Cine salvează pe cine și (de) ce?

Poți să vorbești despre sustenabilitate, schimbările climatice, ecologie, natură și tot ce vreți voi pe acest subiect într-o sală rigidă de conferință, unde nu prea ”simți” nimic, unde poate ești stimulat doar intelectual, la nivel de idei. Dar este total altfel când discuți astfel de subiecte într-un loc autentic, construit din pasiune, liniștit, unde toate conceptele sustenabilității se îmbină: mâncarea din grădină, munca oamenilor de a clădi (salva) satul românesc/patrimoniul, oameni care trăiesc off-the-grid, resursele locale, conservarea naturii, viața simplă și fără pretenții.

Acest loc s-a întâmplat să fie Ferma Cobor, în țara Făgărașului. Ferma, dar și Gospodăria Cobor, sunt o inițiativă a fundației Conservation Carpathia, care își propune să creeze și să protejeze cel mai mare parc național forestier sălbatic din Europa. Pe lângă asta, au însă foarte multe activități: reintroducerea zimbrilor și castorilor în Munții Făgăraș, dezvoltarea zonelor de afaceri mici, autosusținute, restaurarea zonelor degradate și multe altele. Totuși, greșesc când spun că ”s-a întâmplat” – pare că nimic nu e întâmplător. Oamenii de la Societatea Omului Sănătos și platforma Habits by Republica, împreună cu CEZ România au ales locul și activitățile. Totul s-a potrivit cum nu se poate mai bine: oamenii care sfințesc locurile.

 

Am fost găzduiți în ”Casa cu numărul 21” din circuitul Fermei și Gospodăriei Cobor, o casă restaurată din 1933, adusă la un nivel modern de confort, păstrând elementele tradiționale (recomand să le faceți o vizită). Am mângâiat toți câinii din sat, sau cel puțin cei de la ferme, și ne-am plimbat în jurul satului, observând surele de stepă și ciobăneștii carpatini. Am mâncat și băut bine, de-ale locului (ce să și faci), așa încât nici n-am apucat să fac poze, ceea ce pentru mine e ceva…mâncarea unește oamenii și băutura înlesnește conversațiile, așa că mă bucur că am reușit să fiu prezentă și să apreciez momentul. Și să mă gândesc la tematica evenimentului și să pun întrebări.

Așa că s-a discutat, mult și bine, la masă, la plimbare, la un pahar, la un stejar, la o vorbă, nicidecum într-un cadru organizat, iar asta a fost foarte bine, dialogul a izvorât natural. Am încercat să explorăm multipele înțelesuri ale acestui cuvânt relativ anost: sustenabilitate. (Apropo, pentru voi a ce aduce acest concept? Cum îl înțelegeți? Puteți fugi să lăsați comentariu și reveniți voi la continuarea poveștii.) Însă nu doar că am povestit, dar am și experimentat unele fațete, sau am învățat despre ele de la oameni care cu asta se ocupă. Oameni care fac lucruri frumoase, iar eu nu pot decât să scriu despre ei.

Să-l iau ca exemplu pe Ciprian Aber, care ne-a fascinat cu pasiunea lui pentru apicultură și albine – printre cele mai ecologice ființe de pe Pământ, care, după cum poate știți, sunt esențiale pentru buna funcționare a ecosistemului. Am primit și miere, am ronțăit și dintr-un fagure delicios cleios tot cu miere. Dar pot să zic și despre Christoph Promberger, care este directorul Conservation Carpathia și ne-a explicat misiunea organizației sale. Sau despre Ondrej Safar, GM CEZ România, cu care am discutat punctual despre reziliența energiei regenerabile și lobby-ul din jurul gazului natural. Toate cu un firesc absolut normal. Nu mi-a fost teamă să le adresez întrebări sau să mă așez la masă cu ei (deși sindromul impostorului pulsa puternic undeva în spatele minții), pentru că până la urmă, nu prea contează ”cine” ești, ci CUM ești. Și toți acești oameni sunt mânați de ceva, aș numi-o grijă, sau ”păsare”. Atunci când îți pasă de oameni sau de ce e în jur, vrei să faci ceva de bine.

Dan Dinu de la România Sălbatică zicea că planeta nu prea are nevoie de salvare, că facem toate lucrurile pentru noi, mai degrabă. Într-un fel, așa e. Noi nu prea am adus nici un beneficiu planetei, dacă e să fim sinceri. ????) Însă facem parte din multele animale care locuiesc aici, acasă. Dar vrem ca sufocarea și gunoiul să ne fie finalul, ca omenire? Noi suntem o specie condusă de estetică și plăcere, bineînțeles că dorim să salvăm frumusețea acestei lumi. Poate că încă nu știm cum, dar merită încercat, fiecare cum poate. Și întotdeauna începe de acolo de unde suntem.

Și nu uitați că, așa cum zice Paulo Coelho, the world is changed by your example, not your opinion.

Notă: acestei postări nu i-am pus (P), deși este urmarea unei invitații de la Societatea Omului Sănătos/Habits by Republica pentru care nu am avut nici o obligație. Totuși, am simțit să relatez întâmplările din weekend, deoarece ne-am simțit foarte bine și cu locul și cu oamenii, cărora le mulțumesc pentru oportunitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *