Vă provoc să vă plimbați prin oraș, preponderent în cartierele noi, și să-mi spuneți câtă umbră vedeți. Cum adie vântul și cum se ridică sau nu praful în aer și bineînțeles, numărul de păsări observate în jur. Este o întrebare retorică, desigur, cu ironie în glas, deoarece nu veți întâlni aproape deloc copaci pe lângă construcțiile noi. Nu înțeleg cum vrem să trăim fără natură și mai puțin înțeleg cum se dau autorizații de construcții fără obligativitatea plantării de copaci în împrejurime.
Copacii sunt niște ființe atât de complexe și minunate, ar trebui să-i prețuim mai mult pentru ceea ce sunt și ce ne oferă, mai ales că e de muncă din partea lor ca să crească mari și vânjoși, nu e ca și când poți avea o pădure de pe o zi pe alta. Copacii merită respectul și admirația noastră și ar trebui să râvnim cu mai multă ardoare prezența lor pe lângă noi. Pur și simplu nu pot să mă plimb prin cartierele nou construite și să nu văd nici urmă de copac. Dar se pare că nimeni nu-i dorește, sau nu suficient de mult, din moment ce aceasta e realitatea cu care ne confruntăm.
Ahhhhhhhh… așa e… copacii nu fac bani, ce naivă sunt. 🙂 Dacă ar crește banii în copaci, sigur s-ar asigura lumea că ne populează colțurile clădirilor de beton, beton și iar beton. Este trist și dezolant, așadar manifestul meu de azi. Nu, gazoanele perfect tăiate care nu pot adăposti niciun ecosistem nu sunt o soluție. Sau ba da, sunt o soluție sărăcăcioasă și leneșă – sărăcăcioasă nu pentru că nu e de bogați, ci pentru că nu poate ține biodiversitate multă în ea.
Nu mă consolează gândul că la cuca măcăii, undeva ÎN AFARA orașelor, pe dealuri și câmpii, se plantează copaci. (mă bucură, desigur, dar nu mă consolează) Avem nevoie de pomi ÎN oraș, să trăim cu ei, să ne facă umbră, să ne purifice aerul și să scadă temperatura aerului vara, când e atât de torid afară, să ne stabilieze solul cu rădăcinile lor puternice. Sigur, e oarecum cinic să dau o perspectivă utilitariană a arborilor, când nu trebuie întotdeauna să justificăm existența celor din jurul nostru, dar în lumea de azi…să dai la sentiment parcă nu funcționează.
Țin minte că acum 2 ani, s-au executat clădiri de reabilitare pe strada Lidia (în Timișoara), de lărgire a benzilor de circulație pentru mașini, cum altfel, și trotuarul cu secțiunea lui de copaci verzi pare-se că ocupa pur și simplu loc. Așadar, copacii au fost tăiați (copaci sănătoși, înalți, înverziți)… revoltată, m-am dus să întreb ce se întâmplă – muncitorii au spus că așa trebuie și să se vor planta alții. Aproape 3 ani mai târziu, credeți că s-a plantat ceva? Bineînțeles că nu. S-au distrus micuțele grădini de la stradă, cu tot cu copaci, s-a desenat o pistă verde de biciclete pe trotuar și aia a fost. Dacă încep să urlu, o să zică lumea că sunt cu nervii.
Nu acceptați să trăiți fără copaci! Nu treceți pe lângă ei indiferenți, fie că sunt în oraș sau nu. Luați-vă timp să îi studiați și învățați să le apreciați frumusețea și cereți să fie plantați în jurul vostru. Pozele din articol sunt realizate cu ocazia a câtorva ieșiri în natură, inclusiv cea urbană și sper să vă inspire să ieșiți mai des la apreciat de copaci.
