O să las magia pentru Salina din Turda și știința pentru Fabrica de Știință, ambele vizitate weekend-ul trecut în acest oraș relativ aproape de inima Transilvaniei. Ambele merită o recenzie aici, cu toate că scriu rar despre călătorii, dar este o secțiune existentă totuși pe blog.
Magie… sau fantezie SF/Game of Thrones. Așa arată Salina din Turda, sau zăcământul de sare din care s-a extras această rocă până în anul 1932, acum transformat în muzeu și loc de agrement din Turda. Pentru oamenii care credeau că sarea se extrage doar din apele sărate, ei bine, ea se găsește și sub pământ.
Se observă că s-au făcut investiții bunicele în Salină de la redeschiderea sa în scop turistic: acum se pot vedea toate fostele mine (Iosif, Rudolf, Ghizela, Terezia) și pe alocuri și utilajele medievale folosite pentru excavare, inclusiv crivacul care era tras de cai pe vremuri. Conform site-ului, acesta este ”singurul utilaj de acest tip din toate salinele din Europa care este conservat în locul în care a funcționat.” O altă trivia interesantă este că fierul ce apare în componentele acestei piese este românesc, de la o fabrică din Resița, aceeași care a suplinit și fierul folosit pentru construirea Turnului Eiffel.
Totul a fost un pic aglomerat, mulți turiști pe metru pătrat de sare, și dacă voiai să urci/cobori pe scări sau să aștepți la lift… trebuia să te înarmezi cu multă răbdare. Părerea mea e că ar fi trebuit poate un pic să limiteze accesul la un număr mai strict de vizitatori, dar am trecut peste acest aspect. În mină ești înconjurat de sare peste tot, te simți, ca să-l citez pe iubitul meu, ”că mergi într-o piatră de sare scobită pe dinăuntru”. La venire am coborât cele 13 etaje pe scările de lemn, iar la plecare am urcat cu liftul. În mina principală se pot realiza și diverse activități, în special pentru copii, dar și pentru adulți, desigur.
Peisajele saline sunt, cum am zis, demne de filme SF sau ce vă alimentează vouă imaginația. Nici un perete nu e la fel cu celălalt, diverse săli oferă alte formațiuni saline, iar lacul de jos din mina Terezia este, cum zice englezul, creepy AF. Dar face o poveste vizuală tare bună. E interesant să vezi cum se instalează sarea pe frânghii, pe balustrade, peste tot. Luminile care atârnă din tavan oferă și ele o atmosferă sumbro-romantică. Salina Turda este o mină vie, apa se scurge din tavan, este și o oarecare umezeală, dar cică aerosolii de sare sunt buni pentru sănătate. (poate de asta am dormit tun zilele de după :)) )
Ca un ultim sfat practic: aveți grijă cu intrările. Salina are o intrare ”veche”, care se realizează direct din oraș, dar și una mai ”turistică”, la vreo 3 km în jurul unui deal. În mină nu poți să ocolești nimic, drumul e drept, așadar în funcție de unde ați parcat mașina sau cât vă țin picioarele, trebuie să parcurgeți aceeași cale măcar o dată. Ca o concluzie, mă bucur că am văzut, în viața mea, cum arată o salină, și una amenajată atât de frumos precum cea de la Turda și cred că merită vizitată.
Să trecem la știință! Acum 6 ani, vizitând muzeul din Viena, m-am plâns că la alții se poate și la noi nem. Totuși, la noi ighen un pic, pentru că ne-am dus la Fabrica de Știință și ne-a plăcut enorm! Spațiul este amplasat în cadrul unei foste fabrici de bere, și în interior are un aer ușor industrial, deoarece se poate vedea peretele din cărămidă peste care au fost amenajate diverse tablouri cu iluzii optice. Am avut chiar și un ghid (domnul Adrian Filpișan, de la Asociația Astronomică Pluto), și dacă ideea unui ghid vi se pare plictisitoare, credeți-mă, ghidul nostru a fost superamuzant și prietenos. Ne-a prezentat exponatele, iluziile, a făcut apel la cunoștințele noastre de fizică, geografie sau chimie, dar și tehnologie, pe alocuri, într-un mod haios și accesibil. Ne-am distrat în camere deformate, cu experimente interesante și foarte mișto. Am petrecut vreo 2h atingând de tot și toate, făcând poze și realizând cât de faină poate fi … știința.
Așa da prezentare atractivă pentru copii, dar și pentru adulți deopotrivă. Puteți vedea din pozele de mai jos de ce a fost atât de fain! Recomand vizita cu vârf și îndesat, cred că dacă am avea mai multe astfel de spații în România, altfel ni s-ar dezvolta gândirea critică și poate am privi cu alți ochi (mai buni) fenomenele ”pe care nu le putem înțelege”. ”Știință sau magie?” a fost vorba lui Adrian. :)) Știu că românii deseori cred că multe lucruri sunt ”magie”, când, de fapt, e doar știință. Fără ghilimele. 🙂
