De ce țin Meat Free Mondays

Sustenabilitatea e o categorie mai rar vizitată și scrisă pe blog, dar uneori îmi fac timp să abordez și asemenea subiecte deoarece mi se par importante. În ceea ce privește nutriția, nu vreau să intru într-o polemică de vegani, vegetarieni etc. pentru că fiecare are propriile profile genetice, moșteniri de sănătate, obiceiuri, păreri și experiențe cu alegerile pe care le face. Nu judec, nu incriminez, vreau doar să vă povestesc o perspectivă….de mediu asupra consumului personal de carne și limitarea acestuia, nu ca și nutriționist, sportiv sau altceva, ci ca om. Scopul e conștientizare, nu convingere, într-o zonă stabilită drept liberă de etichete.

De puțini ani am început să devin mai conștientă de impactul consumului de carne asupra planetei – sper că asupra acestui aspect ne putem pune de acord. Creșterea animalelor la așa o scară masivă contribuie la degradarea solului și defrișări, poluarea prin arderea combustibililor fosili pentru a produce fertilizatori, pentru a transporta carnea, și altele, toate realizând atât emisii de gaz metan din bălegarul animalelor (CH4), cât și emisii de dioxid carbon (CO2) din activități auxiliare, ce contribuie la încălzirea globală și implicit și la schimbarea climatică. Adică, simplificat, nu e existența bietelor animale (în principiu rumegătoarele) care are un impact, ci întreaga industrie. Mai jos două surse, una de la Food & Agriculture Organisation, cealaltă de la Intergovernmental Panel on Climate Change, grupul de oameni de știință care urmăresc, analizează și publică rapoarte periodice legate de schimbările climatice. 

Livestock, predominantly ruminants such as cattle and sheep, are important sources of CH4, accounting for about one-third of global anthropogenic emissions of this gas (US-EPA, 2006a). (pg. 14/44)

Agriculture, Forestry and Other Land Use (AFOLU) activities accounted for around 13% of CO2, 44% of methane (CH4), and 82% of nitrous oxide (N2O) emissions from human activities globally during 2007-2016, representing 23% (12.0 +/- 3.0 GtCO2e yr-1) of total net anthropogenic emissions of GHGs21 (medium confidence). The natural response of land to human-induced environmental change caused a net sink of around 11.2 GtCO2 yr-1 during 2007-2016 (equivalent to 29% of total CO2 emissions) (medium confidence); the persistence of the sink is uncertain due to climate change (high confidence). If emissions associated with pre- and post-production activities in the global food system22 are included, the emissions are estimated to be 21-37% of total net anthropogenic GHG emissions (medium confidence). {2.3, Table 2.2, 5.4}(pg. 9/43)

(aș vrea să observați acest ”medium confidence” referit aici, e gradul de corelație al emisiilor din agricultură, silvicultură și alte utilizări ale pâmântului, estimat la un nivel de încredere mediu – adică există o oarecare corelare între aceste activități, însă nu la un nivel absolut de certitudine)

Acestea m-au făcut să realizez că printr-un consum excesiv de carne, încurajez această industrie și îmi măresc propria amprentă de ”carbon” dacă vreți să o numesc așa, la fel cum îmi măresc impactul negativ și dacă zbor cu avionul sau cumpăr haine de la H&M. 

Totuși, nu mereu am consumat carne așa cum o fac azi. Când eram mică, cei din jur mă considerau vegetariană-dar-nu-chiar, pentru că nu prea mâncam decât pui și peste, și nici cu legumele nu eram prea prietenoasă. Mințeam că nu mănânc porc pentru că mă gândesc la săracul animal cum a suferit (bunicii mei aveau și când în când câte un porc), dar nu-i adevărat. Nu mă gândeam la asta, speram doar să nu mă oblige să mănânc carne de porc. Așadar… o mică mofturoasă.

Gusturile mele s-au îmbogățit mult în decursul anilor, și anii 2014-2015 au fost decisivi în relația mea cu carnea, adică anii în care am locuit în Liban. Am mâncat atât vită cât și oaie, iar eu cu vita nu eram deloc prietenă, dar s-a produs o schimbare acolo în paleta mea gustativă, și am început să mănânc mai multă vită. Așa am început să înțeleg, târziu, desigur, ce înseamnă carnea de vită gătită bine, ce fel de carne de vită îmi place, am aflat că pot mânca un hamburger chiar și medium-rare dacă acea carne e de calitate. 

Totodată, nu doresc să ridic o statuie de carne, deoarece, repet, în acești ani în care mi-am format cu adevărat gustul ei, am și învățat mai multe despre dezavantajele ei, de la riscuri asociate cu diverse boli, cât și aceste emisii derivate, contribuitoare la schimbările climatice. Și aici, la partea de mediu, e unde mă „doare” cel mai tare. La nivel filozofic sau etic nu am ce să comentez prea mult, nu vreau sa fiu ipocrită, posibil să greșesc profund față de discriminarea animalelor în favoarea consumului de carne. Cinismul mă ajută să trec mai departe. Și rogu-vă să nu vă supărați, sunt doar sinceră. Respect alegerile oricărui om de a-și construi viața și dieta așa cum consideră. Dezbaterea poate fi mai lungă de atât, din multe considerente, și nu sunt aici să dau verdicte.

Dar așa am decis, cu gândul la impact personal, să reduc consumul de carne. De anul acesta îndeosebi am decis să țin cât de mult pot minim ziua de luni drept Meat Free Monday. Meat Free Mondays (sau Meatless Monday, alta) e o inițiativă de conștientizare a consumului de carne prin alegerea unei zile: luni, în care să nu consumăm carne în mod deliberat. Mi se pare simplu de ținut/respectat, și cred că pot să număr pe degete câte zile de luni nu mi-a ieșit faza asta în acest an (diverse motive). Unele zile mai scapă. Ce îmi place însă e că alegerea unei astfel de zile a adus după ea , pentru mine personal, și alte 2-3 zile pe săptămână în care nu consum carne. Și așa ajung deseori să am maxim 3 zile pe săptămână de carne, și să mă concentrez mai mult pe alimente din plante (când îmi iese, nu mereu).

Poate nu mă absolvă de păcate practica acesta (dacă ar fi vreun păcat capital și universal pedepsibil), dar cred că e un drum bine ales, pe care vreau să-l continui, atât din punct de vedere al mediului înconjurător, dar și al sănătății personale. Nu cred că o să pot fi vreodată 100% vegetariană sau vegană, fac și eu ce pot, încerc să fiu în echilibru. Consider că reducerea asta a consumului de carne (în special vită) e una din modalitățile de a limita emisiile, deși nu e specific spus în rapoartele IPCC:

Limiting warming to 1.5°C implies reaching net zero CO2 emissions globally around 2050 and concurrent deep reductions in emissions of non-CO2 forcers, particularly methane (high confidence). Such mitigation pathways are characterized by energy demand reductions, decarbonization of electricity and other fuels, electrification of energy end use, deep reductions in agricultural emissions, and some form of CDR with carbon storage on land or sequestration in geological reservoirs. Low energy demand and low demand for land- and GHG-intensive consumption goods facilitate limiting warming to as close as possible to 1.5°C (pg. 48/109)

Nu vreau sa fiu una din vedetele astea care va învață prostii sau promovează homeopatia și ceaiurile minune, cu expertiză zero, dar puteți încerca Meat Free Mondays dacă vreți o schimbare, însă nu una radicală. Uite așa, cu pași mici, disciplinați, în fiecare luni. Sunt curioasă ce părere aveți, sau care e experiența voastră. O zi de luni minunată să aveți! 🙂 

5 comentarii

  1. Si noi am inceput sa mancam tot mai putina carne in ultimele luni. Mancam peste si creveti, cam atat. Foarte rar pui. Am gasit mancaruri gustoase la care nu credeam niciodata ca voi ajunge, cum ar fi linte si spanac. 😀

  2. Cred că activismul acesta contemporan ce vine la pachet cu a-i judeca și arăta cu degetul pe ceilalți este nu doar toxic, ci și ineficient. Dezbaterile (chiar și-n contradictoriu) sunt bune, până la punctul în care ne tot cerem scuze unii altora (sau ne atacăm), în loc să ne susținem reciproc.
    Până la urmă, dacă te-ai gândit să-ți asumi o astfel de provocare, în mod evident îți pasă de ceva (de mediu, animale, sănătate, ce-o fi) și vrei să-ți aduci contribuția. Nu înțeleg de ce ar fi întâmpinată treaba asta cu altceva decât cu o încurajare și un bravo 🙂

    În cazul meu, conștientizarea aspectelor ce țin de mediu a venit ulterior, pe locul al doilea, însă studii și date precum cele amintite și de tine în articol au devenit rapid un pilon important în decizia mea de a nu mai consuma carne. Doar că mie mi-e ușor să fiu vegetariană. Tatonez terenul înspre veganism deja de vreun an și nu-i chiar atât de greu de înțeles că pentru cineva obișnuit să mănânce un anumit aliment zi de zi, când și organismul e clar obișnuit să își ia resursele nutritive din x și y produs, poate fi extrem de dificil să le elimine pur și simplu din dietă. Așa că mai degrabă îți stabilești o zi sau cât poți & devine un stil de viață funcțional pentru tine. E mai eficient pe termen lung.

    Altfel, mi se pare că se vorbește prea puțin și cu foarte multe rețineri despre impactul real al industriei ăsteia asupra mediului. Să nici nu amintim de câtă risipă alimentară facem și câtă carne, de fapt, oricum NU mâncăm – dar creștem, tăiem, băgăm pe piață și, desigur, aruncăm. Oamenii mănâncă mai puțină carne decât cred ei că mănâncă 🙂

  3. Voiam sa scriu aseara ca, fara sa vreau, o sa fie un meat-free Monday si pentru mine, ca pe la 7 nu mancasem inca deloc, numai ca am deschis frigiderul si am realizat ca am ceva mancare gatita de la mama, asa ca n-am venit sa mai scriu 🙂

    Mie nu mi se pare deloc greu sa nu mananc carne, functioneaza ok pentru mine sa mananc destul de putina, dar nu am in plan sa renunt complet. It is what it is. Cum zicea si LuLu mai sus, eu cred ca in societatea in care traim, in loc sa aratam cu degetul unii spre altii, mai bine ne-am uita fiecare in curtea lui si am incerca sa ne alegem bataliile.
    Eu fac cate ceava din ce pot la momentul asta ca sa am un comportament mai sustenabil: nu-mi cumpar haine in disperare, ci prefer sa pun banii deoparte si sa merg cu avionul in vacante. Win some, lose some 🙂 Nu mananc carne in fiecare zi, nu mananc junk food decat rar, dar nu mananc nici bio, organic etc. Tin masina in parcare si o folosesc doar ocazional, luand metroul catre munca si am o cana care filtreaza apa de la robinet, asa ca nu cumpar apa imbuteliata, insa pe de alta parte, da, mai cumpar pungi de plastic, da, folosesc servetele de hartie, nu batiste de bumbac si nu, nu vin cu cana de acasa atunci cand imi mai cumpar cafea to-go de la cafeneaua de langa birou. Win some, lose some.

    Hai sa facem fiecare cate putin din ce putem, in fiecare zi si o sa fie macar un pic mai bine. O sa incerc si eu sa monitorizez zilele in care nu mananc carne si sa ma asigur ca e macar una pe saptamana in care sunt „clean”, cred ca m-ar putea face mai constienta si de alte actiuni pe care le fac 😀

  4. Să știi că părinți mei locuiesc la țară, au grădină și pui, muncesc fizic destul și tot nu mănâncă zilnic carne. Evident că nu e o alegere legată de mediu pentru ei, ci pur și simplu de sănătate, nu poți mânca zilnic mâncare „grea”. Eu fără carne pot lejer, cred că mănânc o masă sau două pe săptămână, dar fără brânză n-aș putea. Sunt „prizoniera” lactatelor :))

    1. Sa stii ca si eu sunt prizoniera lactatelor (si a oualor!!!)… cred ca fara carne m-as descurca o vreme, dar fara ambele… foarte foarte dificil. Dar macar incerc sa le reduc, e si asta ceva. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *