După ce am postat mostra cu exemplarul din primul meu volum de poezii, văzând reacțiile copleșitoare din jur, mă simt datoare să scriu un pic despre contextul acestei activități, să explic câte una alta și să setez anumite așteptări (sper, fără să dezamăgesc). 🙂
Știu că ”toată lumea publică azi o carte”, aproape că nu mai reprezintă o realizare că ai scris ceva, fiindcă orice cacealma pare că poate ieși pe bandă rulantă din casele editoriale. Aș îndrăzni să spun că public acest volum nu pentru că îmi doresc faimă și mă consider scriitoare, ci pentru că este un cadou în primul rând pentru mine și oarecarele talent pe care îl am. Apoi, este un cadou al artei mele pentru cine dorește să îl primească. Scriu poezii de când sunt copil, dar pe atunci făceam rime despre pisici și trandafiri. În ultimii ani, iubirea (și uneori suferința alăturată ei) m-au inspirat cu versuri mai bune sau mai puțin bune.
Sunt cei care scriu cărți, și cei care nu pot să scrie cărți, dar vorbesc despre ele. Eu cred că poezia e undeva la mijloc, și sper să nu fie primită remarca aceasta ca pe o jignire. Pur și simplu, așa simt eu că este. Iar dacă nu aș putea închipui vreodată că voi scrie ficțiune cap-coadă, ce pot e să scriu mini-povești izvorâte din visurile și fotografiile mintale pe care le port cu mine din momente intense de iubire sau tristețe. Majoritatea poeziilor mele este despre dragoste, într-o formă sau alta – nu pot expune altceva, nu pot să scriu despre cum m-am epilat cu lama la duș și să fac din asta un moment poetic. Găsesc poezie în pliurile de piele iubită, nu în tenebrele ființei umane. (unora le iese bine scriind despre absurd, ”estetica urâtului sau chiar grotescului”, mie nu)
Acum 4 ani am realizat că am o înclinație relativ prolifică înspre poezie, și am început să cultiv în minte ideea publicării lor în mod fizic. Nefiind scriitoare, nu particip în cenacluri de poeți, nu am fost la concursuri, deci nu mă cunoaște nimeni și nu am scris nicăieri considerat ”valoros” decât aici, în acest spațiu virtual. M-am gândit că ar fi un simbol frumos pentru împlinirea vârstei de 30 de ani să public un volum de poezii (tot ce scrisesem până atunci) și să îl împart, dacă pot, cu lumea. Am dorit să fie special și atractiv vizual, așadar am colaborat cu Claudia Mihoc pentru design-ul volumului, 10 ilustrații color în interior, ea ocupându-se de tehnoredactare și de tot ce a ținut de ”ready to publish”.
Știam că nu va fi ușor, dar nu m-am așteptat să mă simt atât de singură. Trebuie să le mulțumesc Ramonei Boldizsar și lui George Moisi pentru vorbele bune și sfaturile pe care mi le-au dat. Începând cu vara anului trecut, am scris mail-uri către aproximativ 20 de edituri (unde credeam eu că am niscaiva șanse), oferindu-mă să plătesc total sau măcar parțial costurile publicării volumului meu. Bănuiam că pe gratis va fi o provocare, și chiar mă gândeam că nu e atât de prost ce am scris, așadar … chiar și cu propriul meu ajutor, meritam! Am primit o ofertă halucinantă de aproape 6,000 de RON și două refuzuri politicoase (alte priorități etc.). În rest, nimeni nu mi-a răspuns. Aveam totul pregătit, chiar nu eram dispusă să stau până la Sfântul Așteaptă, mai ales că lucrasem deja de ceva vreme la asta.
Totul până când nu mi-a scris înapoi Editura Eurostampa, o editură cu tradiție din Timișoara. M-au invitat la o discuție în care domnul director Eugen Georgescu m-a lăudat pentru inițiativă și a spus câteva cuvinte bune și despre ce am scris. 🙂 Astfel, mi-au făcut o ofertă de publicare (tot pe banii mei, însă mult mai ok decât 6,000 RON…), totodată incluzând volumul meu și în colecția ”Fragil” a editurii.
E un sentiment incredibil de minunat să fii văzut! Scopul meu nu e să fiu noul Nichita Stănescu sau Lucian Blaga. Eu sunt Anca Iordăchescu și am fost văzută de cineva care a considerat că micul meu dar poate ieși în lume. De la acea întâlnire au trecut aproape 3 luni… însă acum o săptămână am ținut în mână, în sfârșit, primul exemplar. Mi-a plăcut mult, așadar am aprobat tirajul a încă 40 de volume, atât mi-a permis bugetul cu care am venit la înaintare. Cu toate că Eurostampa nu are mijloace de distribuție, mi-a făcut o bucurie că a acceptat să mă publice. Cu comenzile și expedierea… o să mă descurc cumva. 🙂 Despre detaliile tehnice voi povesti într-un articol următor, când vin volumele.
Între timp, am reușit și publicarea poeziilor online, ca ebook, pe un site care a sprijinit asta gratuit. Puteți achiziționa volumul de aici – dacă credeți că vreți așa sau nu mai doriți să așteptați până lansez comenzile pentru formatul fizic. 🙂
Aici e punctul în care mă aflu. Plină de recunoștință, dar și conștientă că mă expun lumii, iar asta vine cu o oarecare presiune. Am scris toate acestea în speranța că va fi mai clar ”de unde vin” și mai ales, DE CE vin, de ce am scris un volum de poezii și de ce acum. Drumul meu este nestăvilit, la fel și determinarea mea, condusă de pasiunea pentru scris. Revin cât se poate de curând cu partea a doua a articolului, unde povestesc mai pe larg despre motivul titlului, despre conținutul poeziilor și veți putea vedea cum arată în interior. Mulțumesc pentru citire, ca întotdeauna.
