Barcelona, oraș preferat – partea I

Simt că nu pot cuprinde într-un singur articol tot ce vreau să vă spun despre zilele petrecute în Barcelona, așa că e mai bine să setăm așteptările că vor fi două părți. În prima parte, povestim despre arhitectură, planificare urbană, și în a doua parte, despre locuri de plimbat, mâncat, făcut. 🙂 Eu am fost în interes personal, dar și profesional în Barcelona, și am reușit să îmi alcătuiesc o mini-vacanță faină. Asta e a doua oară pentru mine când merg, și am vrut să fac și alte lucruri decât cele din prima excursie (dacă nu l-ați citit încă, aici e vacanța cu mama în Barcelona).

Trebuie să știți că eu întotdeauna când călătoresc, evaluez un oraș după ”ușurința de acces” – cât de ușor e să înveți rutele, străzile, cât de ușor sau greu e să te pierzi, cât de bine e organizat un oraș, cum a evoluat, ce amprente poartă, cât de bine conectat este, și așa mai departe. O fac involuntar de cele mai multe ori, și perspectiva mea e strict turistică, însă de om care merge pe jos. Refuz să iau transportul public când pot să merg pe jos (face piciorul frumos) și să găsesc sau să văd locuri pe care nu le-aș vedea cu transportul în comun. De asemenea, face experiența de mii de ori mai personală, mai conectată cu orașul.

Pe Faleză

Acum, Barcelona e genul acela de oraș care într-o parte are marea, și în cealaltă parte are muntele, sau mă rog, dealul, lucky bastard. De aceea e minunat că poți face ATÂTEA activități în diverse părți ale ei. Cartierele principale din Barcelona sunt, ca în harta de jos: Montjuic (partea deluroasă), Poble Sec (aici am stat, la hostelul Break n Bed, foarte ok, vi-l recomand ca opțiune low-cost dacă sunteți călători cheap, ca mine), Ciutat Vella (orașul vechi, unde e cartierul Gotic, el Raval, la Ribera, el Born, dacă vedeți astea mai specific), Barceloneta și Port Vell (partea de port și plajă), Poble Nou, apoi în sus, Eixample și Gracia – care au punctele de interes cele mai numeroase. Nu zic că celelalte cartiere sunt mai puțin faine, dar multe atracții sunt în cele enumerate mai sus.

Cartierele din Barcelona

Evident, Barcelona nu a arătat mereu așa, și partea cea mai interesantă despre care vreau să vă povestesc azi este districtul Eixample, sau ”expansiunea”. Un inginer genial a gândit structura străzilor și cartierelor de aici, răspândite mai apoi și în alte colțuri, și merită să știți despre ce e vorba, asta în caz că ați mai văzut poze cu Barcelona supergeometrică, cu blocuri arătând la fel, sau aproape la fel (ca poza de mai jos). Odată cu o populație crescândă, Barcelona medievală a avut nevoie să se extindă dincolo de fortificații, astfel că Ildefons Cerdà a contribuit masiv la planificarea acestei ramificări.

El e tatăl ”urbanizării”, dacă vreți să-i spunem așa, deoarece a studiat cum ar putea îmbunătăți viața spaniolilor din Barcelona, care mureau înghesuiți între pereți medievali, s-a gândit la cele mai optime servicii de care aveau nevoie și cum să fie la îndemână, așa că a descris un plan care conecta satele din jurul Barcelonei cu orașul. Totul arăta ca o rețea: blocuri de clădiri grupate împreună, cu un spațiu comun de vecinătate în jurul lor, toate îndreptate să aibă acces maxim la lumină solară, rotunjite pe la colțuri pentru a ușura traficul, toate la aproximativ aceeași înălțime. Omul credea în egalitatea oamenilor, dincolo de condiția lor financiară, și scopul era să fie bine tuturor.

Evident, ideile lui pot părea monotone pe alocuri, și nu toate au fost implementate (a primit multă critică la vremea lui), dar Barcelona e un oraș cu străzi în general foarte aerisite azi datorită lui. Cu excepția străduțelor strâmte din centrul vechi, trotuarele sunt largi, sunt câteva bulevarde majore care leagă și traversează orașul, și astfel mereu te poți găsi pe calea cea bună. Cel puțin pentru un turist, e foarte util, zic eu. De altfel, multe clădiri au primit, după aceea, o alură mult mai artistică – orașul trebuia să se pregătească să arate bine pentru Olimpiada din 1992 pe care o găzduia. Și ce bine arată (hint hint, fabulosul Gaudi)!

Astfel, oriunde te uiți sus, în Barcelona, vezi clădiri diferite, cu exterior elegant, șic, cu balcoane frumoase, care mai de care, nimic nu arată similar cu celălalt, deși ele, în planul urbanizării, sunt piese dintr-un puzzle geometric. Asta mi se pare frumusețea în uniformitate diversă. Dacă vă interesează subiectul, puteți citi mai multe aici. 🙂

Tot la subiectul de „vechi vs nou”, am menționat, printre cele mai importante cartiere, Ciutat Vella – sau orașul vechi, care include, practic, așezarea originală a Barcelonei și plaja aferentă. Dar Barcelona nu a avut mereu plajă! Oamenii nu veneau la mare, la soare, dimpotrivă, zona aceasta a orașului era una industrială, și plină de pescari și pescării. Plaja Barceloneta e artificială, făcută de om cu nisip importat, și totul are legătură cu semnificativul eveniment din 1992 de mai sus: Jocurile Olimpice. Mândria spaniolă nu s-a putut lăsa mai jos, și a trebuit să transforme fața orașului, să ofere tot ce are mai bun pentru vizite. E o plajă foarte accesibilă din oraș, și priveliștile sunt minunate. 🙂 Am înțeles că are probleme cu eroziunea din cauza mării, și se pierde spațiu de plajă pe măsură ce trec anii, dar poate că problema va fi cândva rezolvată.

Ca biciclistă înfocată, la nivel de transport, nu am putut să nu observ pistele dedicate pentru biciclete și multitudinea de spații destinate închirierii lor – desigur, nu se compară cu Amsterdam, dar în multe locuri se vede că există un efort – ori că se delimitează, pe carosabil, pista de mașini prin diverse forme, ori că se facilitează banda de biciclete în mijlocul de stradă, între sensurile mașinilor, sau pe lângă circulația tramvaielor. Chiar eu însămi am făcut un astfel de tur cu bicicleta, dar despre asta în următorul articol. Sunt locuri în care există și ”dungi pe trotuar”, dar trotuarul fiind așa larg, nu există conflict de spațiu. Pentru mine, un oraș modern ÎNTOTDEAUNA acomodează bicicliștii și infrastructura adecvată. Atât. 🙂

Nu sunt planificator urban, inginer, sau arhitect, eu am observat lucrurile acestea din ochiul unui amator pasionat de frumos și mobilitate/comoditate urbană, pe principiul: Cât de ușor e să trăiești, dpdv tehnic, într-un oraș? Din concluziile mele, răspunsul e că în Barcelona te poți descurca foarte ușor din aceste puncte de vedere: mobilitate, confort, proximitate, spații verzi, accesibilitate la educație și sănătate.

Am văzut cartiere mai sărace, mai bogate, diverse, toate cu amprenta lor personală în Barcelona, clădind un cumul de artă și modernism tare fain, dar, pe alocuri, cu simplitatea mundană aferentă, rufe întinse la uscat, o pipă în colț de gură și un ziar la barul de la colț. 🙂 Iubesc acest oraș, în consider oraș preferat dintr-o grămadă de motive, și m-aș întoarce în el de câte ori am ocazia.

Următorul articol o să facă legătura între cartierele de mai sus și atracțiile respective, și de altfel, ce anume am vizitat și eu din toate acestea. Pe curând! 🙂 Am mai pus poze și pe Instagram, dacă nu le-ați văzut deja.

2 comentarii

  1. E si orasul meu preferat 🙂 Dar nu a fost mereu asa, cand am venit prima oara acum o mie de ani am zis ca nu voi mai calca pe aici vreodata in viata asta, dar am ajuns sa locuiesc ani intregi in Eixample 🙂

    In poza cu Sagrada Familia se vede si blocul unde locuiesc acum 😀

    Mi-a placut mult tot ce ai scris. Abia astept partea a II a 😀

    Chiar e usor, din punct de vedere tehnic, sa locuiesti aici. Exista si probleme mai mici sau mai mari. Cea mai complicata treaba e pretul chiriilor, care a devenit iar astronomic. E foarte, foarte, foarte greu sa gasesti ceva ok.

    1. Iti multumesc tare mult, Cristiana, pentru comentariu si apreciere! 🙂 Sunt sigura ca exista si probleme care nu sunt vizibile pentru un turist, si asta cu chiriile nu ma mira. Nu ma mut eu inca in Barcelona, dar bine de stiut! :)) Urmeaza si partea a II-a! 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *