6 luni fără cumpărat haine. De ce?

Din 1 iulie, timp de 6 luni pană la final de an, mi-am propus să nu îmi cumpăr nici un obiect nou de îmbrăcăminte. Poate vi se pare stupid, necesar sau extrem, și cine sunt eu să vă spun că nu e toate cele 3 elemente la un loc? În ultimii ani, am trecut prin diverse perioade de provocări personale (care au însemnat ceva pentru mine, de la a alerga un semimaraton, la a încerca să mănânc fără zahăr adăugat), dar asta este cea mai îndelungată. Pe lângă motivele din spatele unei astfel de decizii, aș vrea să trecem prin aspecte legate de consumerism, industrie și deșeuri, dar mai ales impactul asupra bunăstării emoționale și fizice.

Context

Voi fi foarte sinceră cu voi și o să vă mărturisesc că înainte de vara acestui an, am fost prinsă într-o gaură de iepure uitându-mă la articole de îmbrăcăminte online, vizualizand reclame, vânzând și cumpărând haine pe vinted și scroll-uind fără discernământ ore în șir. Influențată (negativ) de toate modelele de haine de pe internet (și femeile care le purtau), mă gandeam cum să fac și eu să fiu mai cool, sau mai stilată, dar de fapt ajungeam într-o eternă disperare și nemulțumire de ce aveam deja și ce ajungeam să îmi achiziționez

Poate nu pare grav, dar pentru mine a fost un vârtej cumplit din care a trebuit să ies rapid. Mi-a afectat mult starea mintală (buzunarul mai puțin, pentru că am cumpărat mult și de pe Vinted sau de la second-hand, dar tot s-a adunat) și am hotărât că era momentul să spun STOP. Și asta am făcut.

Am reflectat adânc la toată situația și bineînțeles că am realizat că nu aveam, de fapt, realmente nevoie de nici un obiect pus în whishlist sau în coș. Dețineam toate lucrurile necesare unui om normal, chiar nu era cazul de nimic în plus. Mai mult, nu am ‘’nevoie’’ să fiu mai cool sau mai stilată, am nevoie să fiu ‘’eu’’. Și deși multă vreme am fost exact așa, iată că pentru o perioadă relativ scurtă (2-3 luni), mintea mea a fost nelalocul ei.

Când am conștientizat timpul pierdut, dar și presiunea uriașă din Social Media pe care o punem pe aparențe, mi-am spus că eu nu am nevoie de așa ceva. Cu această conștientizare, mi-a fost ușor să mă opresc. Din 1 iulie, nu am mai cumparat haine, iar finalul provocării e chiar la final de an, însă ce urmează mai departe veți citi într-o secțiune următoare. Nu am simțit nici un sentiment de regret sau “poftă”, nu mi-a fost greu, pur și simplu m-am oprit din a scroll-ui random pe site-uri, la reduceri sau anunțuri de colecții noi. Am ignorat tot ce a venit la mine pe această parte. Acum mă simt mult mai bine. 

Totuși, industria

Sunt absolut conștientă de impactul industriei de fashion (și fast fashion) asupra mediului, dar și asupra lucrătorilor din lanțul valoric, mai ales din prisma jobului pe care îl am. Cu toate acestea, parcă nu a fost suficient să mă oprească. (trist și penibil, știu)

Industria este ajutată masiv de marketing agresiv și o iluzie de “must have”. De la haine, putem extinde la cosmetice, pantofi etc. Totul se întâmplă rapid și acum și e în trend și e wow și TREBUIE să îl aveți și să încercați! Doar că totul este în același timp o iluzie amară, când de fapt NU TREBUIE să aveți nimic, nimic nu e un ‘must have’, e doar o schemă să vă facă să cumpărați mult (și deseori prost). Scuze, dar chiar nu cred că avem nevoie de zeci sau sute de perechi de blugi, geci, pulovere etc. în același timp, pe care nici nu apucăm să le folosim. 

Mă întristează porcăriile care se vând atât de mult de pe Shein și Temu, dar nu numai, care contribuie la poluare și deșeuri de o cantitate inimaginabilă. Pe lângă asta, au o calitate extrem de slabă și proastă, bineînțeles că nu sunt făcute să reziste, doar să fie o consolare rapidă pentru știu eu ce. Ca să nu mai spun că vin din celălalt capăt al lumii, având și atatea probleme pe lanțul valoric, cum ziceam, de la condițiile de muncă ale lucrătorilor, consumul intensiv de apă, energie, transport, incertitudinea calității etc.

Alternative? Alternative sunt, dar… din perspectiva mea, ele sunt ori scumpe ori neatractive (ca modele, pentru mine, nu mi se potrivesc ca stil sau croi), dacă e să ne rezumăm la achiziții din țară. Alteori, însăși calitatea e îndoielnică, am pățit de câteva ori să cumpăr de la diverse branduri românești (mai mici, nu neapărat de lux, care se mai și considerau ‘’sustenabile’’ unele) și să constat că aveau o calitate ce lăsa de dorit.

(Şi desigur, mai sunt și alternative prin a….nu cumpăra deloc.)

Respiro

Vorbind de industria locală, să știți că în România mai este o oarecare industrie textilă, deși nu cu o amploare considerabilă, însă există. Am fost la o expoziție în spațiul FABER exact pe acest subiect: Secrete Întrețesute, despre acest sector atât de la nivelul orașului Timișoara, cât și de prin țară. (o mai puteți vizita până în 24 noiembrie)

Mi-a plăcut foarte mult cum literalmente s-au întrețesut mai multe perspective: obiecte recuperate din fosta fabrică 1 iunie, design și upcycling, compoziții de fibre de la Pasmatex, reciclare, teste pe lâna de oaie românească, textile reciclate și bineînțeles, buzzword-ul zilelor noastre, ‘’AI’’.

Nu eram conștientă de ce presupune o calitate a fibrelor și motivul pentru care unele sunt mai ‘’premium’’ decât altele, de exemplu, sau că nu orice material poate fi acceptat într-un proces de producție, cum ar fi poliesterul reciclat combinat cu alte fibre (doar poliesterul 100% poliester poate fi reciclat, alte combinații nu). De altfel, mult din ce e poliester reciclat în magazine este reciclat din…PET-uri. Adică din petrol, în caz că nu știați originea acestui material.

Iar dacă vă întrebați noi de ce nu putem produce fibră de lână din blana oilor noastre românești, răspunsul este ca blana lor este foarte murdară deoarece pășunile sunt murdare (sau cel puțin locurile unde pasc, și adună scaieți și alte vegetale), dar pe lângă asta, firul este unul foarte gros și aspru, ce nu poate fi folosit în starea lui pură ca fibră textilă pentru haine, de exemplu. În cadrul proiectului din spatele expoziției, au fost echipe multi-disciplinare care au testat combinații de fibre lână+altceva, pentru a oferi o calitate cât de cât decentă firului. Puteți vedea aceste combinații pe planșa din expoziție, să înțelegeți diferențele de calitate și chiar durabilitate.

Potențial există și oameni creativi există și ei, cu idei îndrăznețe, dar fără o educare a consumatorilor nu putem ajunge foarte departe cu alternativele locale sau hai regionale

Impactul asupra sănătății mintale

Apropo de consumatori. Scriam mai sus că a avut un impact asupra mea pentru o perioadă scurtă de timp, dar ce facem când aceste simptome sunt predominante nu doar în randul adulților, dar și tinerilor, copiilor? Când toată ziua ne uităm obsesiv pe internet la ce poartă alții, cum poartă și încercăm și noi să fim la fel, deci cumpărând ce are x si y, și roind continuu într-un cerc vicios de comparări… cum poate asta să fie ok?

De câte ținute ‘’wow’’ avem nevoie pentru a ne simți bine cu noi? Sau mai bine zis, DE CE avem nevoie de asta și nu e ok ce avem deja? De ce e o ‘’rușine’’ să nu fii la ‘’modă’’, orice ar fi asta? Nu ne dăm seama că aceste tipare nu înseamnă absolut nimic?

Râdeam și eu la glume despre ‘’treat yourself’’ și orice altceva despre cum cheltuim banii, dar la final de zi sau final de lună, chiar nu mai e de râs. Ne împingem singuri (dar și ajutați, influențați) către o fugă constantă dinspre a fi bine cu noi așa cum suntem, cu ce avem. Mereu, mereu tânjim să fim altcineva, altcumva.

Ce urmează mai departe

Nu cred ca nu ar trebui să nu mai cumpărăm deloc nimic, doar că paleta opțiunilor pe care le considerăm este uneori foarte limitată. Câteva întrebări. Purtați haine până se rup? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce? Când se rup, ce faceți cu ele? Le reparați, le duceti la croitorie? Împrumutați haine de la prieteni, le dați mai departe dacă nu vă mai vin? Cumpărați second-hand sau vintage? Vă uitați la etichetele hainelor? Purtați fibre naturale care rezistă mai mult? Dacă da, de ce, dacă nu, de ce nu?

Ca industrie în sine, mi se pare ok să acoperi diverse nevoi, pe o arie mai mare, cumva, așa funcționează economia. Fără producție cumpărare-vânzare nu mai există economie în acest sector, iar în realitatea lumii de azi, această consecință ar fi un dezastru (până nu descoperim un nou model, cel puțin). DAR!  De când a luat amploare Social Media, nevoile de cumpărare sunt fals POMPATE, prezentate ca ceva de care nu te poți lipsi! Ceea ce bineînțeles este fals, iar această imagine nu duce decât la un dezechilibru acut, pentru că procesul nu se termină la “cumpărare”. Şi ce se întâmplă după este la fel de important.

În umila mea opinie, abstinența totală nu e soluția, ci cumpăratul cumpătat si de calitate. Şi dacă asta înseamnă că trebuie să adunăm 6 luni bani ca să ne permitem, nici o problemă. Spre asta vreau, de fapt, să mă orientez și îmi doresc să cred că aici e un moment de cotitură în viața mea, în care voi reuși în sfârșit să investesc în piese bune, durabile, puține, cât mai puține, dar care să se potrivească stilului meu, fără compromisuri. Ca să pot da mai degrabă banii pe lucruri mai utile – ca de exemplu călătorii sau consulturi medicale cu plată

Experimentul meu se va încheia la finalul lui 2024, dar îmi propun să chibzuiesc la el în continuare, ignorând presiunile din online pe partea asta. Sănătatea mea mintală e mai importantă și creșterea stimei de sine care nu e coroborată cu cantitate și trend. Îmi recuperez atitudinea de IDGAF pe care am pierdut-o temporar. 🙂 

Poate v-am pus pe gânduri cu acest articol, poate v-am enervat, cine știe. Nu e o postare care promovează consumerismul, așadar e posibil să deranjeze… dar asta este. 🙂 Însă pur și simplu mi-a ajuns.

4 comentarii

  1. Ce noroc ca mie nu imi place sa imi cumpar haine si merg by default o data la 6 luni – cand incepe vara si cand incepe iarna 😂 acum ar trebui sa merg, dar ma doare portofelul cand ma gandesc.

  2. Eu le port pana le rup si mi le arunca exasperata doamna. Nu stiu ce calitate au, dar tin ceva. De obicei ceva ani buni. Mi le cumpara ea, eu poftesc doar la tricouri si din alea da, am mai multe decat imi trebuie.
    Altfel eu cheltuiesc in 3 directii: colectii (cea mai mare cheltuiala), scule si electronice. La ultimele doua categorii m-am hotarat de foarte mult timp de la ce firma sa le cumpar (in functie de tipul de obiect) si numai de acolo cumpar, cand e nevoie sa schimb. Nu cumparam de pe Temu sau echivalente ca n-am incredere.
    Cred ca cumparatul compulsiv, inclusiv de carti, arata lipsa de activitate cu obiectul respectiv. Ca daca chiar il folosesti, un timp nu-ti mai trebuie altul.

    1. Vlad, excellent points, multumesc pentru comentariu! In special ultima parte, cu siguranta. O curiozitate totusi…colectii de ce anume? 😀 Nu cred ca am inteles. Zi faina!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.