Îmi dau și eu restanțele de blog ca tot omul, și astăzi scriu un pic despre o altă parte a escapadei mele din iunie la Viena, și anume Muzeul de știință și tehnologie, sau, pe doici, Technisches museum. Poate vă gândiți: Da’ pitici, ce-o fi așa interesant la un muzeu de Citește mai mult
Despre ”finding The One”
Eram odată la metrou în București, într-o dimineață liniștită cu oameni grăbiți. Lumea era într-o forfotă în jurul meu, cu ochii mijiți, în ecranele telefoanelor, sau cu căștile în urechi, fiecare om adâncit în propriile gânduri și griji. Mergeam și eu într-o direcție, cu ei, și erau așa mulți oameni, Citește mai mult
O pensulă de inspirație – Van Gogh
Am câteva restanțe cu articolele pe blog, și una din ele este legată de vizita la Muzeul Van Gogh din Amsterdam și ce sentimente mi-a produs, dar nu numai. Am încercat să compilez un articol mai robust pe subiect, așa că să vedem ce-a ieșit. 🙂 Un nebun care și-a Citește mai mult
Ce m-a învățat o oră de predat în Liban
Deseori mi s-a întâmplat ca lumea să îmi spună că aș fi o ”bună profesoară”, din motive … nu știu. Eu doar încerc să fiu un exemplu de urmat pentru copii în general și cam atât. Faptul că am răbdare cu copiii și sunt curioasă în legătură cu ce au de Citește mai mult
La bine și la … bine?
La ”rău”, mai puțin. 🙂 Ce mă aduce azi asupra subiectului ”la bine și la rău” e reflecția mea asupra unor evenimente, comportamente, atitudini din ultimele câteva săptămâni, și poate și aflate în mintea mea de ceva vreme. Doi oameni promit, într-adevăr, în ziua nunții, să fie alături unul de Citește mai mult
Dragostea (nu) e o holeră
Dios mio, el amor! El amor? Scriu acest articol cu un rânjet mai degrabă malițios, căci am găsit, în 2016, a doua carte care m-a făcut să mă urc pe pereți mintali, și pentru care n-o să am milă în această recenzie (prima a fost Lolita). O fi reputat domnul Gabriel Garcia Citește mai mult
Cine schimbă lumea?
Răspunsul ”politically correct” ar fi ”noi toți”, și în oarecare măsură, așa e – prin fiecare acțiune a noastră, avem un impact în lumea în care trăim, chit că deseori e infim și încet. Dar, câteodată, se nasc câțiva oameni vizionari, care schimbă lumea mai repede decât ar vrea ea Citește mai mult
Lumea ca un sat olimpic mai mare
Am început să mă uit la Jocurile Olimpice la vârsta de 9 ani, pe când Andreea Răducanu, Maria Olaru, și Simona Amânar străluceau în gimnastică la Sydney, în 2000. Pe vremea când Marius Urzică lua aur la cal cu mânere, Gabriela Szabo fura ochii lumii la atletism, Diana Mocanu făcea performanță la Citește mai mult
Concediu, festivale, ieșiri în natură: comportament responsabil
Toată lumea merge zilele astea la Untold, în Vamă, la munte, sau pe unde o mai fi. Vara-i în toi și oamenii-s ca michiduții liberi la distracție sau relaxare. Nu-s nimeni să spun cuiva cum să se comporte și ce să facă, dar de atras atenția, pot să o fac. Citește mai mult
Harry Potter și coarda emoțională
Nu mai știu când am început să citesc prima oară Harry Potter, dar cred că undeva prin clasa a 4-a, sau a 5-a, în gimnaziu. Când s-a publicat ”Harry Potter and the Order of the Phoenix” în 2003, era deja un fenomen la noi în România și eu, neavând bani Citește mai mult