A trecut mai bine de o săptămână de la alegerile locale unde am participat ca delegat din partea USR-Plus. M-am gândit că e târziu să mai scriu despre asta pe blog dacă nu am reușit să mă mobilizez mai repede, totuși mi se pare important să o fac, chiar și așa, pentru că alegeri vor mai fi, iar trista realitate a procesului electoral românesc va persista, indiferent când sunt alegeri: la noi, procesul votării este unul vulnerabil și fragil.
În primul rând, simt nevoia de a face o precizare: nu fac parte din vreun partid politic și am încercat să observ totul dintr-o perspectivă neutră, obiectivă. Fiind înscrisă la newsletter-ul USR-Plus, am primit pur și simplu un mesaj prin care mă puteam înscrie ca delegat, am fost acceptată și de acolo am urmat un drum destul de clar. Subliniez că nu sunt din vreun partid pentru că știu că asta contează uneori pentru cititori și își formează propria părere nu doar prin lentila proprie, dar și prin lentila partidului de simpatie (dezvolt vag și mai jos partea asta). Da, am și eu simpatii, nu am ascuns asta. Însă, obiectivul cu care m-am dus la alegerile locale drept delegat a fost să asigur corectitudinea procesului de vot. Indiferent de cine ar fi câștigat.
Ok, să trecem la zilele premergătoare alegerilor. Am primit, din partea membrilor USR-Plus din Timișoara/Timiș, materiale de pregătire: atât catastiful de 80+ pagini cu reglementările oficiale ale alegerilor de la Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), cât și un sumar de 27 de pagini, și opțiunea de a participa la 1 sau ambele traininguri online din săptămâna aceea. De asemenea, ni s-a răspuns la orice întrebare și pe grupul de mesaje unde am fost inclusă.
Cu toată pregătirea posibilă, eu m-am simțit nesigură pe mine. Îmi era teamă: dacă nu o să știu suficient? Dacă o să greșesc? Totuși, sunt alegerile, nu un concurs de inteligență sau altceva, unde dacă pici examenul, nu ești afectat decât tu. Am avut grijă să citesc de câteva ori regulile, să știu ce trebuie să se întâmple și sâmbătă, înainte de alegeri, dar și duminică, în timpul și după închiderea urnelor. Ajungând la secția la care am fost delegată, nu mare mi-a fost mirarea să văd că….lumea era cam pe lângă.
O fată delegată de la un anumit partid (voi vorbi despre ea și mai încolo, nu dau numele partidului că nu e taman relevant și nu acesta e scopul) sugera să deschidem buletinele de vot din sacii primiți și să începem să ștampilăm foile, ca să „nu mai pierdem timpul duminică dimineața„. Evident că am avut prezență de spirit să-i spun că așa ceva nu se face decât duminică dimineața de la 6 la 7, înainte de deschiderea secției de votare, și tot un fel de noroc că și Președinta secției a zis cu jumătate de gură același lucru. „A, da, na, ziceam și eu așa, numa’ ziceam...” Mi s-a părut dubios și am hotărât să fiu cu ochii pe ea. Îmi pare rău dacă par lupul moralist, dar voiam să fie corect totul.
Mai târziu, tot sâmbătă, a venit un băiat cu o cerere pentru urnă mobilă pentru pacient cu Covid. Reacția Președintei de secției a fost că CE E ASTA, ea nu acceptă așa ceva, că imposibil! Mi s-au făcut ochii cât cepele, pentru că citisem și regulile urnelor mobile, inclusiv cazurile de Covid, dar băiatul care venise cu cererea se pare că știa ce face. A înfruntat-o pe doamna Președinte și i-a reproșat că nu poate să împiedice dreptul la vot al unui pacient, chiar și cu Covid, și să sune la BEJ dacă are vreo întrebare. Am intervenit și eu, citind din reguli și până la urmă a trebuit să înregistreze cererea.
Din nou, 2 situații importante în care eu, un om normal, de rând, care nu mai participase la alegeri înainte, știa mai multe decât cei prezenți, delegați și chiar președinte de secție cu ani de experiență în spate.
Fiind aproape de a termina ziua de sâmbătă, fata de la partid explica ea cum mâine (duminică), o să facem totul rapid, „țaca-paca”, și în 2 h maxim terminăm cu voturile și tot și plecăm acasă. Toate acestea mi-au dat un stres incredibil pentru a doua zi, pentru că intuiam ce mă așteaptă.
Ajungem și la ziua de duminică. A fost o zi foarte grea în care mi-au trebuit toate resursele de calm și vigilență să nu dau în clocot. Pe alocuri…am dat și pe afară, nu s-a putut altfel. Ne-am organizat greu de dimineață pentru că nu a fost nimeni în stare să ne organizeze:), a fost ceva de genul „păi nu știu, cum vreți voi…„. Dar, într-un final ne-am luat fiecare pozițiile și la 7 s-a deschis secția. Eu eram una din persoanele la care veneau oamenii după buletine de vot, și semnau unde le indicam pe liste, conform identității lor. Alte colege stăteau să monitorizeze dacă oamenii introduc buletinele de vot în urnele corecte. Pe parcursul zilei mi-am dat seama că nimeni din secția mea nu era (în aparență) rău intenționat, doar că ori nu le păsa, ori au venit nepregătiți… pentru că nu le păsa. Eu eram cu catastiful AEP după mine, care a fost Biblia ce mi-a salvat nervii mai târziu în noapte. :)) Între timp, colegii delegați de la USR-Plus trimiteau mesaje și întrebări pe grup, la unii în secții era ok, la unii i-au pus să semneze procese verbale în alb, tot felul de chestii.
Au fost câteva incidente minore pe parcursul zilei și la mine, dar nu merită menționate.
Important de știut, în general, e că prin tableta reprezentantului de la STS, care stătea la intrare, se putea verifica dacă cineva a mai votat în altă secție. Uneori primeam notificări că persoana X de pe listele noastre a votat în secția Y pe liste suplimentare, iar noi trebuia să radiem respectiva înregistrare de pe listă – efectiv am șters cu o linie mică în dreptul lor.
Dintr-o listă de 1,244 de persoane din listele de votanți din secția mea, au votat 340 de oameni, și tineri, și părinți veniți cu copii, și oameni în vârstă și de toate vârstele. Unii nu știau de ce primesc 4 buletine de vot, dar ok. 🙂 Toată lumea a respectat, cât s-a putut, măsurile de siguranță legate de Covid-19, stipulate de asemenea și în regulament. La intrare aveam dezinfectant, toată lumea purta mască, iar noi dezinfectam de zor ștampilele de vot după aproape fiecare utilizare, și aveam și mănuși.
Se apropie ora 9, ora închiderii urnelor și Președinta începe deja să organizeze sala, să adune toate materialele la un loc, să strângă mesele, mi s-a părut un pic prea grăbită, încă mai veneau oamenii să voteze, iar noi la 8 jumate strângeam lucrurile. Mă rog. Deja trecuseră 18h de când eram toți acolo.
Ora 9, se pornește camera video a tabletei persoanei de la STS, care filmează tot ce se întâmplă, și la noi…haos. Că să ne împărțim, că unii fac aia, unii ailaltă, au sigilat o parte din urne, pe cea cu primarul au lăsat-o ca să începem cu ea, și efectiv toată lumea era peste tot, organizare 0. A trebuit să-mi ridic tonul vocii și să întreb în gura mare: ”Ați sigilat ștampilele de vot?” Eu știam că nu, le vedeam pe masă. Toată lumea s-a uitat la mine, liniște, eu spunând că în regulament scrie că după ce se închide secția de vot, unul din primele lucruri este că se sigilează ștampilele de vot…. parcă în scârbă le-a luat Președinta și le-a pus într-un plic. Ca și când mi-ar face mie pe plac, nu pentru că așa era, de fapt, corect.
Apoi a trebuit să anulăm buletinele de vot nefolosite – următorul pas!! Nicidecum o parte din noi să anulăm buletinele de vot și o parte să numere voturile. M-am opus vehement și din nou, am zis că buletinele de vot trebuie anulate fiecare în parte, dacă nu fac parte dintr-un teanc nesigilat. Simt că repet anumite lucruri, dar din nou Președinta s-a uitat întrebător la mine, FIECARE??? și eu iau catastiful AEP deschis la proces și îi arăt unde să citească… citește și bineînțeles…spune că trebuie anulate da, buletinele de vot. Aceeași scârbă…ca și când eu dictam regulile și ei nu erau de acord cu ele.
Simțeam priviri de venin și înjurături în gând că fata asta de la USR (așa am fost etichetată pe parcursul zilei) vine ea aici și vrea să ne țină să nu plecăm acasă. Am auzit în surdină comentarii că vai că stăm până dimineață în ritmul ăsta etc etc. Pentru că, desigur, pentru unii oameni conta doar să termine repede, nu și cum să termine, adică legal și corect.
S-au anulat în sfârșit și toate buletinele de vot, s-au pus separat.
Am trecut la urna pentru primar. Toate voturile răsturnate în mijlocul camerei și toate mâinile posibile prinzând buletinele de vot care mai de care și vrând să le aranjeze singuri. Orice se putea întâmpla în acea învălmășeală, mă înțelegeți? Plus că nu așa trebuia făcut! Am simțit cum îmi pulsa o venă la tâmplă și iar am ridicat, de data asta, și mai tare tonul vocii și aproape că am strigat: PUTEM, VĂ ROG, SĂ RESPECTĂM LEGEA?
Liniște. Președinta se uită la tabletă, își dă seama că totuși lucrurile acestea sunt înregistrate, și se întoarce spre mine ca eu să fiu din nou justițiarul luminii și să citesc din Biblie CUM SE NUMĂRĂ VOTURILE: Președintele, PE RÂND, citește cu voce tare fiecare buletin de vot și îl arată tuturor delegaților. Liniște 5 secunde, apoi a zis doamna că ea le citește, noi doar să i le dăm/aranjăm.
Eram sigură că lumea deja mă ura, dar pentru mine a fost esențial să mă asigur că procesul este corect și nu e manipulat sau chiar fraudat. Nu mă interesa (la nivel abstract) cine câștiga, Robu sau Fritz. Mă interesa să numărăm și să distribuim corect voturile. Adică eu clar nu eram acolo să adun voturi pentru Fritz sau să fac scamatorii cu ele.
Pe mesele unite de lângă noi, s-au făcut stive cu bilețele pentru fiecare partid. Și după ce Președinta striga cu voce tare un teanc sau un anumit nr. de buletine de vot, alți colegi duceau teancul și la masă. M-am uitat de câteva ori să fiu sigură că voturile USR se duc la USR, pentru că tot ce auzeam era USR, USR, tot USR, și ăsta e USR și mi-a fost teamă. Evident m-am emoționat în interiorul meu că știam că o să câștige Dominic, dar nu am lăsat acest sentiment să-mi trădeze atenția sau concentrarea.
Eu stăteam lângă președintă și eram atentă la ce citea de pe buletinele de vot (în ciuda invidiei fetei de la partid, care mi-a comentat, cu limbă de șarpe, că eu nu fac nimic, mai ales că ea voia ca totul să fie gata „țaca paca” și să plece acasă) pentru că unele voturi nu se repartizau corect. De ce? Din cauza ștampilei imprimate pe partea cealaltă. De exemplu, deschideai buletinul de vot și vedeai o ștampilă pe UDMR, să zicem. Președinta striga UDMR și mergea în acel teanc. Doar că, dacă întorceai pagina, ștampila se vedea mult mai clar pe alt partid, voi zice USR, pentru că am salvat multe buletine de vot împărțite aiurea. Acel buletin de vot nu se anulează, conform oamenilor care nu au citit regulile (scuze dacă vă obosesc cu asta), pentru că, dacă intenția alegătorului este clară/evidentă, votul este valid. De asemenea, dacă sunt puse mai multe ștampile în interiorul aceluiași dreptunghi sau ștampila depășește ușor marginea, nu se anulează nici acele voturi, cât timp, repet, alegerea votantului este clară. A trebuit să explic și asta de câteva ori, pentru că unii nu știau. Sau să zic toți? Hmm…. Și a mia oară… nu eu am făcut regulile, ok?:)))))
Fac o mică paranteză: Nu mă deranjează să explic o dată, de 2 ori, de câte ori e nevoie și sigur nu-s nici eu lipsită de prihană. M-a surprins însă lipsa totală de pregătire a celor de acolo. Practic dacă nu eram eu și Președinta ar fi zis „Facem așa”, ceilalți ar fi zis „Facem”, chiar dacă, poate, era ilegal. Sau nu ar fi zis nimic. Înțelegeți frustrarea? Asta fiind doar în secția mea. În câte astfel de secții a mai fost oare așa? Într-o grămadă, vă zic.
Revin. Erau multe astfel de buletine de vot insuficient deschise spre verificare și unde s-a citit, din grabă, primul loc unde se vedea ștampila. De ce? Oamenii erau obosiți și voiau să termine repede, să plece acasă. Ce mai contează un vot de la USR pus greșit la UDMR. Păi… tocmai asta este. Contează. Ambele axiome vehiculate despre alegeri sunt adevărate în același timp: Fiecare vot contează, dar și Nu contează pe cine votează, contează cine numără voturile. O mizerie, practic.
Ați putea fi deznădăjduiți citind aceste rânduri, mai ales când unii „se pișă pe el de vot„. Dar uneori, puterea asta a multitudinii de voturi pentru un candidat sau un partid răzbate orice tentativă de fraudă. În secția mea, Dominic a câștigat cu dublu de voturi față de Robu. Nu aveai cum să ascunzi asta, sincer, mai ales când se strigă cu voce tare și auzi același lucru. Câte voturi de la USR să tot pui la UDMR? Ar fi bătut la ochi din start. De aceea, da, cred că fiecare vot contează și e important să mergem la vot. Ideal și să votăm pe cineva, nu să ne anulăm votul.
Nu știu dacă are rost să o mai lungesc mult pentru că aproximativ aceleași lucruri s-au repetat și la celelalte urne. Un singur aspect s-a schimbat drastic: oboseala acumulată. Unii colegi moțăiau pe scaun, alții stăteau cu privirea în gol și abia așteptau să se încheie o dată. Cum să ai pretenții ca votarea să fie ok când ții oamenii aproape 20h implicați în ceva? Și dacă nu vrei, poți greși. Nu pentru că vrei să furi sau ești om rău. Ci pentru că ești obosit și vrei să mergi să dormi în patul tău. Înțeleg asta și e firesc. Mi-am asumat totuși rolul până la capăt și mi-am stors și ultima picătură de atenție ca să fie totul ok, am ajutat-o cât am putut pe Președintă cu numărat, calculat, vigilență să nu încurce ceva.
La 3 fără ceva am plecat de la secție, ruptă de oboseală. Multe gânduri mi se perindau prin cap și încă mă gândesc la asta: cât de imperfectă și predispusă la risc e alegerea electorală la noi. Este ușor să greșești, să scrii altceva decât este în realitate (de exemplu, fata de la tabletă putea scrie orice în tabelul ei, nu a verificat-o nimeni) și dacă nu s-ar sesiza cineva să compare procesele verbale (cele generate de tabletă și cele fizice), nu știu cum ar rămâne.
Am văzut și postări legate de ce s-a întâmplat în Sectorul 1. Nu îmi permit să comentez pe subiect pentru că este foarte multă manipulare la mijloc și nu vreau să intru în polemici. Vreau doar să subliniez că totul este PLAUZIBIL. Orice se poate întâmpla într-o noapte în care 10 oameni sau câți, stau într-o cameră în care numără, obosiți și deseori nepregătiți sau nepăsători, sute (sau mii) de buletine de vot. Sper că experiența mea a fost grăitoare în acest sens.
Am observat și comportamente în Social Media legate de acea dublă lentilă menționată mai sus: la fiecare postare, fie că politicianul e de la PSD, PNL, USR etc. există oameni care, prezentați cu informații contradictorii viziunii lor, încep să pună etichete: ”Du-te de aici mă PSD-istule”, ”Las că știu că ești USR-ist dă-vă drecu” și asemenea alte atacuri. Este foarte multă vrajbă la mijloc. Iar noi nu ne dăm seama că suntem păpușile acestei vrajbe, din păcate.
Concluziile le puteți trage și voi și le-am mai inserat și eu pe parcursul articolului. Vă rog să nu ridicați în slăvi comportamentul meu, mie mi se pare de bun-simț să-ți faci rolul de cetățean cât poți, iar motivul pentru care am scris acest articol este de a-i face pe oameni să conștientizeze una alta, nu să-mi ridic mie statuie. Nu, n-am fost tocilară în școală și am copiat și eu la viața mea. Dar nu îmi place să fac lucruri cu jumătăți de măsură când implică procese oficiale care pot afecta o comunitate întreagă, și nu o amărâtă de notă la chimie.
Nu știu care e soluția neapărat și nu cunosc suficiente sisteme de vot ca să zic DA MĂ, ăsta e fără de cusur. Spun doar că al nostru e dureros de greu și birocratic, supus greșelii sau înșelăciunii. Educația civică este, desigur, o soluție, dar despre ce educație să vorbim când uneori mi se par drepte vorbele „Statul te vrea prost.” ? Pot să înțeleg de ce. Puterea e ademenitoare pentru ego.
Dar oamenii tot speră că o să fie mai bine, la 4-5 ani își tot adună de la ciorap speranța adunată în anii ce au trecut. Speranța că vor scăpa de x sau y, sau că o să facă cineva ceva și pentru ei, fără „las’ că merge și așa„. Din punctul meu de vedere, speranța la politicieni mai buni, la sisteme mai bune nu mai e suficientă. Trebuie educație și, îndrăznesc să zic, implicare cetățenească. Noi tot așteptăm, de 30 de ani, să facă alții pentru noi (o așteptare legitimă, de altfel). Dar dacă acești alții nu fac, sau fac prost, e doar pentru că noi îi lăsăm și ne mulțumim cu puțin, avem standarde tare joase. Oare când va veni ziua în care vom crede că merităm mai mult și chiar vom cere asta?
Esti o minunata, ne trebuie mai multi tineri ca tine,din pacate prefera sa plece in strainatate,si nu ii putem acuza,dar ar fi bine sa ramana sa se unesca,si sa venim si noi…..batranii !