Concluzia zilei de azi: urăsc ploaia şi frigul ( ura aia e o metaforă, să ştiţi. Nu sunt capabilă de ură chiar în aşa hal … sunt paşnică:D ). Aşa deci, e o concluzie pe care o trag de fiecare dată când începe anotimpul ploios ( şi mai ales urât Citește mai mult
Decât
Ok, până acum nu eram foarte decisă să scriu ŞI articole pe blogu` asta obscur, dar mă risc, totuşi, pentru că deh, “scriitura” e mama învăţăturii, şi cred că nu e tocmai bine să`mi păstrez ideile în cap, pentru că altfel … cum aş putea să mai râd de mine Citește mai mult
Moare
Se scurg mizerii pe-un vast cadran rotund, nespălat, Absurde, copilăreşti, goale ca nimicul. Noaptea-i plictisitoare, fără orizonturi, scuipată-n gând împrăştiat. Nebunie instalată, nimeni nu-i acasă cum trebuie, Nici măcar cum ar trebui să fie, de muză inspirat ! Suflul divin e noroi mânjit de lacrimi false, Şi se umplu rânduri Citește mai mult
Amoeba
Îmi e un greu imens de greu, atârnător, În ceaţa zăbrelită din capul meu, aviator. Stau lipite de fantasma blestemată Tablouri murdare, clare ca niciodată, Şi ca niciodată mai anevoios de dat jos. Ploaia în singurătatea ei şi-a mea, Mă loveşte-n geamul fără perdea, Spălând lichenii eterni, veşnic prezenţi, Pletoşi, Citește mai mult
Încă
Nori de granit se balansează greu, Şi ploaia gri tremură deasupra lumii. Copacii-mi sunt umbrelă bătrână, Iar frunzele-i plâng de neputinţa mea. Mintea-ncătuşată colindă sufletul liber, Căutând, poate, mânerul chepengului. * Dar ce nevăzut labirint încheagă tristeţea în mine ? * Inima e îngropată în rădăcini scorţoase Pe pământul umed Citește mai mult
Cel mai dulce drog
De ce vii răscolindu-mă ca pe un cufăr ? De ce cauţi comori care deja îţi aparţin ? De ce mă doare-atunci când sufăr ? De ce totuşi râd şi mă bucur din plin ? * Te mai întreb … * De ce îmi laşi creierul intact, dar gol ? Citește mai mult
Elixir
La poalele cerului, la marginea lumii, Cu broderii subţiri de soare, străvezii, Zori de zi înalţă speranţa, Un vis pentru cei care nu cred. * Acolo nu există răutate, Şi nici frângeri sângerate, Lucruri inutile pier, Crăpându-se lanţuri de fier. * Acolo leagă-ţi aripi să zbori, Să te-nvârteşti nebun printre Citește mai mult
Existenţialism
În mantia crudă şi rece-a timpului m-am înfăşurat, Şi spre cerul negru al uitării am strigat. Lin s-a aşternut şoapta disperării mele Şi pulberea melancoliei pe gândurile Ce se zbăteau, smucindu-se din vraja pinilor. * Îngăduitoare, Luna mă privea cu milă, Nu putea să-mi răspundă de-a clipei pendulă, Şi ţesea Citește mai mult
Perfecţiune
Se împleteau fire subţiri Cu alte viguroase corzi, În voci suave şi răsunătoare. Plângea vioara mlădioasă, În ciupire zveltă de chitară, Îmbrăţişându-se în dansul muzicii. Două corpuri luminoase, O vioară fragilă, O chitară rebelă, Închinau oda iubirii şi a cântecului. Pe vecie împreună, Ea, femeie, el, bărbat.
Marea dragoste
Vrei să ne cunoască marea ? Să ne cânte vuind lin Un cântec albastru; Să ne învelim în bronz scârțâitor, De dragoste cuprinzător; Noi, caramel lichid, Atingeri blânde să împletim, Să fim copiii arămii și dulci, Și marea mama noastră. Și ochii tăi verzi să-mi spună o poveste Despre valuri Citește mai mult