Barcelona – oraș preferat partea a II-a

Să vă mai povestesc despre Barcelona, de data asta întorcând pagina amintirilor la capitolul mâncare și atracții turistice (sau mai puțin turistice). Vă reamintesc că am văzut câteva clasice – Sagrada Familia (de departe, cea mai superbă clădire religioasă pe care am văzut-o în viața mea până acum), Parcul Güell, Casa Batlló – acum 2 ani, așadar nu doream neapărat să le revăd singură (nu că nu ar fi minunate și nu ar merita, DIMPOTRIVĂ). Sfatul meu prietenesc e să vă luați toate biletele de intrare online. Vă scapă de o povară, sincer.

Acum, ce am mai făcut în Barcelona? M-am plimbat enorm de mult, minim 10 km în fiecare zi, și o să le iau grupat cumva, și tematic, ca să aibă sens.

Mie îmi place mult să mă duc în flea markets, am așa o curiozitate ce mă împinge să merg, așa că desigur, am căutat unele și în Barcelona. Cea mai mare este Encants, iar eu taman în ea am fost (în zona Poble Nou, harta din articolul trecut). Nu am cumpărat decât 2 inele, mai mult m-am uitat, am observat, m-am minunat… Erau câteva lucruri care îmi făceau cu ochiul, dar nu am vrut să cedez prea mult la cumpărături impulsive. Ca și concept, nu diferă prea mult de Obor sau Ocko, conținutul e diferit – mai ales mobilierul, oglinzile, tablourile, vasele de bucătărie. În rest, haine, bijuterii, pantofi, tot ce vrei, cu iz spaniol.

A doua piață spre care m-am îndreptat, și aici cârmesc și eu spre tărâmul gusturilor, este La Boqueria, cel mai popular food market din Barcelona, situat în La Rambla (în centru, adică). Dacă flea markets nu vă încântă, să știți că La Boqueria e foarte mișto – deși e aglomerată, toate standurile îmi furau privirea – ba cu fructe exotice colorate, ba cu mirodenii și condimente, ba cu nuci și migdale caramelizate și dulciuri catalane, ba cu fructe de mare și pești, ori legume, ouă, cele mai multe locale sau în orice caz, autentic spaniole. Mâna mea s-a lărgit brusc în piața asta, încât am cumpărat ciocolată neagră cu chilli (recomand), ciocolată cu lapte și migdale, nougat cu migdale caramel (altfel decât știm noi nougat-ul, de fapt, nici nu știu dacă e nougat), o cutie de tablete de ciocolată cu diverse sortimente de nuci, șofran, paprika afumată, și încă un tip de desert dulce din albuș de ou cu migdale și zahăr (ca martipanul, dar un pic altfel). Unele le-am luat pentru mine, altele pentru cei dragi. Aveți grijă așadar la tentații! :))

Întrucât sunt de părere că atunci când vizitez un loc, merită să încerc lucruri diferite față de cele cu care sunt obișnuită acasă, am vrut să am experiențe diverse și în privința mâncării. O să încep cu patiseriile – înțeleg că francezii stau excelent la acest capitol, dar spaniolii îi ajung bine mersi din urmă. Există o mulțime de patiserii la tot colțul (fie francize, fie afaceri locale), că nu am putut să nu intru să degust și eu una alta. Am încercat ceva ce se numește ‘pan de dios’, sau pâinea lui Dumnezeu (de origine portugheză, aparent) – e ca o chiflă moale, dulce, cu topping cremos de lapte sau cocos? Apoi, la recomandarea unei cititoare, am căutat orbește un anumit croissant cu mascarpone (nu mă omor după croissante, dar după mascarpone da, și știam că va fi ceva extra). L-am găsit la Hoffman, pe strada Carrer dels Flassaders, în cartierul El Born, parte din centrul vechi (gotic), cu străduțele acelea strâmte și frumoase. Vreau doar să vă spun că am mâncat două. #niciunregret

Nu în cele din urmă, într-o zi când am ieșit de la Muzeul Contemporan de Artă, am descoperit o patiserie locală chiar la colț – o grămadă de lucruri arătau grozav, așa că mi-am făcut un stoc cu ce să încerc pe parcursul zilei – biscuiți cu nucă/migdale, meringue, un fel de baclava tot cu nucă. Observați laitmotivul nucifer în meniurile spaniole. (pe mine una mă încântă, ADOR nucile, le-aș pune în orice dacă se poate) Așadar, să nu treceți pe lângă patiserii dacă sunteți în Barcelona, și să nu intrați să gustați ceva! 🙂

Tot plimbându-mă pe aceste străzi, mi-a căzut privirea spre un titlu de restaurant cu meniu afară, Cantina Comida Mexicana La Haciendarestaurant mexican. Am zis că o să îl rețin pe mai încolo. Gândul la acel loc mi-a tot dat târcoale, și când mi s-a făcut foame, am revenit la el. Una din cele mai bune alegeri culinare făcute în Barcelona! Restaurantul arată tipic mexican, chelnerul a fost foaaarte amabil, și eu am mâncat quesadillas cu brânză și apoi tacos cu guacamole și pui un pic picant. A fost divin de bun – credeam că pocnesc. Prețurile au fost și ele decente aici, așa că nu pot decât să vi-l recomand din suflet.

Am mâncat desigur și paella, clasica mâncare cu orez și fructe de mare (sau carne) din Spania, darrrrr cred că am exagerat un pic cu carnea. Cum doream să știu cum e paella cu fructe de mare, dar și paella cu carne (pui, porc), am comandat o paella cu de toate, cum s-ar zice. :)))))) Lacom omul, ce să-i faci. Cred că aromele s-au întrepătruns prea mult între ele, pentru a mai lăsa loc de gust de pui – totul mirosea a pește (și oricum era multă carne, nu am putut mânca tot, din păcate). Prietenește, nu faceți greșeala mea – ori comandați paella de un fel, ori de altul – altfel e prea mult.

Ați crede că am terminat cu capitolul mâncare, dar nu faceți decât să vă înșelați amarnic! :)) Sper să vă recuperați entuziasmul, căci mai am. Spaniolii au faimoasele aperitive ‘tapas‘, care nu sunt neapărat reci, pot fi sub diverse forme. Mi-am dorit mult să încerc patatas bravas, pentru că sunt îndrăgostită iremediabil de cartofi, și trebuia să-mi împlinesc și dorința asta spaniolă.

Cum necum, tot lângă MACBA (Muzeul Contemporan de Artă), am găsit un local ieftin unde nu doar că mi-am satisfăcut pofta, dar cred că pe măsură ce mâncam, se deschideau încet porțile de aur ale Raiului. Locul se numește Kino, și arată ca un bar, are și terasă, dar e loc mai mult și înăuntru. Citisem afară pe meniu ‘patatas bravas 4 euro‘, am zis „Atâââââââât”, și am comandat o porție + brânză brie prăjită cu gem de vișine.

Acești patatas bravas sunt un fel de cartofi prăjiți/la cuptor cu maioneză sau sos alb, și un sos special de tomate (romesco îi zice). Maioneza nu a fost deloc grețoasă, deși pare multă, cred că era făcută de ei, nu părea din comerț. Cartofii….geniali de buni, v-am spus, cumva nici prăjiți, nici copți 100% – am văzut apoi că fiecare local tinde să îi facă un pic diferit. Se numesc bravas datorită sosului ‘pasional’ care îi însoțește (nu e picant, dar e aromat și delicios). Iar brânza brie prăjită cu gem de vișine…. N-am cuvinte. N-am. Deși am fost, istoric, reticentă la combinații dulce-sărat, pare-se că mi s-au schimbat gusturile, sau au evoluat. A meritat cei 11 euro sau cât am dat pe ce am comandat, plus o apă. V-am zis, și ieftin și bun – și au venit relativ repede.

Tot tapas am mâncat și în penultima seară, în care mi-am rezervat un tur cu bicicleta și cu tapas & wine tasting pe Viator. Barcelona se alătură astfel Vienei, Romei, și desigur, Amsterdam-ului, ca tururi cu bicicleta în orașe europene majore. Turul a fost drăguț, am avut biciclete electrice, ghidați fiind de Julia, o tipă tare simpatică și foarte prietenoasă. 

Ne-a dus într-un restaurant foarte fain, din nou, îl recomand, 4Gats, un restaurant frecventat de boemul Picasso de asemenea. Ce a fost diferit aici (pe lângă diverse aperitive gen salată rusească, pâine cu roșii și ulei de măsline), a fost băutura. Vinul roșu mi-a plăcut mult, dar cava mi-a plăcut și mai mult! Cava e un fel de șampanie la spanioli. Poate vă întrebați de ce nu am băut Sangria – nu am vrut să exagerez cu alcoolul (deși beau din când în când, urma să am o cursă de alergat în weekend, nu am vrut să mă încarc). Am băut Sangria acum 2 ani, și a fost delicioasă!

Selfie din baia 4Gats :))

Am terminat, dară? Aproape! :)))) V-am spus că nu am vizitat neapărat nimic major, dar am intrat într-o zi în muzeul de artă contemporană – voiam să văd ceva diferit, și am văzut. Deși sunt fan artă clasică, muzeul mi-a deschis ochii asupra unui artist foarte interesant, care mi-a rămas în sufletJaume Plensa. Apoi, am mai aflat una alta despre istoria Spaniei, mai ales rezistența împotriva dictaturii sau dominației religioase / chiar a războiului, prin postere și comics. Mie mi-a plăcut. De altfel, am avut 20% reducere prin ceva tichete ce le-am primit când am cumpărat biletul de bus de la aeroport spre centru, Aerobus, așa că am plătit doar vreo 8 euro pe bilet.

Am mai trecut pe lângă – și vă recomand (vreau să mă duc data viitoare) – Muzeul Național de Artă Catalană, în regiunea deluroasă Montjuic, și vă invit și în parcurile din zonă, într-unul am văzut un papagal verde. 😀 Apoi, pot să vă mai spun și că Palau de la Musica e o superbitate arhitecturală din exterior, dar și din interior, și poate fi trecută ușor drept obiectiv ”de văzut”.

Toată zona cartierului Gotic, el Born, Raval e foarte frumoasă, dar vă îndemn să ajungeți și înspre Poble Sec /Eixample, să vedeți piețele de cartier cu fructe și balcoanele pline de rufe întinse. 🙂 Mi se pare că oferă o alt fel de autenticitate orașului!

Biserică cu tunuri

Desigur, nu puteam rata plaja! Așa că am poposit într-o seară și pe La Barceloneta. Tot aici în zonă e și ‘cartierul pescarilor’, am înțeles că cea mai proaspătă carne de pește aici o găsiți – ca pont, dacă vă ajută. Nici Muzeul Maritim nu e departe, dacă ați fi curioși (pentru mine – next time).

Așadar, vedeți, nu doar am mâncat în Barcelona! :))) Acest oraș îmi face o plăcere enormă de a-l vizita, și sper să mă reîntorc de multe ori acolo, să-l descopăr tot mai mult! Fără îndoială, alături de Amsterdam, e orașul meu preferat din Europa (din ce am vizitat până acum). Am auzit comentarii că e prea turistic și popular, dar mie una nu mi se pare deloc așa – v-am mai spus ce cred despre atracțiile foarte populare – ele sunt așa pentru un motiv, iar mie personal, Gaudi mi se pare pur și simplu un geniu, merită văzut tot ce a imaginat și a transformat în realitate în acest oraș.

Așa se încheie aventura mea spaniolă de săptămâna trecută, vă doresc un weekend fain și inspirație la călătorit! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *