De ce vreau să ”#citescceam”?

Întrebarea e oarecum retorică, e evident de ce doresc să folosesc ceva ce deja am. Problema este legată de cărți, de data aceasta: în loc să fiu axată pe ce am de citit, mă uit să cumpăr cărți noi, mă uit la ce citesc alții și îmi e mai greu să mă concentrez pe ce îmi propun. Mă las influențată de reduceri, vânzări, recomandările altora ”TREBUIE să citești asta și asta”. M-am hotărât să pun piciorul în pragul… bibliotecii, ca să zic așa, pentru că recunosc că am o problemă.

Dacă mai știți, încercasem anul trecut, timp de 3 luni, să am o perioadă de abstinență de la cumpărat cărți. Aș spune că a fost ”an easy fix”, pe termen scurt, cu efecte benefice, sigur, nu mi-am mai cumpărat CHIAR atâtea cărți. Au apucat-o și ele pe calea ”teancului de necitite”, și unghia vinovăției mi se înfigea tot mai adânc în gât. Dar, e nevoie de mai mult de 3 luni ca să schimbi un obicei. Așa că … mi-am propus să extind perioada la 6 luni.

Până la 1 iulie 2019 să nu mai fac nici o achiziție nouă de carte.

Sper să nu fiu înțeleasă greșit. Nu doresc să descurajez achiziționarea de cărți, librăriile au nevoie de suport, mai ales autorii români. Piața de carte din România e mediocră, dar încă nu se duce de râpă. Deși suntem ultimii din Europa la citit, mai e mult de lucru. Însă, în bula mea de oameni, ÎNCĂ se citește. Dar.

Scopul nu e să acumulăm cărți. Scopul e să CITIM cărți. Dacă ele se acumulează citind, este perfect în regulă. Când balanța de cărți necitite o depășește cu mult pe cea a celor citite, mie îmi sună clopoțelul de ”ceva nu e bine”.

Mă abonez la newslettere pentru că îmi place să fiu la curent cu ce se mai întâmplă, dar efectiv mă simt bombardată de reduceri, transport gratuit, vouchere, și nu doar la cărți! Dar asta, poate, e o altă discuție … Astfel, mă simt ca un copil care mereu vreau jucării și nu știe să se joace cu ce are, sau să le aprecieze. Pe lângă că, pentru mine, reprezintă un obicei financiar de cheltuială nechibzuită, nu îmi creează o disciplină a cititului consecvent.

Când eram mică, aveam un număr limitat de cărți în bibliotecă, nu îmi permiteam să cumpăr orice, oricând aveam eu poftă, și devoram tot ce aveam. Drept e, eram și mai puțin influențată decât azi. Ce s-a schimbat? Vreau oare răspunsul la această întrebare? 🙂

Dacă mă mai apucă mendrele, o să împrumut de la cei din jur. Așa că, fără nici un regret, momentan o să spun STOP. Și o să mă concentrez să #citescceam, în mod sănătos, susținut, cu speranța că vă pot inspira și pe voi cu lecturi bune de devorat, de calitate, cu perspective ce merită explorate, măcar de dragul exercițiului intelectual sau imaginativ.

4 comentarii

  1. Anca, dar ai citit Fericire-Aminatta Forna? Sunt curioasă cum ți s-a părut. Eu am avut mereu impresia că-i lipește ceva, că e cam diluată, iar episodul cu căutarea băiatului mi s-a părut foarte neverosimil. Apoi, mi se pare că nici nu s-a făcut legătura cu povestea aia veche, cu luparul, că le-a pus acolo doar să fie. A început interesant, mi-a plăcut scriitura, dar, nu a existat niciun crescendo al acțiunii, personajele le-am perceput destul de lipsite de culoare.

    1. Sunt la jumatate cu ea, mie momentan imi place – e asa, matura, cel putin asta e atmosfera pe care mi-o transmite: personajele sunt conturate fain, ca niste adulti ca lumea, fiecare cu propriul bagaj emotional. Asta pana acum, insa astept si eu acel crescendo, un urcus spre ceva „palpitant”. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *