De ce să faci voluntariat?

Dragilor, mă bucur că am ocazia să aduc în atenția voastră orbitoare un subiect drag mie și care mi-a trezit muuuulte amintiri din studenție și liceu – perioadă care a reprezentat, practic, anii mei petrecuți ca voluntar în diverse activități. Cei de la RIUF m-au invitat ieri la un atelier, împreună cu alți doi oameni faini (Roxana Damaschin-Țecu de la UnLoc și maior Brîndușoiu Codruț Gheorghe de la serviciul pentru intervenție ISU), să vorbim cu tineri studenți și liceeni despre voluntariat și de ce să se implice în comunitate. Vreau să dezvolt un pic mai mult în acest articol de ce cred că e foarte important să facem voluntariat, într-un fel sau altul.

În primul rând, un scurt istoric. În liceu, am fost voluntară la Salvați Copiii și Consiliul Local al Tinerilor, unde am avut ocazia să fac foarte multe lucruri, de la promovarea drepturilor copiilor în școli (apropo, am și scris despre asta atunci, liceeană fiind), la voluntariat în festivale (Plai, anyone?), am strâns gunoaie, plantat copaci, lucrat cu copiii, și probabil multe altele care-mi scapă acum. Fun fact, am fost chiar voluntară și la RIUF, în ediția din 2009. Motto-ul lor atunci era ”Pleacă. Studiază. Întoarce-te. Schimbă.” Am făcut toate acestea de drag, din plăcere, fără să mă gândesc neapărat la un ”beneficiu”. Îmi plăcea să fac ”ceva” să creez un loc mai bun în jurul meu, și să ies din rutina ”acasă – școală”. Voiam să fac ceva care contează și pur și simplu ”să ajut”.

La facultate, m-am implicat într-un ONG Internațional (AIESEC), unde am condus AIESEC Timișoara și apoi am plecat în Liban tot cu ei, iar aici motivația mea s-a schimbat un pic. Pe lângă impactul pozitiv pe care mi-l doream, știam că asemenea experiențe mai de ”leadership” mă vor dezvolta personal în ultimul hal, ca să zic așa, și asta o să mă ajute în carieră. :)) Adică … eu să vorbesc în public? Tulai Doamne! Și iată că după 7 ani încă mai culeg roadele acelor ani, pentru simplul fapt că … mă descurc. Să zicem că nu stau să-mi pice para mălăiață în gură, doar doar o avea grijă cineva de direcția vieții mele.

Investiția în anii de voluntariat a fost cel mai bun lucru ce l-am făcut din punct de vedere personal ca tânără elevă și studentă, și încurajez pe oricine e la stadiul acesta să o facă (dar nu numai, desigur). De ce? Două motive mari și babane:

  1. Majoritatea din noi habar nu are ce ”vrea să fie când o să fie mare”. La școală e greu să-ți dai seama la ce ești bun, nimeni nu te învață. Dar, făcând voluntariat, te expui la diverse activități, la alți oameni, la alt mediu de unde poți învăța, dar mai ales, poți alege să faci ce crezi că ți se potrivește și îți place. Nu zic că prin voluntariat o să ajungem să știm cu exactitate, dar ceva ceva sigur se prinde acolo în direcția ”hmmm, mi-ar plăcea să fac asta și pe termen lung…”. Fie că e vorba de a avea un job fain sau de a deschide propria afacere, sunt niște competențe care se dezvoltă prin voluntariat (munca în echipă, proactivitatea, comunicarea, vorbitul cu oamenii, creativitatea etc.) ce sunt foarte foarte utile pe viitor. Ca angajator, vă zic că ele sunt un plus la CV. 🙂
  2. Te ajută să vezi dincolo de bula în care ai crescut și să iei contact cu lumea în moduri în care nu faci asta în mod normal. Așa descoperi câtă mizerie este, câtă nevoie de ajutor, câți oameni suferinzi, triști, cu lipsuri, câtă lipsă de informare, mentorat, sau educație există. Acasă-școală nu prea îți oferă perspectivele astea când trăiești privilegiat. Ajungi să crezi că lumea e ”ok”, doar că nu e chiar așa. Lumea nu e un loc rău, e doar un loc foarte divers, care mereu are nevoie de oameni buni să pună umărul sau să întindă o mână de ajutor. Voluntariatul ne ajută să primim aceste mici informații pe care nu le vedem în mod normal scroll-uind pe Facebook sau uitându-ne la televizor.

Când ești voluntar ești acolo, pe teren, ai ochii deschiși și urechile ciulite. Înțelegi altfel lucrurile. Înveți continuu cum să te descurci la ceva, și poate te mai și împrietenești cu oameni ce au valori comune cu tine între timp. (prietenii mei TOȚI sunt din ambele grupuri majore de voluntariat din care am făcut parte, și de altfel, mulți oameni au pus câte o piesă mică de puzzle la cine sunt eu azi, de aceea am pentru ce să fiu recunoscătoare)

Voluntariatul nu trebuie făcut pentru CV, ca să ”dea bine” sau pentru ”intrări libere la evenimente” – nu acesta e scopul. E fain să primești lucruri pe gratis, dar sper să reușim să vedem dincolo de asta… creșterea personală. Ca Prâslea – într-un an, cât alții în 7. Mama îi spunea ”muncă patriotică”, dar eu nu o văd așa (în comunism era obligatoriu).

Voluntariatul era privit cu ochi mijiți ”pe vremea mea la liceu”, dar sper că s-au mai schimbat vremurile. Ar trebui să fie ceva la ordinea zilei să fii voluntar undeva, să aduci un aport cât de mic. Voluntariatul te poate face și mai fericit și împlinit, depinde doar de cauza pe care alegi să o urmezi ce impact dorești să ai. Am mai spus-o și o zic din nou: cred mult în contribuția personală la o lume mai bună, în a dărui un pic mai mult decât ”trebuie” celor din jur. Nu știu dacă ar trebui să menționez asta sau nu, însă o fac: donațiile sunt ok, doar că dezvoltarea personală în cazul acesta e statică. Banii se duc, impactul se construiește, dar noi rămânem la fel. De aceea, voluntariatul e cea mai bună metodă de dezvoltare personală și de a aduce un impact (pozitiv) în societate.

Dincolo de toate acestea, dacă vreți, voluntariatul, din punctul meu de vedere, e cea mai bună formă de a ieși din starea de inerție și nepăsare ce cuprinde societatea: nu faci nimic, că oricum nu se schimbă nimic. Cât îmi displace atitudinea asta!!!! 🙂 Când faci voluntariat, minim un lucru se schimbă: chiar tu! 

Acum 9 ani (Doamne ferește-mă :)) ) scriam un articol un pic lacrimogen pe această temă:

Ce înseamnă să fii voluntar ? Cred că orice voluntar adevărat din această lume e un spirit nobil care îşi dedică o parte din preţiosul timp liber pentru o cauză, un scop, un vis, o dorinţă … făcând-o cu drag şi nu din obligaţie, din iubire şi fără condiţii.”

Vă imaginați ce liceeană cu gânduri frumoase eram – s-a mai păstrat ceva din pornirile de atunci, nu zic că nu, dar a intervenit și realismul zilnic și ieșirea mea din acest mediu. Dar tot cred că voluntarii sunt oameni frumoși. 🙂

Rândurile de mai sus se îndreaptă mai ales spre cei tineri – nu știu câți mă și citesc, dar dacă aveți în cercul vostru asemenea cunoștințe, îndemnați-i spre voluntariat, dacă nu fac asta deja. Evident, mă puteți întreba oricând orice, vă povestesc cu drag, și sunt curioasă dacă ați avut asemenea experiențe și cum s-au potrivit în viața voastră. 🙂 Mulțumesc RIUF pentru oportunitate încă o dată! 🙂 Pupici!

P.S. În imaginea din header… ”the trash squad”. :)) Strângeam gunoiul înainte să fie cool! (tot în liceu eram)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *