Design interior de sine

Mă lovise o metaforă, sau o mini-revelație acum câteva zile, pe care, desigur, doresc să o împărtășesc lumii. Câteva situații de la care au pornit gândurile mele.

  1. Preocuparea către ambient interior, design personalizat, armonizarea diverselor elemente ale casei. Ne interesăm de H&M home, de ce e nou pe Pinterest, comandăm de la IKEA, asortăm perdele, farfurii, bucătării, materiale.
  2. Sunt foarte multe clădiri industriale abandonate în această țară (dar nu numai), care și-au pierdut, din nefericire, aproape complet valoarea. Uneori, acestea ocupă spații importante într-un oraș, alteori nu. Problema aceasta nu e vizibilă doar în Timișoara; recent, am fost în Lupeni și Petroșani, și acolo halele gri contribuie la peisajul lipsit, parcă, de oportunități sau speranță.
  3. Totuși, ce se poate realiza din aceste spații este frumos – locuri dedicate pentru comunități, pentru ”sharing is caring”, pentru bunătate, pentru artă, creativitate, colaborare, mâncare bună, sau inspirație. Exemple îmi vin în minte și din Amsterdam, la ”IJ-Hallen”, în Nordul orașului, este exact un astfel de loc, unde încet-încet, foste hale industriale și spații cândva abandonate, prind suflu nou.

Adâncită în aceste aspecte, trenul gândirii m-a izbit frontal: toate acestea sunt lucruri ce țin de exterior. De material. Cum ar arăta o transformare a halelor industriale abandonate, prăfuite, ruginite, dinăuntru? Cum arată, în inima noastră, iertați-mi poezia, designul interior, acela armonios, casa noastră? Cred că dacă ne permitem să investim în cele de mai sus, putem investi și în profunzimea sufletului.

Îmi imaginez lăcașul inimii (creier) fictive ca un oraș în care trebuie să muncești mereu, să ai grijă de el: spații verzi, vesele, relații sănătoase între oameni, iubire, spirit activ, sport, circulație bună (pun intended). Și uneori, anumite locuri devin părăsite, uitate, nevalorificate. În timp, se erodează, și uităm, poate, de unde am plecat, de inocență, de curiozitatea aceea pură a copilăriei, de descoperire, de învățare, de un prieten mai îndepărtat. Depozitul bucuriei din lucruri mici nu a mai fost revizitat de mult. Sau hala aprecierilor. Tot pe brânci stă și fabrica de stimă de sine.

Dar știți ce e cel mai fain? Că exact ca în lumea reală, și aceste locuri din orașul interior se pot schimba, pot redeveni, pot primi un alt scop, ”repurposed”, cum zic ăi de peste Canalul Mânecii. Nu e gratis, dar nu e nici scump – necesită efort, adevărat. Dar pentru un oraș fain … cred că merită. Nu? Ce ziceți de ideea asta, cum vi se pare? 🙂 Cumva, mi-ar plăcea ca atunci când oamenii vin nu doar în casa mea, dar și în sufletul meu, să găsească un loc confortabil, bun, sincer. Poate nu toate zilele sunt cu soare, și mai sunt și unele ploioase, dar cumva să știe că există grijă și respect.

dav

Postarea aceasta deosebită mi-a fost inspirată de o vorbitoare la un eveniment pe care vi-l recomand din toată inima: Creative Mornings de la AMBASADA. Mieke este director la Trans Halles Europe, o organizație care se ocupă exact de această viață nouă a clădirilor despre care v-am amintit mai sus – și habar nu aveam că există așa ceva, dar mă bucur mult!

Mike a vorbit despre onestitatea față de propria persoană – o poveste emoționantă, transmisă cu multă căldură și sinceritate. A împărtășit un moment critic din viața ei, în care orașul ei interior nu mai mergea bine. În interpretarea mea artistică, străzile erau aglomerate, unele erau blocate, compasul din centrul orașului nu mai arăta direcția potrivită și nu-l repara nimeni, multe case ajunseră goale, și ploua mai mereu. Viața în oraș mergea mai departe, dar cetățenii nu erau mulțumiți, știau că ceva nu e bine. Așa și cu Mike. Mi-a plăcut foarte mult când a spus că onestitatea înseamnă să spui ce simți, nu ce gândești – pentru că deseori e o diferență.

Da… frumos discurs…am mai descuiat o ușă către lărgirea orizonturilor mele. Cu asta o să închei. Să știți, pentru a nu știu câta oară, că nimeni nu mă roagă să scriu despre absolut nimic dacă nu există un parteneriat aranjat pe care îl și menționez de cele mai multe ori. Eu recomand unele activități sau evenimente pentru că îmi plac, pentru că cred că lumea ar trebui să știe de ele, pentru că, uitați, mă inspiră. Sper să aveți încredere că scriu despre ce merită dat mai departe. Practic, articolele mele aici sunt de cele mai multe ori, schițele și planurile de îmbunătățit sau de veselie ale propriei inimi-oraș. Uitați o urare mai altfel: vă doresc o săptămână de design interior!

3 comentarii

  1. Frumoasa tare analogia! Mi-a placut mult de tot expresia „fabrica de stima de sine”, probabil pentru ca aici am un semn cu „under construction” si ohooo, cata munca mai este! 🙂

    1. Mulțumesc frumos, mă bucur că ți-a plăcut 😀 Da, și la mine mai apare uneori semnul acela, dar e important cât există acea muncă, zic eu! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.