Cum se promovează știința

Îmi dau și eu restanțele de blog ca tot omul, și astăzi scriu un pic despre o altă parte a escapadei mele din iunie la Viena, și anume Muzeul de știință și tehnologie, sau, pe doici, Technisches museum. 

Poate vă gândiți: Da’ pitici, ce-o fi așa interesant la un muzeu de … știință? De obicei muzeele de artă sunt populare, dar adevărul e că dacă știi cum să faci un muzeu atractiv … el poate fi despre orice, și oamenii tot vor dori să îl viziteze. Cum mie îmi plac deopotrivă activitățile fizice și cele intelectuale (de orice fel), într-una din zilele ploioase petrecute în Viena, înainte de concertul David Gilmour, bam, ne-am dus, deci, la muzeu.

Nici nu am intrat bine, că se aude gălăgie, agitație, voci nu chiar atât de cristaline, cel puțin nu la fel de cristaline ca apa despre care cântă Cristi din Banat … (nu dați click, e spre binele vostru): erau o grămadă de copii! ”Semn bun”, mă gândesc, părea că se distrează, că au energie să se joace, să învețe. Și chiar așa era …. am ajuns într-o secțiune interactivă unde copiii învățau practic despre diferite mijloace de transport și diferențele dintre ele, calculau amprenta de C02 în funcție de ce alegeau, apăsau butoane să vadă cum se luminează un aeroport, aveau voie să pipăie roci din care se fac tipuri de drumuri, și așa mai departe. Și eu, ca un copil mai mare, cu ochii strălucind, apăsam și eu, mă uitam curioasă, atingeam, sau îi urmăream pe alții cu privirea. (ca și Dee Dee din desenele Dexter)

IMG_20160628_124512

IMG_20160628_124122

Apoi mi-am dat seama că hey, nu e ca și când nu aș avea o idee vagă despre toate treburile astea, dar era foarte interesant, aproape ca o tentație inevitabilă, să vrei să apeși butoane, să te uiți la ce mișcări fac lucrurile în încăperile respective. Asta pentru că nu doar secțiunea despre care vorbesc, dar o mare parte din muzeu a fost gândită cu aplicare practică. Dacă la secțiunea de istoria fizicii / astronomie, învârteam de o manetă și urmăream drumul Pământului în jurul Soarelui, la sectorul energetic puteam ajusta intensitatea luminii care bătea peste mini-panourile fotovoltaice, dându-ne astfel rezultate diferite în energia generată.

IMG_20160628_125311

Am rămas extrem de impresionată după tot turul care a durat vreo câteva ore, pentru că repet, totul era practic, și trezea curiozitatea. Nu e de mirare, deci, că acei copii gălăgioși de la început erau entuziasmați – când îi vedem practicalitatea, știința devine mai atractivă, nu mai e amorțită. Bineînțeles, mintea mi-a fugit înapoi la noi, că deh, comparații, comparații… Recunosc că nu am fost în vreun muzeu de știință din România, și nu aș putea să mă pronunț în legătură cu ce ar avea de oferit. Dar mă îndoiesc că muzeele de la noi sunt gândite pentru educarea tinerilor, spre exemplu, pentru promovarea științei, sau că sunt interactive cu publicul – mai mult decât niște simple expoziții și explicații … Sau dacă sunt măcar gândite, sigur nu sunt bani să se și implementeze, așa că tot pe-acolo … Dacă știți așa ceva, vă rog să îmi spuneți și mie, să vizitez cândva. (poate Grigore Antipa, din București? Am tot auzit, dar n-am fost. O să merg.)

IMG_20160628_130427

La secțiunea despre energie, multe detalii, evenimente, evidențieri negative despre industria petroliferă

Clar nu sunt om de știință, și nu cunosc o grămadă de lucruri, dar mi se pare esențial ca oamenii să învețe cum să gândească – să își pună întrebările ”De ce?”, ”Cum?”, și cred că știința joacă un rol important în această formare. Nu pe toată lumea interesează, bineînțeles, oamenii au o mie de pasiuni, dar cum să vă spun … minimul de curiozitate poate fi categoric atras din partea oricui, prin metode eficace. Iar cel mai ”benefic” timp e cel al copilăriei, când copiii pun o grămadă de întrebări și vor răspunsuri, dar deseori curiozitatea le este înfrântă în diverse moduri.

Asemenea metode le-am văzut la Muzeul din Viena, și mi le-aș dori și la noi. Mi-aș dori ca orele de știință să fie mai dinamice, cu o grămadă de experimente, și să aibă loc și la muzeee de genul (apropo, erau unii elevi pe-acolo care primiseră probabil ceva temă de căutat / făcut în muzeu, și aveau cu ei un caiet unde se mai opreau și scriau). Iar Technisches museum e mai mult decât un muzeu doar de vizitat, uitați ce cuprinde (selectat aleator), un program pentru public (care apropo, are tururi speciale pentru adulți, familii cu copii, și școli și grădinițe): „Technology & Animals” adventure campEverything that has wings, flies!High-voltage demonstration – A stunning show at the Technisches Museum Wien (Vienna Technical Museum) whisks you away to the world of electrical charges and currents! Despre ce vorbim? 🙂 Cum să nu vrei să vii cu copiii, sau chiar tu, ca adult, la asemenea evenimente?

Transcriu succint un program pentru educatorii de grădiniță organizat de muzeu, care să îi formeze pe aceștia în încurajarea gândirii analitice (ce ziceam mai sus), și zvâcului de curiozitate pentru tehnologie și știință în lecțiile pentru copiii cu care lucrează: And so, to stimulate the enthusiasm of 3 to 6-year-olds for natural sciences and technology, the Technisches Museum Wien has teamed up with Junge Industrie to launch the further training and continuing education initiative for kindergarten educators called ‘Technology is child’s play!’ aimed at promoting early childhood development in this field.

IMG_20160628_135504

Acestea sunt motivele pentru care muzeul de tehnologie din Viena mi-a plăcut mult, pentru că l-am văzut prin ochii de copil curios, copil care nu a avut parte, poate, de o interacțiune atât de vibrantă cu practicalitatea științei. Chiar cred că am fi mai buni, sau mai puțin tâmpi, să-i spun așa, dacă tinerii, copii, elevi, studenți, ar avea experiențe practice, și ar înțelege știința aplicată, nu doar teoretică, sau cu vreun experiment din an în Paști – nu ca să devină toți experți, oameni de știință, nu – dar ca să nu popularizeze prostii și pseudoștiință (ca de exemplu cum că oamenii n-au aterizat pe Lună și că totul e o conspirație NASA). Cu o promovare țuț, și dacă chiar se vrea, se poate, mai ales împreună. Modele sunt peste tot în jur, dar voință, probabil că mai puțină.

Ca să închei pe o notă ceva mai pozitivă, vreau să vă încurajez să vizitați, ori de câte ori aveți ocazia, asemenea muzee, să participați la experimentarium-uri unde e cazul, să vă interesați inclusiv despre observatoare astronomice. Dacă aveți copii, să-i duceți, că e chiar o experiență care merită, și ne arată o altă fațadă a cum și de ce merg lucrurile în jurul nostru. 🙂

0 comentarii

  1. Eu sunt mereu in cautare de muzee si expozitii interesante in zona Clujului ca sa-i duc pe copiii de la Clubul de Educatie Non-Formala. Si ne-am bucurat de Planetarium Mobil si o expozitie interactiva despre Egiptul antic- ambele la preturi maricele pentru ca erau private. La muzeu cand i-am dus a fost horror. Am rugat-o pe doamna de acolo sa ne faca un tur scurt si axat doar pe unele chestii mai interesante pentru ca nu voiam sa-i plictisesc (muzeu etnografic). Ne-a tinut lipiti de scaune vreo ora cat a povestit ea in termeni pe care copiii clar nu-i intelegeau. Apoi le-a pus intrebari la care nici noi nu stiam raspunsul si mai ca nu i-a facut prosti. Apoi cand a inceput turul copiii erau deja agitati si normal ca mergeau in pas mai alert si voiau sa vada cat mai mult din muzeu si a inceput sa tipe efectiv la ei. Eu de atunci am mari reticente cand e vorba de muzee si tot vorbesc inainte cu personalul ca sa ma asigur ca nu mi-i traumatizeaza. Sper sa se schimbe si la noi mentalitatea si muzeele sa devina mai interactive, personalul mai prietenos si mai deschis. Cat despre muzeul din Viena, e trecut pe lista asa ca mersi de pont 🙂

    1. Exact, e si „infrastructura”, dar si metoda – daca interesul ar fi dat si din partea formatorilor, educatorilor etc. poate ar compensa. Dar nu stiu, mi se pare ca e o stare de apatie …
      Sper sa iti placa muzeul, mie imi plac mai mult muzeele de arta, dar sincer chiar mi-a dezmortit un pic curiozitatea si m-am simtit bine. Iar asta ma face sa il recomand si ca model de buna practica! 🙂

    2. Aceeași experiență am avut-o și eu la Muzeul Etnografic într-un tur ghidat :)) Dar eram toți adulți, și noi am ieșit cam șifonați și aproape proști. Iar entuziasmul, vreun zâmbet larg și curiozitatea de a vedea cât mai multe exponate dintr-o încăpere erau pedepsite crunt cu priviri agere :)) A fost și amuzant. Dar păcat, zic. În Cluj, mi-e dragă doamna care face ghidajul la Muzeul Farmaciei, știe să spună povești interesante 🙂
      La Antipa, în București, țin minte dinozaurul. Dar cred că nici nu se compară cu ce descrie Anca în articol…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.