Articolul acesta vine târziu în an, dar trebuie consemnat – pentru posteritate personală. Poate mai ține minte cineva, dar de ceva ani îmi planificam următoarele 12 luni cu niște idei, obiective sau alte lucruri pe care voiam să le îndeplinesc anul următor. Apoi luam lecțiile observate și le povesteam, fie trăgeam niște concluzii despre ce pot “îmbunătăți”. În continuare cred că a plănui e o activitate utilă, cât timp putem fi flexibili când socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Însă pentru moment, articolele de acest gen se încheie aici pe blog.
Asta pentru că am “bifat” aproape toate lucrurile pe care mi le-am dorit și pentru că viața mea a început să între pe un făgaș unde am o noțiune despre cine sunt, ce îmi doresc și de ce e nevoie să ajung acolo.
Cred că am resursele necesare să gândesc și să acționez pe termen lung fără a mai fi nevoie să îmi înșir planurile aici pe blog. Până aici, însă, a fost un drum de aproape 7 ani. Ani în care mi-am propus să realizez tot felul de lucruri și apoi să îmi dau seama că nu le voiam, cu adevărat. Sau ani în care am învățat că unele schimbări durează mai mult sau că timpul lor e mai încolo.
Practic, mă gândesc des la viața mea și la cum o trăiesc. Pentru mine, perspectiva unei vieți sustenabile nu se potrivește cu “a trăi de pe o zi pe alta”. Nu vreau nici să regret că nu îmi trăiesc viața, dar îmi propun să fiu și cumpătată în alegeri (care să mă ajute tot pe mine, mai târziu).
Ca să nu rămânem fără o concluzie, aș spune că sunt 4 lucruri esențiale la care mă uit când mă gândesc la o viață bună (și atunci orice “plan” curge și de aici), care s-au regăsit des în pilonii de prioritate de când am început această planificare a vieții:
– sănătate. Mă preocupă să nu am dureri, să nu mă simt obosită, fără vigoare, să nu mi se facă rău de la excese. Ca să ajung aici, înseamnă că trebuie să fac mișcare și să mănânc echilibrat. Sigur, că nu întotdeauna reușesc asta este altceva, dar drumul e clar, dacă asta îmi doresc pentru mine.
– stabilitate financiară. Aici mă refer la bunuri, investiții, bani de pensie sau alte economii. Nu știu dacă v-ați gândit vreodată cum ați putea susține stilul curent de viață și pe la 60 de ani, când ajungem cu toții la pensie. Aș vrea să nu mă găsească vârsta aceea și să fiu surprinsă. 🙂 Încerc să îmi asigur un confort și mai încolo, nu doar pentru acum.
– loc în lume. Aici vă puteți gândi la ce doriți, dar practic este “what makes you feel alive”, ce te determină în viață, pentru ce vrei să “lupți” ca ideal sau viziune, indiferent de crez. Putem argumenta că viața nu are sens (vom povesti despre asta), dar în această mare de nonsens, singuri ne putem ghida spre ce contează pentru noi, pentru sufletul nostru.
– relațiile cu ceilalți. Toate cele de mai sus nu ar avea prea mult ‘sens’ (apropo de asta), dacă nu am avea în jur oameni dragi care să ne lumineze viața, de care să ne pese și pe care să îi iubim ca pe ochii din cap, sub orice formă ar fi.
Așadar, ați înțeles: nu mai planific nimic. Decât călătorii (salutări din Grecia!), și aleg să prioritizez ce e important pentru mine în funcție de cele de mai sus. Gândurile acestea îmi aduc multă liniște și pace și mă bucură. O viață plină, clară, nu plictisitoare și fără drum – aceasta e perspectiva.
Dacă mă răzgândesc (îmi dau voie să fac asta), voi scrie. 🙂
Cum zice și Herman Hesse:
“I have always believed, and I still believe, that whatever good or bad fortune may come our way we can always give it meaning and transform it into something of value.”
