Dacă în 2019 am avut revelația magiei organizării, care mi-a îmbunătățit viața, în 2022 am o epifanie nouă: aceea a minimalismului. Am citit cartea lui Fumio Sasaki, Adio, lucruri! * și vreau să împărtășesc cu voi câteva gânduri despre ce momente ”aha!” mi-a generat despre minimalism. Privesc printr-o lentilă personală, dar și una de la nivelul societății românești.
Lentila personală
Nu cred că voi putea fi vreodată minimalistă și nici nu doresc asta. Tind, totuși, spre o disciplină mai bună a obiectelor și a spațiilor libere – fizice, dar și mintale. Fumio are multe exemple duse la extrem, dar eu am luat câteva idei din cartea lui care m-au inspirat să fac anumite schimbări și să aleg mai bine. Primele sunt cele care mi s-au părut atât de intuitive și simple, dar care au influențat într-un timp foarte scurt și radical cum vreau să gândesc de acum încolo.
- E ok să ai spațiu liber nefolosit. Cred că mulți suntem tentați să umplem locurile goale din casă, doar doar ”să fie ceva acolo”. DIMPOTRIVĂ! Spațiile libere ne oferă și LIBERTATE în gândire, în minte – poate fi relaxant să fii într-o încăpere cu puține lucruri, fără ca toate obiectele să strige după atenția ta.
- Când ai mai puține lucruri, faci curat mai ușor. Un argument care ar trebui să câștige detașat în fața maximalismului. Doar nu vreau să-mi petrec viața ștergând praful după fiecare bibelou sau obiect! Vreau să am timp de citit cărți, nu de făcut ordine prin casă.
- ”Casa ta nu e un muzeu, nu ai nevoie de colecții”. Pur și simplu nu mai am nimic de zis la asta. Se explică de la sine și dacă vreodată am crezut că vreau să colecționez ceva (gen sticle de parfum), cu siguranță nu mai am aceleași gânduri acum.
- Nu te gândi că trebuie să fi meritat investiția. Doamne, de câte ori mi-a fost greu să renunț la ceva doar pentru că m-am gândit că ”am dat bani mulți pe asta” sau am încercat să vând la un preț mare doar pentru că ”a costat totuși mulți bani”. E mai ”costisitor” să ocupe spațiu la noi în minte și în casă, decât să îl dăm mai departe pe bani mai puțini.
- Dacă ai uitat că un obiect există, e clar că cel mai probabil nu (mai) ai nevoie de el.
- Când nu ești sigur că vrei să renunți la ceva, pune-l deoparte. Dacă după un timp nu l-ai folosit, înseamnă că e posibil să-ți fie mai ușor să te desparți de el dacă ai lăsat o ”pauză” între voi. 😀 Dacă te-ai gândit deja de câteva ori la faptul că vrei să scapi de el, e clar că trebuie să faci asta. Așa, te debarasezi și de gândul chinuitor că e acolo și ocupă spațiu.
- Cumpără ceva nou doar dacă te-ai descotorosit de ceva vechi, din aceeași categorie. De exemplu, vrei să cumperi blugi noi, dar deja ai 5 perechi. Din acele 5 perechi, există măcar una pe care să nu o mai porți/nu îți mai e bună/e deja uzată? Aș adăuga, la această idee, că nu întotdeauna ce pleacă trebuie să fie egal cu ce vine. Donezi 2 perechi de blugi, dar nu înseamnă că trebuie să cumperi imediat 2 înapoi. Cumpără una și vezi apoi.
- Minimizează suvenirurile sau fă-le ceva util de folosit. Mi se pare că avem boala asta să colecționăm suveniruri (vezi problema muzeului de mai sus) și să le cumpărăm celor din jur suveniruri de unde călătorim. Recomand ca acestea să fie dintr-o categorie gastronomică, ce să fie utilă – băuturi alcoolice specifice unei regiuni, ciocolată, condimente etc. Alte suveniruri nu își au rostul în viața noastră. (Mama, promit că voi continua să-ți cumpăr magneți!)
- Dacă l-ai pierde, l-ai mai achiziționa din nou? Deseori, nici măcar nu regretăm ceea ce am pierdut sau aruncat, pentru că se poate întâmpla să nici nu ne mai amintim.
Mai vreau să fac precizarea că am folosit cuvântul ”aruncat” într-un sens larg, deoarece înainte de a fi aruncate, lucrurile pot fi donate, vândute sau trimise la reciclat. Acestea sunt soluțiile ideale înainte de debarasare.
Toate acestea m-au făcut să doresc să renunț la orice nu îmi place sau nu e de folos și, în combinație cu technicile de organizare ale Mariei Kondo, să depozitez tot ce nu e imediat utilizat undeva nu la vedere. Am o mai mare determinare să regândesc anumite posesiuni, spațiile pe care le folosim în apartament și rolul obiectelor în viața mea. Găsiți mai multe idei în carte, dacă sunteți curioși, dar acestea mi-au vorbit mie personal.
Aș zice și că e important să luăm ”cu un grăunte de sare” toate sfaturile legate de minimalism, deoarece nu toate se potrivesc stilului nostru de viață și nici nu vom deveni minimaliști de pe o zi pe alta. Eu, de exemplu, nu mă văd renunțând la cărți. Biblioteca e cea mai dragă mie, și nu ca să impresionez pe cineva, dar e o activitate care îmi aduce plăcere – să aranjez, răsfoiesc, și să donez, după caz, cărți din bibliotecă. Însă consider totodată că suntem prea mult înconjurați de obiecte și eu una nu doresc ca acestea să îmi influențeze prea mult viața și modul de a trăi, sau timpul meu liber și spațiul din mintea mea.
Lentila societății românești
Trebuie să avem în considerare că acest curent minimalist a venit și ca o nevoie a japonezilor de a se redresa rapid după dezastrele naturale frecvente de la ei din țară: cutremure și tsunami-uri. Poate că România e un pic mai ferită de ele și la noi nu se aplică, dar asta nu înseamnă că nu putem învăța ceva din cultura lor.
Tot aud asta că noi, după comunism, pentru că nu am avut, am tot cumpărat, ”să avem”. Bine, dar au trecut vreo 30 de ani de atunci… cât să ne mai înecăm în obiecte? Ca să nu mai spun că avem o problemă reală în a recicla și a sorta corect deșeurile atunci când nu ne mai trebuie, așadar suntem înconjurați de obiecte și gunoaie din obiecte. Oare adunăm obiecte pentru a compensa un gol din noi? Nu știu, întreb și eu…
Pe lângă nostalgia vremurilor și acumularea ”să fie, că nu se știe niciodată”, mai e și nevoia de a face o impresie, pe alocuri. Vrem să avem lucruri la vedere și ca să impresionăm: le purtăm pe noi, le punem la suprafață ca să fie vizibile oricui, să creăm o iluzie despre cât de bine ne merge sau ete domne ce avem. Nu vreau să subestimez moda sau trendurile, e fain să porți lucruri cool sau să deții obiecte mișto. Atâta timp cât ne plac, ne reprezintă și nu ne încarcă, nu doar de dragul aparențelor.
Cred că am fi un pic mai fericiți dacă ne-am concentra pe experiențele oamenilor, pe câteva obiecte calitative (chiar scumpe, dacă vreți) și poate pe noi înșine. Și eu încă dețin foarte multe lucruri, nu zic, și probabil că va fi așa și pe mai departe, dar cel puțin sper să păstrez un număr rezonabil pentru ele, care să nu crească în fiecare an, și mai ales – prefer să dau banii pe experiențe mișto sau wow, decât pe lucruri inutile. Degeaba am 50 de ceasuri, dacă nu am unde să le port, uit de ele sau zac în cutii sau dulapuri. Mă simt foarte inspirată în reanalizarea acestor aspecte din viața mea și mă bucur că am ajuns aici, în acest punct. Sper să fie tot mai bine și de acum încolo, mai ales că am realizarea fundamentală din spatele acestei perspective: obiectele nu mă vor face mai fericită.
*Vă dau link spre emag doar pentru că, la momentul publicării articolului, era cel mai bun preț pe piață pentru cartea aceasta. 🙂
