Nori de granit se balansează greu, Şi ploaia gri tremură deasupra lumii. Copacii-mi sunt umbrelă bătrână, Iar frunzele-i plâng de neputinţa mea. Mintea-ncătuşată colindă sufletul liber, Căutând, poate, mânerul chepengului. * Dar ce nevăzut labirint încheagă tristeţea în mine ? * Inima e îngropată în rădăcini scorţoase Pe pământul umed Citește mai mult