Uneori mi se pare că sunt ca acei bătrâni boomeri care încep cu ‘’…pe vremea mea’’, dar nu mă pot abține! :)) Cu ocazia ultimei călătorii în Spania, reflectam la călătorit – postări – poze – prezență. Ne sunt inundate mintea și privirea de multe reclame și viețile altora în sfera Social Media, dar specific mă voi referi la contentul de călătorii.
Simplu spus, am avut cel mai puțin chef să postez ceva din acest concediu, cu toate că am pus ici pe colo câte o poză, două. Bineînțeles, nu mă scuz și nici nu mă justific, căci dacă stau bine să mă gândesc, pentru ce călătorim, de fapt? (sau pentru cine) Să ne lăudăm? Să demonstrăm ceva? Pentru content? Nu știu, nu-mi vine să mă duc undeva doar ca să fac o poză ‘’memorabilă’’ sau ‘’wow’’, în nu știu ce ‘’outfit’’. Dacă am avut vreodată tendința înspre asta, ea s-a disipat încet…
Fuck all-for-content, sincer. Ce ușurare, aici pe blog pot înjura fără bariere, wooh! Da, cândva, călătoritul era despre descoperire, învățare, chiar empatie. Normal că nu mai suntem ca pe timpurile Companiei Olandeze a Indiilor de Est, dar e obsesiv cum această plăcere a devenit mai mult despre formă, și aproape deloc despre conținut. (pun intended)
Mi-ar plăcea să revenim la bucurii simple, autentice, să reflectăm la locurile pe care le vizităm ca impact asupra noastră, să împărtășim descoperiri, curiozități, și mai ales să respectăm culturile și popoarele întâlnite. Sau pur și simplu, doar să ne relaxăm. Nu totul e despre conținut, despre a FACE, despre perfecțiune, despre “trebuie” și despre tot ce e “popular”. Ba chiar uneori ce e foarte popular și hyped-up e doar o perdea de fum…și ajunge să fie o dezamăgire. Uneori, chiar e mai important să te bucuri de un loc cu oamenii de lângă tine chiar dacă nu e într-o locație “wow”, decât musai să mergi într-un loc foarte aglomerat și să stai la coadă pentru nimic, acumulând nervi și furie.
Personal, îmi place foarte mult să admir și să descopăr locuri noi și frumoase prin intermediul Social media, să urmăresc viețile oamenilor, însă mi se pare totodată că se depășesc anumite limite și nu mai e deloc satisfăcător, devine pur si simplu…trist. Nu apuci să te bucuri de nimic, căci contentul devine mai important. Sunt puține persoane în online care echilibrează destul de bine cele două aspecte – aparențe și autenticitate.
Recomand prietenește să nu vă lăsați influențați de tendințe, creați amintiri, faceți fotografii și video-uri să vă rămână în minte, distrați-vă, ce vă poftește inima. Dar să trăim și pentru momente “neinstagramabile”, să admirăm lumea din jur cu bunele și relele ei, nu doar ecranul telefonului.
