Cine ține strâns frâul imaginației și de ce ne sugrumă încet încet în fiecare zi? Gata, am setat scena. Și acum… ce?
Păi acum o să fac o incursiune în copilărie, că deh, acolo sunt toate rădăcinile noastre și o să îmi amintesc cum mă jucam cu păpușile și imaginam povești, cum nu știam multe despre lume și totul era plin de posibilități. Cum desenam modele și haine imaginate, zeci de schițe strâmbe, dar cu multă culoare și o oarecare viziune. (chiar făceam asta, era ”parada modei”) Unde s-au dus acele timpuri cu desene animate și cărți ilustrate pentru copii, jucatul cu plastilina, hârtia, animalele de pluș și toate viețile închipuite pe care le trăiam cu alți copii? Timpurile cu cărțile Harry Potter și mai apoi apariția filmelor care au fost ”exact cum ne-am imaginat”.
Nu deplâng trecutul, de fapt, ci rolul imaginației și creației din acel loc. Nici măcar nu aș ști cum să descriu imaginația. Dacă mă uit în dex, o descriere mai anostă nici că s-ar putea găsi. Aș numi-o visare cu ochi deschiși sau…picturi pe tabloul minții. Dar este și un izvor de creație sau inspirație. Ca adult, găsesc că arta este un astfel de mijloc al imaginației, deși facilitat de elemente exterioare. Arta contemporană…și mai și, chiar te provoacă la un alt tip de perspectivă. Dar divaghez.
Serios vorbind, totuși, mi-ar fi plăcut să vă arăt câteva din desenele mele: manechine cu corpuri strâmbe, dar cu haine colorate, în principiu rochii. Nu aveam nici o ”agendă” cât desenam, doar…desenam și îmi imaginam rochii. Acesta e și motivul pentru care nu îmi plac cărțile de colorat pentru adulți – deși scopul e să te relaxeze, să îți concentreze atenția spre un anumit punct, e tot vorba despre colorat în interiorul unei linii. Nu știu când e ultima oară când m-am lăsat pe bune pradă… imaginației creative.
De trăit în viitor, oh, știu să trăiesc! Să-mi imaginez scenarii, variante, posibilități. Doar că aici viziunea nu e condusă de creație, ci de control. Dar să experimentezi visarea în timp real, călătoria minții pe alte tărâmuri imaginare, ce capacitate umană neasemuită! Conchid că leacul e arta. Fără ea, imaginația adulților are de suferit.
Cum facem loc artei în viața noastră? Vă recomand, pentru început, teatrul. Exit scene.
Gânduri gândite în timpul spectacolului Mr & Mrs Kraft din cadrul festivalului in : v z b l la Teatrul Basca. Drept e că nu am mai auzit atât foșnet de hârtie și care să aibă sens…nicicând. Un spectacol care m-a impresionat prin ingeniozitatea sa… în jurul hârtiei.
Festivalul face parte face parte din programul Timișoara Capitală Europeană a Culturii 2023, și este finanțat de Centrul de Proiecte Timișoara.