Aș fi vrut să închei apoteotic provocarea iubilirică din săptămâna 14-24 Februarie ieri, de Dragobete, cu o ultimă poezie mică ce să-ncapă într-o palmă, dar nu am avut ghes să postez nimic semnificativ. Mi-a fost foarte greu să concep că am început dimineața cu știri de război, m-a tulburat teribil și am început să plâng, aparent, pentru nici un motiv… că doar eu nu-s acolo, nu?
Azi am hotărât că trebuie să-mi duc provocarea la capăt, să las aici pentru posteritate versurile create – inclusiv ultimele din ziua 11, și să mai scriu câte una alta, că asta simt să fac, cu toate că am un gust teribil de amar în gură. Micro-poemele sunt despre iubire, în diverse forme – dar uneori iubirea sau lipsa de iubire stau la baza multor suferințe și frângeri de inimă, dar și speranță și unitate. Empatia e o formă de iubire a aproapelui pe care mi se pare potrivit să o aducem mai aproape de… inimă, în aceste zile crunte.
Cred că e esențial să putem fi empatici cu greutățile prin care trec vecinii noștri și eforturile noastre să fie ațintite înspre ajutorarea lor, așa cum putem. Este un grup public de suport pentru Ucraina unde văd că oamenii își oferă casele, restaurantele, pensiunile – pentru refugiații ucrainieni. Până la urmă, tot în omul de rând stă baza solidarității – de la cei care ajută cu transport peste graniță, organizează voluntari, rușii care protestează în St. Petersburg sau la cei care salvează inclusiv animalele. De la lideri… putem cere multe, dar nu înseamnă că le vom vedea. Însă nu sunt analist politic, așadar asta nu e o discuție în care îmi permit să mă implic. Voiam doar să subliniez că omul simplu are totuși o oarecare putere ce nu trebuie neglijată, după cum vedeți apelurile de ajutor la care se răspunde.
De ce am plâns, m-am întrebat? Eu, om străin, în casa mea caldă. Poate pentru că mi se pare nedrept, de neconceput, și absolut malițios, nebunesc și neomenesc. E dificil să mă gândesc că asta e parte din umanitate. Din fericire… nu e singura parte. Scriu aceste rânduri cu o inimă frântă de compasiune pentru că nu îmi pot imagina prin ce trec acei oameni absolut curajoși, dorindu-mi totodată să pot ajuta așa cum pot. Vă invit să urmăriți grupul de mai sus, dar și, pentru cei din Timișoara – pagina asociației LOGS sau grupul acesta de donații.
Inimile se pot repara, iar și iar. Cusute cu fir de aur, ca în filozofia japoneză Kintsugi, redată de Veronica Soare prin inimile ei oglindă. Sper să găsiți în inima voastră un dram de empatie pentru a susține cauza ucraineană cu luciditate și solidaritate, fără panică, fără violență, fără fake news.
Nu mai am nimic de scris, au ieșit greu cuvintele ca niște pietre de moară oricum. Vă las mai jos cu versurile din provocare și cu asta închei momentan. Îmi doresc doar să fim mai buni și să nu ne pierdem cumpătul.
1) Iubirea e o biserică mică
În care intri cu sufletul curat,
Și chiar dacă nu ai rugăciunile făcute,
Tot ce ai nevoie e credință în EA.
2) Calapodul iubirii e uneori strâmb,
Dacă nu ți se potrivește,
Schimbi pantoful;
Cenușăreasa e doar o poveste,
În realitate, sunt milioane de pantofi
Și milioane de picioare
Ce așteaptă să fie încălțate.
3) Iubirea e o rămurică de unde
Poți să îți iei zborul oricând
Sau pe care poți să-ți faci cuib.
4) Big Bang-ul s-a produs
Dintr-un bob de iubire
Ce nu a putut să stea cuminte.
5) Ronțăi dintr-un capăt
De spaghetă bologneză,
Acuși ajung spre gura ta,
Amore mio!
6) Mă ciupesc zilnic
Când mă trezesc lângă tine,
Sperând să nu fie un vis,
Și mereu mă doare un pic,
Dar mă îmbrac cu pielea ta
Și îmi trece. (aceste versuri au și un videopoem atașat, îl puteți vedea aici)
7) Iubirea e o carte infinită,
Cu pagini aurite ce șoptesc despre
Cea mai veche poveste din lume,
Iar fiecare filă e o inimă proaspătă,
Oferită cadou.
8) M-am odihnit pe un deal,
Era neted ca o piersică,
Îmi susținea capul ca o pernă moale,
Avea parfum de bumbac sălbatic.
9) Sunt recunoscătoare
Mâinilor tale care m-au frământat cu grijă
Și mi-au pansat lacrimile cu dragoste
Când eram copilă și aveam nevoie.
10) Iubirea e o capsulă-medicament,
Compusă din grijă, mângâiere și un
“Ce să îți mai aduc, dragă?”,
De ronțăit de câteva ori pe zi.
11) Singurele cuvinte
Câștigătoare la scrabble sunt
Te și iubesc.
