De când dau doi bani mai mulți pe fața mea, am patinat spre o extremă în care am excesiv de multe produse cosmetice pe care le cumpăr din dorința de a le încerca, și pe care, din nefericire, nu ajung să le folosesc (la timp). Când zic ”excesiv” poate vă gândiți la sute de cosmetice, dar nu e așa – imaginați-vă doar câte 3-4 tipuri de creme sau seruri pentru același scop, multiplicate. Poate unii oameni nu văd o problemă în asta (și mai ales, CE PROBLEMĂ, domne!), dar din punct de vedere al sustenabilității, pentru mine, este. Asta deoarece îmi propun să fiu mai cumpătată în consum și alegeri, iar partea de ”skincare” a luat această întorsătură de nedorit pentru mine.
Consum
În primul rând, intenționez, pe același principiu cu cărțile (#citescceam), să #folosescceam deja. Am realizat, în general, că atunci când nu avem anumite produse în fața ochilor, nu le folosim. Și așa uităm de ele sau ajung să zacă într-un colț de sertar, timp în care ne piere cheful de „testat„/folosit. Frenezia obiectelor noi ar trebui, mă gândesc, exploatată pe loc, dar nu la costul celor vechi.
Revenind la cosmetice, nu sunt medic dermatolog, dar viața mi-a spus că uneori e ok să fii consistent cu o anumită rutină, aceleași produse, aceleași ritualuri, înainte de a schimba ceva.
Ca o paranteză – eu una oricum nu pot să înțeleg persoanele care recomandă toate cremele și toate serurile minune, toate sunt bune, ”am folosit și asta și asta și asta”. Cum mai știi ce are efect ok și ce nu…cu atâtea? Mi se pare confuz. Am încheiat paranteza.
Așadar, am selectat cremele folosite pe jumătate sau pe care știu că le dețin de ceva vreme și care sunt parte din rutina mea. Ca să nu stea uitate de lume, le-am grupat în baie în fața oglinzii, acolo unde mă spăl pe față, dinți etc. pentru a fi la îndemână și pentru a ști că momentan, pe acelea le utilizez. Înainte când aveam 1 cremă, 1 ser, 1 mască nu aveam dilemele acestea, dar iată că în timp… s-au adunat. Și e păcat!
E păcat pentru că dacă ajungem să aruncăm produsul la gunoi, conținutul toxic/chimic al acestuia sau părți din el, în orice caz, poate contamina solul sau apa, la rândul lor răspândind poluarea. Asta dacă nu cumva sunt din ingrediente naturale… ceea ce mă duce la următorul punct.
Beauty brands jumping on the natural bandwagon by just adding a few natural ingredients to cosmetics that contain a myriad of other toxic ingredients, are not only duping customers but are also damaging the environment with the eradication of natural resources and unsustainable farming practices.
With the increase of these companies seeking out natural ingredients to fool customers into thinking they are buying natural cosmetics, the demand for natural ingredients has increased. (foarte bun articolul acesta, apropo:) )
Alegeri
Poate nu vă gândiți la asta, dar multe cosmetice nici nu sunt deloc ”prietenoase cu mediul”, cum s-ar spune. La nivel de alegeri, sigur avem alternative mai ok pe piață. De la produse vegane, netestate pe animale sau fără ulei de palmier (voi reveni într-un alt articol cu acest subiect), cu ambalaj reciclabil sau măcar parțial reciclabil. Vă recomand să fiți atente/atenți 😛 și la acest aspect atunci când faceți o alegere de skincare. De asemenea, există o aplicație numită ”Beat the Microbead” cu ajutorul căreia puteți scana produsele pe care le folosiți ca să vedeți dacă acestea conțin microplastic în compoziția lor (deci nu în ambalaj). Mi-e și rușine, sinceră să fiu, să scanez ce am momentan în baie. Intenționez pe viitor să mă uit la produsele Hello Body, unde scrie că sunt fără microplastice. Alte produse comercializate și la noi eu nu cunosc, dar vă aștept cu sugestii în comentarii. 🙂
Unde însă nu sunt microplastice, sunt ambalaje de plastic… și tot așa. 😀 E un balans mai greu de găsit, dar nu imposibil! În ziua de azi, există diversitate în produsele de îngrijire a pielii și nu ar trebui să facem rabat de la aspectul sustenabilității atunci când ne gândim să cumpărăm ceva nou. Și eu încă am produse cosmetice (creme de corp, uleiuri etc.) în ambalaje de plastic, dar nu o să le arunc, o să le folosesc până termin. Știu, I could do better. De asta sunt aici. 😀
Anumite companii folosesc sticla drept material de ambalaj (Sabon care se găsește și la noi, Tata Harper pe care nu l-am văzut la noi și nu am încercat încă), sau alte companii acceptă înapoi recipientele, pentru a le recicla ei înșiși (Sephora, Kiehl’s, și Kaufland are o astfel de inițiativă). O altă variantă ar fi, bineînțeles, refolosirea recipientului la altceva. 🙂 Am găsit și alte sugestii utile în acest articol.
Tendința este ca tot mai multe lucruri să apară care să ne fure ochii sau să miroasă într-un anumit fel și să ne fure deci nările, și recomandarea mea prietenească aici e să vedem, în primul rând, dacă chiar avem nevoie de un scrub nou, când avem deja 5 acasă ce ne așteaptă a le folosi, sau dacă acel scrub vine într-un recipient sustenabil. Practic, o cumpătare, înainte de săritură!
Eu vara asta am luat-o rău pe arătură. Având niste cosuri care nu treceau nicicum, am cumpărat o frenezie de produse. Nu zic, nu cred că au fost produse nașpa, dar am ajuns sa am câteva 2 variante din fiecare tip de produs, fara sa am o nevoie reală de așa ceva și cu o gaura semnificativa in portofel, la figurat vorbind. Partea buna e ca inca le folosesc, partea și mai buna e ca mi-am dat seama că (,) coșurile mele nu erau din lipsa de produse bune, ci din motive hormonale, așa că acum m-am potolit, că e tare ușor să fii furat de toate cremele și soluțiile magice.
Imi pare rau sa aud de problemele cu cosuri (I remember the memes:) ), dar ma bucur ca ti-ai dat seama ca era o alta cauza la mijloc. 😀 Hey, macar acum ai provizii for a longer time! :)) Si eu m-am lasat des furata de creme si solutii magice, poate nu neaparat prin prisma „solutiei”, ci prin a caracteristicilor: ten luminos, stralucitor, glimmery, miroase a Rai etc. :)) We live and learn!
Anca, nu am terminat inca, deci s-ar putea sa mai revin cu un comment, dar trebuia sa mentionez ca eu aseara am testat cu Beat the Microbead o gramada de produse de la mine din baie si sa stii ca treaba variaza intre produse ale aceluiasi brand. Unele au microplastice, altele deloc. Deci solutia cea mai simpla la care m-am gandit eu este pur si simplu sa le verific in magazin, inainte sa le cumpar. Mi se pare cea mai corecta si sustenabila solutie pentru mine. Adica nu mai dau banii pe ce nu e ok cu mediul si achizitionez doar ceea ce e ok. Nu e fair asa?
In plus, pot sa iti fur ideea asta pentru un video pe youtube? Multumeeeesc.
Hey Andra, ce ma bucur ca ai testat:) Da, bineinteles ca poti sa faci ce doresti tu, abia astept video-ul!
Ti-am zis ca sigur o sa mai am ceva de spus :))). Sa stii ca pana nu am vazut poza Roxanei Puris cu reduce, reuse, recycle si eu ma amageam ca reciclez si aia e, dar nu e chiar asa. Cum ai zis si tu, trebuie sa ne gandim de 2 ori inainte sa facem alegerea care ne duce spre faza de consum si, intr-un final, hopefully, reciclare.
Iti raspund aici la comentariul de mai jos cu alegerea – da, si eu zic ca cel mai simplu si eficient e sa scanezi in magazin inainte de achizitie. 🙂 Dar asta e doar partea de microplastic. Mai vine partea ambalajului. 😛