Când eram mică, prin anii 90, și Iiescu apărea la televizor, tata m-a învățat să zic “Jos Iliescu!”. Cu dinții de lapte, îmi ieșea mereu “Jos Iliecu”, dar mesajul era clar. Adulții se amuzau, eu nu pricepeam nimic, dar era o implicare puerilă în discuții tangențial politice. Tata nu a mai fost, dar Iliescu da. Eu în continuare nu pricepeam nimic, și mi-am asumat că “eu nu-s cu politica, nu mă interesează”. Lucrurile erau prea complicate, prea violente, prea manipulatoare, și de-a dreptul de domeniul circului astfel încât, cu toată sinceritatea, să-mi pese.
Astăzi însă, nu mai am aceeași perspectivă. Cred că oricât am vrea, nu putem trăi în afara politicii, și ar trebui să ne intereseze măcar un pic, un dram necesar acolo, de implicare sau exercitare a dreptului la vot. Practic, trăim într-o continuă politică, și suntem parte din ea, pentru că: spațiile verzi sunt politică, construcțiile sunt politică, drumurile, spitalele, serviciile publice, taxele, liniștea publică, prezența sau absența tuturor acestor lucruri etc. Toate elementele care compun astăzi societatea noastră modernă sunt dobândite și controlate de politică.
Politica însă nu este un organism diform, fără chip și cap. Mă rog, poate fără cap, dar este totuși alcătuită din grupuri de oameni, pe diverse structuri de putere. Spunem despre ei că “ne conduc”. Uneori ne simțim reprezentați de ei, alteori nu. Dar e ceea ce avem astăzi ca formă de a merge mai departe în lume. În anumite formule, se numește democrație.
Mă gândesc cu o oarecare teroare la data de 9 iunie, și nu cu gânduri de “cine o să iasă”. Mi-e groază că nu vor veni oamenii la vot. Credeți-mă, înțeleg. Înțeleg dezamăgirea, frustrarea, sentimentul de neputință că “n-ai cu cine”. Dar de când am fost delegat la alegerile din 2020, am văzut cu ochii mei ce înseamnă fiecare vot, fiecare om care a decis că e important să contribuie.
Putem avea un impact în comunitățile noastre în multe feluri, dar o să folosesc o metaforă pentru a ilustra esențialitatea votului: un om plantează un copac, copacul crește, dar e singur. Mai mulți oameni plantează fiecare câte un copac, sute sau mii fiecare. Copacii cresc, dar nu singuri. Crește o pădure, un întreg ecosistem, fac umbră, aduc mai multe beneficii împreună.
Așa și cu votul. Puteți să spuneți, cum am făcut-o și eu, că “nu sunteți cu politica”, dar poate vă mai gândiți. Politica este atât de importantă încât poate crea certuri în familie, darămite alte rupturi. Participarea la politică prin vot este la fel de crucială. Sper să ne intereseze totuși lucrurile care se întâmplă în jurul nostru și să nu fim pasivi în propria viață, o viață creionată și de decidenții politici. Vă reamintesc doar că primii decidenți suntem noi, oamenii de rând.
Mai corect ar fi „elementele care compun astăzi societatea noastră modernă sunt controlate prin politică. Politica prin definiție e o formă de organizare și conducere, dar cu sensul de coordonare.
Și nu spațiile verzi, spitalele și ce enumeri tu acolo nu sunt politică, dacă urmărești firul legal ai să vezi că sunt oameni și funcții, iar funcțiile nu țin de partide sau politic. Da, anumite funcții pot fi ocupate de oameni cu o anume orientare politică, dar asta ține de ideologie, fișa postului e aceeași tot timpul. Ideea e că atunci când alegi un primar dintre doi candidați nu e o alegere de 0 și 1, în care 0 nu e bun, ci o alegere între doi oameni care trebuie să facă același lucru, dar au viziuni diferite.
Intelectualitatea trebuie să înțeleagă din toate câte ceva, inclusiv din politică, și să transmită mai departe celor mai puțin educați, pe înțelesul celor din urmă. La noi însă, ceea ce ar trebui să fie intelectualitatea e un procent care înțelege (greșit) că politicul conduce și de asta trebuie ales ăla bun. Ori nu e așa, pentru că politicienii nu fac spitale, iar secretul e să-i luăm de guler pe ăia care ar trebui să le facă – doar că ar trebui să știm care sunt ăia.
De asta nu vor mulți să meargă la vot, că nu alegi persoane care fac spitale, indiferent pe care dintre canditați îl pui în funcție nu poate face el de capul lui. Sigur că e important să votezi, dar e ca atunci când angajezi pe cineva la tine în companie, tu ai un post și alegi dintre candidați pe ăla de care îți place, teoretic toți cei care au trecut de interviuri pot face treaba pentru care îi angajezi.
Pe scurt, ai impresia că politicul are atribuții care de fapt nu-i aparțin.
dam167, acest comentariu a ajuns in tenebrele spam-ului, si l-am vazut abia acum, intamplator, scuze. 🙂 Of, ca iar ai dreptate. Cred ca e o diferenta intre perceptia de teorie vs practica, poate ca am ajuns sa confundam practica cu diferitele atributii ale celor pe care ii alegem…luand-o ca atare.