rămas scrieri, și contribuția lor în arte, științe, filozofie e bine știută – dar mă refer așa, la cum ar fi fost să mergi cot la cot cu ei. Și la câțiva metri mai încolo, era amfiteatrul iubit – Colosseumul, și loc de luptele faimoase ale gladiatorilor. 🙂 Cred că vizita aici e mult mai utilă cu ghid – că așa poți să citești plăcuțele, dar e altfel când pricepi un pic mai în profunzime ce se întâmpla acolo. Părerea mea.
Ca o mică paranteză – am avut câteva întâlniri simpatice cu ciori, porumbei, și albatroși, pe care i-am fotografiat în diverse ipostaze. O să vedeți mai jos, m-am amuzat copios. :))
Oricum, e bine de știut că multe ruine romane de azi ar fi fost un pic mai ”complete” dacă nu s-ar fi folosit materiale din ele pentru construirea altor … clădiri (inclusiv din fațada Colosseum-ului s-a folosit marmură). Vom vorbi despre conceptul de ”reciclare” și în partea a doua, când vă zic despre Vatican. Roma are numeroase muzee, sunt sigură că multe sunt minunate, eu am ales să merg la unul mai puțin cunoscut (dacă pot să spun așa) – Galleria Borghese, care a aparținut cardinalului Borghese, și avea construită casa asta într-un parc imens, frumos. Galeria și vila în sine sunt superbe, toate camerele sunt opulent decorate, până la cele mai mici detalii, sunt și multe statui interesante, ce surprind mitologia romană, antichități, și picturi renumite.
(Răpirea Persefonei, detaliu, sculptură de Gianlorenzo Bernini. Îmi place cum e surprinsă forța lui Hades și împotrivirea Persefonei aici.)
(un exemplu de tavan)
(n-o să am așa tavane în viața mea – fața mea realizând asta :))) )
(asta e o altă sculptură a lui Bernini, nu înțeleg de ce naiba nu am fotografiat-o și în întregime – mă rog. Aparent am decis să mă concentrez pe detalii, și anume picioarele lui Apollo și transformarea în lauri a lui Daphne, aici jos. E o sculptură care surprinde foarte bine legenda dintre iubirea lui Apollo pentru Daphne, neîmpărtășită de aceasta. Momentul când acesta încearcă, precum un zeu fără maniere, să o forțeze pe Daphne să fie a lui, iar ea îl roagă pe tatăl său, zeul râului, să o transforme în copac. Astfel, ea devine simbolul laurilor.)
Printre picturile cele mai interesante am văzut Sfântul Ieronim – de Michelangelo Caravaggio (atenție, nu e acel Michelangelo care a pictat Capela Sixtină), și Iubire sacră, iubire profană a lui Tițian. Mai erau și altele, dar astea mi-au rămas la corason). De ce? Păi să vedem.
Pentru Sfântul Ieronim, care se chiorăște săracul, fără ochelari, să scrie acolo în catastiful lui, cel mai important element al picturii mi se pare craniul – simbolul efemerității. Cumva că degeaba scrii, nenea Ieronim, în scripturile tale, că moartea tot te va lua. Dar Ieronim continuă să scrie, conștient fiind de asta, pentru că se gândește (cu mintea mea) la cine vine după el. 🙂
În ceea ce privește Iubirea sacră și iubirea profană a lui Tițian (numită și Mireasa și Venus/Afrodita), îmi place contrastul dintre o formă mundană a iubirii, și una mai spirituală, divină. Sau depinde, poate fi interpretat și ca pudibonderie vs desfrâu – e o pictură tare misterioasă, și îmi place mult simbolismul reprezentat, oricare ar fi el, căci e vorba clar de o antiteză, de două opusuri ce formează un tot.
După frumoasa Galerie Borghese și grădinile sale așijderea, am luat-o la pas spre undeva, nici eu nu știam exact unde, dar am ajuns, cum necum, în capul Scărilor Spaniole. Era deja seară, și era plin de turiști cum te uitai în jos. Sus se află o biserică (Trinita dei Monti) și un obelisc, și cum cobori, intri în Piazza di Spagna, de unde cărările duc spre o mulțime de alte monumente, străduțe romantice și toate cele. Undeva acolo e și casa memorială Keats-Shelley, dar era târziu să intru. Poate altă dată. 🙂 Am trecut și pe lângă Fontana di Trevi (din nou, neintenționat, doar mă plimbam) – plin de turiști încercând să facă o biată poză. Noroc că am mâinile lungi și am prins un instantaneu fără capetele curioșilor. Monumentul oricum e imens și frumos, cu apa aia albastră, nu neg. 🙂 Mai ales seara, era foarte frumos.
Tot umblând așa fără destinație, mi-a fost poftă la un moment dat, așa că mi-am luat o înghețată delicioasă și m-am așezat pe treptele unei biserici să o mănânc, în contemplarea zilei frumoase pe care am avut-o (undeva pe pietonalele din Piazza di Spagna). Apoi am și intrat în biserică un pic (mie îmi plac mult bisericile catolicilor, îmi inspiră altfel decât la ortodocși, sorry), și m-am rugat un pic. V-am mai spus că nu sunt o persoană religioasă, dar spirituală sunt, și cumva am simțit să fac gestul ăsta de recunoștință.
Acestea fiind scrise, m-am întors la hostel, și pe voi vă aștept marți dimineață, cu continuarea de la Vatican! 🙂