Londra și diversitatea culinară

Dragii mei, aș vrea să vă povestesc despre experiența din Anglia (Birmingham și Londra) prin lentile culinare, de data aceasta, ca să nu vă înșir că am făcut multe lucruri clasice, de turist, de la vizitat Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Știință, gara Kings Cross și magazinul Harry Potter, Palatul Buckingham, Tower Bridge și ”Turnul” Londrei (care nu e un turn), Big Ben și Westminster Palace în reconstrucție & co. Toate au fost impresionante în felul lor și chiar dacă nu le-am explorat pe îndelete pe toate, mă bucur că le-am văzut, fiind vestigii remarcabile ale orașului.

Unul din lucrurile care mi-a plăcut cel mai mult în această călătorie a fost diversitatea felurilor de mâncare încercată, așa că exact despre asta urmează să citiți în 4,3,2,1…

Mic dejun a la ianca

Mie îmi place foarte mult să meșteresc prin bucătărie, să îmi construiesc baza de expertiză pentru preparate culinare, și uneori chiar îmi fac timp să și aranjez un pic mâncarea să arate frumos (așa cum știu eu, la un nivel mediocru, no). Cât am stat în Birmingham, am fost responsabilă pentru micul dejun, și a fost o plăcere să îl prepar într-un mod deosebit atât pentru mine, cât și pentru Miru, prietena cu care am călătorit. Am avut ocazia, în sfârșit, să încerc din sucul natural ”innocent”, care e un brand fain și comic pe care îl urmăresc pe Facebook / Instagram (și preferatul Andradei, cea cu care am călătorit la Berlin, și care ne-a fost gazdă în Birmingham), așa că diminețile au fost o bucurie de a păși cu dreptul în zilele respective.

20171130_110219

Mâncarea indiană

Când am fost la muzeul de artă din Birmingham, am văzut o expoziție întreagă dedicată influenței indiene (India și Bangladesh) asupra bucătăriei englezești, acest ”curry” devenind deja ceva normal pentru mâncat în oraș. Nu mai simți că ”experimentezi”, face parte din meniul tradițional cumva. Erau expuse părți din restaurant, fotografii cu pionerii restaurantelor din Birmingham, un exemplu de bucătărie și condimentele aferente și așa mai departe. Am fost oarecum surprinsă, plăcut, desigur, pentru că în ignoranța mea, nu mă gândeam că așa mare brânză. Pare-se că e. 🙂

20171129_154545

Așa că în a doua seară după ce am ajuns, Andrada ne-a dus pe mine și pe Miru la un restaurant indian, să mâncăm un ”curry”. Eu, recunosc, nu m-am expus la mâncarea indiană foarte mult, așa că a fost prima dată pentru mine când am încercat pe bune curry. Vreau să vă spun că a fost deeeeeeeliiiiiicioooosssss!!! Mi-am comandat ceva sos curry  de tomate, unt, cu ierburi, mediu picant, bucăți de carne de pui (makhani îi zice), cu orez basmati și pâine naan, o pâine specifică foarte pufoasă. Vorbeam în dodii inclusiv cu chelnerul, așa de furată eram de gustul nou, bogat și condimentat, cu sosul acela ce mi se topea în gură. Mulțumesc, Andrada, pentru că m-ai introdus unei lumi culinare cu mult potențial! 😀

20171129_200218

Mâncarea libaneză

În Londra, am vizitat în prima zi Muzeul de Istorie Naturală (merită, e uriaș și foarte educativ, mai ales la părțile despre biologia umană, și mai e și gratis pe deasupra!), și la prânz ne-am dus în vecinătate să mâncăm la un semafor mai încolo la un local libanez: Comptoir Libanais. N-am mai mâncat mâncare libaneză de ceva timp, și îmi era dor, așa că eu am fost în culmea extazului – plus că restaurantul avea un aer atât de vintage, pe un stil de ”cantină” (asta înseamnă comptoir), însă modern. Chipul de pe meniuri și fațada restaurantului în sine e reprezentat chiar de o actriță arabă, aparent o inspirație pentru tipul care a deschis lanțul.

În fine, mi-am comandat kibbe din carne de miel (libanezii prepară foarte fain mielul), cartofii clasici cu rozmarin, hummus, și brânză halloumi grilled cu roșii. Ce desfătare a aromelor, yumm yumm! Chiar recomand locul acesta, de aceea i-am și scris numele. Pentru o alegere libaneză, s-a ridicat la înălțimea așteptărilor.

20171201_154514

Mâncarea chinezească

Mai înspre seară, ne-am întâlnit cu o altă prietenă care locuiește în Londra de ceva timp, și am decis să mergem în Chinatown la ceva restaurant chinezesc. Am ales unul la întâmplare, am așteptat un pic la intrare, și în vreo 10-15 minute, ne-au găsit o masă cu 4 locuri. Din nou, nu sunt specialistă în preparatele chinezești, nu mănânc foarte des, și ba chiar consider că noi încă stăm slăbuț (cel puțin în Timișoara), la capitolul acesta. Așa că mi-am zis să încerc orice ce se părea mai decent: pak choi cu noodles, varza aceea specială cum o prepară ei, ceva frigăruie din miel (miel din nou!) și un suc de aloe vera. În afară de carnea de miel care era cam grasă, chiar mi-a picat bine. 🙂

Bine, eu sunt cam inaptă în a folosi bețele alea, oricât au încercat prietenele mele să mă învețe! Noroc că Andrada făcuse o glumă să îmi intru înapoi în pepeni (mă enervasem un pic), și mi-a zis că în deschiderea palmei, dacă nu-mi iese să țin bețele, pot să prind orezul ce încearcă să-mi scape. :)) Am fost mulțumită și de serviciul calitativ și simpatic, deci am petrecut o seară chiar foarte faină.

20171201_213103

Mâncarea internațională

(o denumesc așa pentru că n-aș zice că e ceva foarte specific unui loc, având în vedere că au locații peste tot în lume)

În următoarea zi, Andrada ne-a propus să încercăm o variantă culinară preferată de englezi, un fel de ”upgrade” la fast-food: lanțul de restaurante Nando’s, o combinație de influențe portugheze cu un condiment sud-african: iutele ”peri-peri” (care poate fi și sos, sau sub formă de pudră ca boiaua). Popular aici e să mănânci pui, în diferite forme, și desigur, aromatizat cu peri-peri, iar eu l-am avut într-o pita cu salate,  halloumi din nou, și cartofi prăjiți cu, ați ghicit, același condiment! Mi-a ars un pic gura, nefiind obișnuită, dar ugh, ce călătorie a gusturilor!

20171202_135730

Mâncarea englezească

Șiiiii, în sfârșit, în ultima zi am mers să încercăm un ”English breakfast” într-un alț lanț de localuri & pub-uri popular în Anglia – Wetherspoon, care e și originar locului. Personal, nu aș face asemenea combinații de alimente la mic dejun (fasole, ouă, cârnați), pentru că mi se par foarte grase și prea îndestulătoare (asta e, gust personal), dar pentru a încerca de câteva ori e superdelicios și foarte ieftin. Practic, după așa o masă copioasă (am plătit 12 lire, cu pâine și cafea inclusă, și halloumi extra pentru mine, că eu nu voiam bacon), nu am mai mâncat nimic toată ziua. Am stat și aici la povești și am râs cu burțile pline, vorbind despre Brexit ”and whatnot”.

20171203_115129

Așa s-a încheiat călătoria papilelor gustative în Birmingham și Londra, încercând lucruri noi, experimentând, rememorând, și pur și simplu bucurându-mă de companie și loc. Din alt punct de vedere gastronomic, nu am apucat să mănânc la vreun restaurant Jamie Oliver, dar asta nu înseamnă decât 1 motiv în plus să mă întorc. 🙂

O săptămână glorioasă vă doresc!

0 comentarii

  1. Un mod delicios de a-ți clădi amintiri despre un loc. Nu prea fac turism culinar de felul meu și cred că am ratat multe experiențe memorabile din cauza asta, dar mi s-a făcut foame / poftă citindu-ți bucuriile de peste hotare :)) Care a fost felul de mâncare preferat din cele încercate?
    Mâncarea indiană a fost o surpriză și pentru mine când am descoperit-o, abia în urmă cu un an am testat și eu mai la modul serios 🙂
    Din păcate, stăm cam prost la diversitate culturală noi… Adică nici Clujul nu se poate lăuda cu extraordinar de multe și variate restaurante specifice diverselor culturi internaționale, cred că nici un oraș din Ro, din păcate. Dar se dezvoltă și asta treptat, treptat, crește apetitul și curiozitatea 😀

    1. Sa stii ca nici eu nu fac turism culinar de obicei, desi imi place sa incerc mereu chestii de pe unde ma duc, dar uite ca de data asta, asa s-a nimerit. 😀 Hmmm pai daca nu iau in considerare mancarea libaneza care e pe sufletul meu, sa stii ca preparatul ala indian mi-a placut cel mai cel mai mult! 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *