Cu toate că am încetinit un pic ritmul pe blog de-a lungul anilor, mă uitasem recent la niște articole foarte vechi de aici și mă minunam despre ‘’cine’’ le-a scris. Evident, tot eu, dar o variantă atât de învechită a mea încât mă ia cu ‘’cringe’’ numai când recitesc aberațiile de atunci. Practic, în liceu scriam tot ce-mi trecea prin cap și sincer e un fel de maculatură virtuală!
Mă gândeam însă la o discuție avută cu cineva acum mulți ani, în care vorbeam despre cum se schimbă oamenii, dacă se schimbă. Nu mai știu ce credeam pe vremea aceea, dar astăzi tind să ipotizez că da, oamenii se pot schimba și pot deveni versiuni mult mai bune ale lor. Bineînțeles că unii oameni sau unele lucruri rămân la fel peste timp, dar, cu anturaj, influențe și conținut diferit consumat de-a lungul vremii, cred totuși că persoanele pot fi altfel decât le-am cunoscut noi la un moment dat în viață.
Gusturile se pot educa, stilul se poate învăța, multe lucruri se pot cizela, suntem oameni care nu trăim singuri, ci sub diverse umbrele sociale. În funcție de grupul social și dorinta proprie de învățare, putem evolua, nu doar fizic, dar și intelectual. Sigur, e ușor să spun asta când mă uit la propria persoană, dar așa este. V-aș îndemna să citiți articolele la care făceam referire mai sus… dar poate mai bine nu. :)))
Instrumentul scrisului și al introspecției (în principal prin scris) sunt cele mai bune arme pe care le-am avut de-a lungul anilor pentru a mă putea observa în primul rând pe mine. Scrisul virtual și introspecția mentală m-au ajutat în acest proces al maturizării, să-i zicem așa. Deseori s-a întâmplat inconștient, dar, în momente ca acestea, e o etapă foarte conștientă. Am mai scris și de mână, dar rar.
Blogul meu a împlinit 15 ani de existență în 21 mai 2024. 15 ani de când scriu, sub o formă sau alta, în care am schimbat nume, domenii, laptop-uri, am început să port ochelari, ani în care nu am avut neapărat un ritm constant, dar am fost mereu aici. Într-un fel, e aproape jumătate din viața mea. Pe lângă faptul în sine de a exista, probabil că e cel mai longeviv lucru pe care l-am realizat vreodată. (cred)
Întotdeauna mi s-a părut fascinant procesul de transformare personală, chit că poate dura. Știu că suntem obișnuiți cu transformări rapide, rețete scurte, pastile eficiente, intervenții, tratamente, scheme de îmbogățire, doar că uneori…dezvăluirea unui nou eu poate să ia timp. Nu vreau să spun că mi-a luat [vârsta mea] să ajung aici, dar cu siguranță mi-a luat minim 15 ani. De pe o zi pe alta e greu să observi ceva diferit, dar timpul… ei bine timpul ne poate spune mult mai multe decât ne imaginăm. Nu mă uit înapoi doar scrâșnind din dinți, dar și cu mult drag. Blogul acesta e un fel de sertar virtual al gândurilor mele redate în cuvinte, cele de la 17 ani nefiltrate, cele de acum… mai înțelepte. 🙂 Toate acele cuvinte mă compun pe mine, Anca de azi.
Dacă la început lucrurile păreau mai mult din sfera ‘’turuiesc ce doresc’’ și postările erau muuuulte… și cam proaste, pe măsură ce a trecut timpul, lucrurile s-au rumenit. De curiozitate, am făcut și un grafic, mai jos. :)) De la postări de tip jurnal cu ‘’ce-am mai făcut prin liceu’’ sau ‘’unde călătorim virtual într-o țară exotică’’, direcția articolelor s-a schimbat, clar, pe măsură ce și eu ca om m-am rafinat și m-am descoperit. Dar au și scăzut în frecvență, e drept.
Dintr-o buruiană cu chef de scris, am devenit o oarecare floare, poate nu chiar un trandafir regal, dar o crizantemă. Sunt mândră de mine, chit ca nu mereu a fost meritul meu, și știu de asemenea că nu mă voi opri aici. De fapt, ce înseamnă acest ‘’am ajuns aici’’? Ce e ‘’aici’’? Mă refer că am ajuns într-o etapă foarte asumată și autentică, înțelegându-mă pe mine mult mai bine decât acum 10-15 ani, și fiind foarte împăcată cu propria persoană. Mi-aș dori ca ce urmează să cimenteze și mai mult și mai frumos aceste realizări personale.
Mediile în care m-am învârtit și oamenii cu care am stat de vorbă, experiențele trăite, cărțile și filmele digerate au sculptat la cum sunt eu azi, cu siguranță, de aceea zic ca nu e în totalitate doar datorită mie. Dar nu vă îndoiți nici o secundă că totuși, ne putem schimba, ca oameni, putem deveni mai buni și putem face cam tot ce ne-am propus. Niciodată nu e prea târziu, niciodată, și nici nu contează cât ‘’timp’’ va lua. O să ia atât cât e necesar.
Dacă am ajutat și eu la devenirea altor oameni prin cuvintele mele simple, eu mă bucur. La devenirea unui om sigur am ajutat: a mea. Și poate într-o zi o să cringe-ui și la articolele de acum, dar eu cred că se diminuează acest cringe în timp. Sper. Ce vreau să zic, într-o lume cu videos, reels, tiktoks, vines, gifs, eu vreau să scriu. Voi continua să fac asta până când îmi vor permite mintea și inspirația.