Taiwan – Touch your Heart – partea I

Ah, dragii mei, e vineri deja, și mă bucur să vă pot împărtăși măcar prima parte dintr-o experiență foarte faină pe care am avut-o în Taiwan. Pe vremurile acelea, făceam voluntariat în AIESEC, în Liban, și blogul meu fusese cam în paragină în 2014. :)) Dar, numai bine mi-am amintit acum că am ținut un jurnal atunci, și pot povesti mai bine anumite lucruri (ocazia cu care am stat 3 săptămâni acolo a fost Congresul Internațional al organizației, și țin să mulțumesc musai celor care m-au ajutat să ajung în acest loc minunat și exotic).

Am pornit din Beirut, cu traseu Dubai – Kunming, China – Shanghai, China – Taipei, Taiwan. După cum probabil știți, există ceva conflict diplomatic (momentan) între China și Taiwan, fiindcă unele țări nu recunosc Taiwan ca stat independent, Taiwan vrea să fie independent, și China ar vrea Taiwan înapoi. Problema e mai complexă de atât, evident, dar voiam să zic că România, pentru că face parte din UE, recunoaște Taiwan ca entitate economică și comercială, astfel că nu am avut nevoie de viză timp de 30 de zile.

Noi am stat în orașul Kaohsiung, de fapt, într-un complex hotelier numit ”E-DA World”, foarte fain. Nu am fost în Taiwan în scop neapărat turistic, dar tot am experimentat câteva lucruri asiatice pentru prima oară. Fiind primiți de AIESEC Taiwan, ei ne-au și organizat diverse activități înainte și după conferință, majoritatea fiind foarte drăguțe, ne-au plimbat printr-o grămadă de locuri.

Într-o zi am vizitat orașul Anping (regiunea Tainan), unde ne-am oprit la Fort Zeelandia, o fortăreață construită prin anii 1600 – și așa am învățat că Taiwan a fost colonie olandeză timp de vreo 38 de ani. Am avut un ghid cu noi, un nenea pe la vreo 50-60 de ani, foarte simpatic, râdea la fiecare 2-3 propoziții pe care le zicea, și era foarte vesel și voios. O prezență absolut plăcută! De acolo, am primit o provocare: să căutăm leii cu sabie în gură (sword lions) prin împrejurimi, explicându-ni-se că e considerat un simbol de protecție, alungând spiritele rele (e o legendă veche de când olandezii au fost goniți de pe insulă).

Cel mai comun loc unde acești ”sword lions” se pot observa pe clădiri e pe străduțele vechi și înguste din centru. La un moment dat, l-am și prins pe mascatul acesta simpatic, care era dosit undeva să ne sperie (totul plănuit, desigur).

Am fost și la un templu unde aveau the sword lion sus la intrare, și apoi a trebuit să ne găsim ziua de naștere corespunzătoare cumva cu zilele chinezești … a mea era parcă în 16 octombrie, așa că în templu am mers la monstrulețul care reprezenta ziua 16, că aveau pe pereți peste tot o mică figurină pentru fiecare zi. La ziua mea scria aproximativ ceva de genul ”independent, too serious … need to relax from time to time, a bit introvert”. Destul de adevărat, n-am ce zice. :))

Vă mai spun ceva, și închei această primă parte – tot în ziua respectivă, am mers la Night Market, aparent, un lucru foarte popular în Taiwan (dar cred că și în alte țări asiatice deopotrivă). Noi, delegații, am fost împărțiți pe grupe, și am primit niște carduri cu fotografii de mâncăruri pe care să le încercăm (cu numele și în chineză și în engleză). Nu eram limitați la asta, era mai mult așa, de distracție. Oricum, acel night market era plin cu standuri cu mâncăruri care mai de care, cu mirosuri de pește, fructe, prăjeli, felurite lucruri pe care nu le-am mai perceput vreodată.

Am gustat ”shaved ice cu mango”, cartofi dulci (pentru prima oară în viața mea), ceva ceai cu lapte și jeleu înăuntru, fund prăjit de găină pe băț, și separat mi-am mai luat fructe glasate cu zahăr, înghețate.. foarte bune într-adevăr. 🙂 În rest, nu prea m-a tentat altceva, pentru că sincer chiar erau tot felul de chestii dubioase pe care nu voiam să le încerc.

Tot legat de alte obiceiuri culinare, mai e partea în care stai la o masă rotundă, cu un fel de roată de lemn în mijloc, care se învârte. Și chelnerii vin și pun pe masă diverse, pe rând, sau stai la mese în care mâncarea fierbe direct în oală (am încercat-o și pe asta, pentru că fiind și la alte evenimente în afara orașului unde stăteam, mâncam la restaurante sau locuri amenajate). Din păcate, la nivel culinar chiar nu am rămas impresionată, în primul rând pentru că mâncarea nu arăta grozav, și în al doilea rând, pentru că nu avea gust. Am mâncat doar foarte multă lubeniță și pește fiert, în rest nu am dorit să încerc înghețată cu sare sau supă de tofu (care de fapt nu mi-a plăcut). Am băut la un moment dat dintr-o nucă de cocos, și asta a fost iar o premieră pentru mine.

Cu mintea de acum, îmi pare un pic rău – cred că aș fi mult mai curioasă în momentul de față și pentru alte tipuri de mâncare … din nou, doar de dragul încercării. Dar … ca de obicei, există și excepții! Am mâncat la un moment dat niște mini-prăjiturele cu migdale atât de bune, eu și un coleg din Cambodia ne-am îndesat gurile pofticioase cu zeci de asemenea bucăți mici, că abia ne puteam opri. Erau atât de fragede și ni se rupeau în suflet, direct! Mi-a plăcut că erau făcute la o patiserie tradițională din Taiwan (Jiu Zhen Nan), și cu mâna pe inimă spun că a fost cel mai bun lucru încercat acolo. 🙂

Cu toate acestea, mâncarea nu face o țară neapărat, și în partea a doua o să vă spun un pic și despre ce peisaje frumoase naturale am văzut, fiind și prima dată la ocean!, și cât de modernă și bine conectată e întreaga insulă, dar mai ales, ce oameni faini sunt taiwanezii! Ne citim curând, weekend fain să aveți!

(aici am fost într-un loc unde făceau foarte multe lucruri din ceramică și mozaic, dar din păcate nu mai știu cum se numea… nu mai am decât poze foarte drăguțe 🙂 )