Mă bucur că ajung să scriu pe blog despre subiecte mai altfel, din seria lucrurilor care îmi plac, din seria experiențelor care merită sau care sunt speciale. Cred că viața poate fi presărată și cu astfel de evenimente care să ne scoată din rutină. De aici și articolul despre ”The Marmorosch”, căruia nu îi trebuie nici un alt apelativ, e ca și când zici The Grand Budapest Hotel. Articolul aceasta nu era planificat, dar mi s-a părut ceva demn de povestit – domeniul HoReCa e un sector cu multe provocări la noi în țară și pe alocuri avem multe de învățat, atât ca și popor, dar și ca ofertanți. Dar ce tot atâta introducere, haida să vă spun.
Plănuiam o excursie aniversară la București și am dorit să mergem într-un loc deosebit. Întâmplător (sau nu), am văzut o postare despre cel mai nou și interesant hotel din București, restaurat din clădirea unei foste bănci din România interbelică (banca Marmorosch Blank). Am văzut pozele și m-a cucerit: am știut că trebuie să mergem.
Despre istorie puteți citi oriunde, clădirea a fost construită înainte de anii 1,900 de bancherii Iacob Marmorosch și Mauriciu Blank, în stil neoromânesc, cu mai multe interferențe (gotic, bizantin etc.). Cum a curs timpul, a rămas o clădire abandonată și nevalorificată până când, în 2018, cineva a văzut potențial. Iar poveștile despre potențial îmi plac enorm. A fost o investiție serioasă, cu siguranță, dar satisfacția ambiției cred că depășește partea financiară (sunt sigură că ROI nu va fi o problemă). Hotelul este parte din colecția Autograph a celor de la Marriott, o colecție de locații speciale, mai mult decât resorturi de lux asemănătoare în fel și chip peste tot în lume. Locații care au elemente izvorâte din cultura respectivă, în acest caz, cultura și istoria românească.
Clădirea a fost restaurată într-un mod superb, nu neapărat la gloria ei inițială (s-au păstrat doar câteva lucruri fidele istoriei, ca de exemplu parterul clădirii, părți din biroul guvernatorului, și tezaurul de la subsol transformat în bar), dar la un standard demn de 5* în anul 2021, cu o tentă clasică și modernă deopotrivă. În interior i s-au adăugat și bogate elemente Art Nouveau sau Art Deco. Este o valorificare de excepție a unei clădiri istorice și se vede că atenția la detalii a fost una din priorități. Pe unii pereți se pot admira inclusiv picturi ale pictoriței Cecilia Cuțescu-Storck, care a fost (se spune) prima femeie din lume profesoară într-o Universitate (Academia de Arte Frumoase din București). Apropo, ea și soțul ei (sculptor) au chiar un propriu muzeu care poate fi vizitat în București.
Aș spune că pozele îi fac dreptate hotelului: este la fel de fermecător și în realitate. Am avut ocazia de a-i admira interiorul și de a ne relaxa la restaurant până când ne-a fost gata camera, într-o zi de vineri un pic aglomerată. Este grandios, și asta spune totul. Aș conchide că sunt mulțumită și de serviciile oferite, atât la restaurant, cât și la recepție, mi se pare că oamenii fac eforturi să fie eficienți și prompți, să ajute cu un zâmbet pe buze.
Patul din camera noastră a fost ca un nor în care ne-am odihnit picioarele obosite după o zi lungă de mers pe jos. E plin de lumini care să facă o anumită atmosferă, de la lumini moderne, electrifiante, în baie, la lumini calde sau nocturne în cameră. Desigur, prețurile camerelor sunt pe măsură, și camera cea mai luxoasă este de fapt biroul reamenajat al guvernatorului. Chiar acolo n-am stat. 😀
Micul dejun ca bufet suedez cred că poate mulțumi și pe cei mai pretențioși oaspeți și merită adăugat la rezervare, din punctul meu de vedere. Un alt detaliu: am primit pai de carton la paharul de latte macchiato pe care l-am băut în restaurant! Cum mă pasionează și aspectul de sustenabilitate, n-am putut să nu mă gândesc la asta.
Îmi place că astfel de proiecte ambițioase se pot realiza în România și fie că sunteți turiști sau locuiți în București, încercați să dați o fugă până la Marmorosch – este fix în centru. 🙂 Nu mă pot gândi decât cu extremă satisfacție la această bijuterie din centrul capitalei, și aproape aproape că văd undeva o speranță și pentru alte proiecte (vezi Herculane project, de exemplu). If only someone had a dream! 🙂