În rarele ocazii în care reușesc să mă trezesc dimineața să ajung la Creative Mornings, un eveniment matinal și inspirațional ce are loc în brațele calde ale Ambasadei, plec de-acolo cu inima mai plină, cu lucruri nou dobândite și motivație cât să țină măcar o zi. 🙂 Nu mereu îmi propun să și scriu pe blog despre anumite subiecte prezentate acolo, dar iată că nu pot să o nu o fac acum. Mi-a plăcut foarte mult tema ”Preserve” din luna aceasta, și cred că merită să știți despre ce este vorba.
Auzisem despre Herculane Project vag, dar habar nu aveam cine e în spatele lui și ce își propune să facă – a avut multă mediatizare recent, după evenimentul de la Notre Dame de care, nu-i așa, am uitat? 🙂 Viața merge mereu înainte. Bun. Și vine să vorbească o tânără de 25 de ani, arhitectă, eu cu stupoare realizând că am frecventat același liceu – Oana Chirilă. Oana e o fată cu o ambiție care mută munți, care nu doar că s-a întrebat ”Ce putem face pentru a salva Băile Herculane?”, ci care a și început, acum 2 ani, să facă ceva, împreună cu alți tineri determinați.
Eu am vizitat Băile Herculane acum ceva vreme (să fie 2011), și nu am avut decât aceeași impresie ca orice om mediocru care trece pe acolo: Pfaaai, ce paragină, ce păcat, ce urât, ce miros de sulf, nimeni nu face nimic! Iar dacă nu ați fost niciodată la Băile Herculane, să știți că ele sunt, istoric vorbind, băi imperiale romane, cu scop terapeutic, construite de strămoșii noștri romani. Băile au fost apoi modernizate în timpul Imperiului Habsburgic, ridicând clădiri monumentale, impresionante, opulente, și făcând din stațiunea Herculane un punct major de atracție în partea aceasta a Europei. Din păcate, în anii comunismului, stațiunea a decăzut major, și nici chiar după comunism, nu s-a mai ocupat nimeni de ea. Unele părți s-au privatizat, și acolo statul e încâlcit în lege, că nimeni nu depune suficient efort pentru a reda complet țării această bogăție de stațiune.
Până când Oana Chirilă a avut o viziune pe termen lung, un efort care va dura ani de acum încolo, acela de a reaprinde comunitatea din jurul Băilor Herculane și de a conserva moștenirea culturală. Ne-a explicat că ei s-au confruntat cu multe greutăți în toți acești ani, dar mai ales cu oameni care le-au spus ”Nu se poate.”, sau ”Degeaba vă străduiți.” sau ”Oricum nu se schimbă nimic”. Oana însă e, așa cum se descrie pe ea, ”nebunul de serviciu”, și nu s-a lăsat. Cred că avem nevoie de oameni din aceștia dârzi, cu zvâc și multă dedicare pentru ceea ce fac, care nu se lasă doborâți de obstacole sau sistem.
Cuvântului ”Preserve”, Oana i-a alăturat cuvântul ”Perseverență”, pentru că în conservare, e vorba de disciplina de a face ceva în fiecare zi, negreșit în fiecare zi. Câți dintre noi facem asta? De multe ori ne vine să renunțăm, căci e prea ”greu”. Dar câți avem tăria nu doar să facem poze la apusuri zilnic, timp de 3 ani, ci să muncim la un proiect greoi, să luptăm cu sistemul? Vă spun: puțini.
Nu știu dacă sunt patrioată defel, dar de multe ori am crezut că sunt lucruri valoroase în această țară, subestimate, prea puțin arătate, știute, în care nu prea se investește. Așa că atunci când s-a discutat despre Conservare, ne-am întrebat ce încercăm să facem, de fapt? Ce transmitem mai departe? Doar clădiri? Sau și anumite valori sau atitudini uitate? Asta înseamnă ”conservare” din mai multe perspective, că nu încerci doar să aduci o clădire la viață – ci îi aduci întreaga istorie în comunitate, ca oamenii din comunitate să învețe, să aibă grijă, să prețuiască, nu să ”disprețuiască”. De la ignoranță la preocupare sunt pași mici, mulți, în timp, pentru un popor (zicea cineva) învățat în comunism să stea în blocuri gri, care arată la fel, să nu aibă cu ce se mândri, anost, pus într-o cutie prăfuită.
Întrebată de ce au nevoie și cum putem ajuta, Oana a spus că ei nu au nevoie neapărată de bani – căci au reușit să facă multe lucruri și fără prea mulți bani. Au nevoie de oameni, de ajutor la fața locului, de suflu nou care să fie acolo, să vadă, să simtă, să construiască. Stau și mă gândesc că nu cred că personal mă pot înhăma la așa ceva – sunt slabă și oarecum comodă. 🙂 Recunosc. Dar aș vrea măcar să răspândesc informația despre inițiative care merită știute, întotdeauna se vor găsi oameni care să ajute, într-un fel sau altul. Și sper să reajung în Herculane în curând, parcă mi s-a făcut brusc sete (aici a scris Andra mai recent despre Băile Herculane). 🙂
Puteți urmări Herculane Project pe Facebook – și dacă vă pricepeți la comunicare/marketing, Oana zicea că orice ajutor în direcția aceea e binevenit. De altfel, vă recomand cu căldură să mergeți la Creative Mornings, e un spațiu minunat cu o injecție bună de pozitivism și speranță.
Ce inițiativă grozavă! Am să-i urmăresc pe Facebook. Din păcate, la comunicare și marketing nu mă pricep, dar poate se găsește o modalitate de a-i susține cumva. Apreciez mult asemenea inițiative. Păcat că trebuie să vină din partea unor „nebuni frumoși”, iar cei ce ar trebui să facă ceva cu adevărat fură din banul public și își cumpără insule și gagici.
Apropo de Herculane, îmi spunea un străin acum ceva vreme că „voi vă dați seama ce aveți? Băi folosite de romani care sunt încă în funcțiune, așa ceva e extraordinar”.