Când „NU” arată calea

Recent, am avut niște experiențe unde am simțit că nu eram sigură de direcția pe care să o iau. Eram nehotărâtă și chiar anxioasă că nu mă puteam decide. Mi-am făcut o mie de gânduri, dar l-am întâlnit pe ”nu” și mi-a adus claritate. M-am gândit să scriu un pic despre asta.

Perspectiva mea adunată în 30 de ani e că ne este teribil de frică de ”nu”; când ”nu” poate însemna respingere, eșec, sau altceva. Ce am mai învățat e că ne e totodată teamă și de incertitudine, ne place să fim în zona de confort și necunoscutul ne aduce angoasă, așadar nu dorim să-l părăsim. Tocmai aici intervine paradoxul: ”NU” e o certitudine, deci de ce suntem reticenți la el?

În ziua de azi avem incredibil de multe oportunități, oameni pe care îi întâlnim și lucruri materiale la îndemână. Suntem aglomerați de alegeri, și poate e mai greu să ne auzim propriul instinct când totul e gălăgios în jur. De aceea, consider că un ”nu” poate fi o ancoră foarte utilă în diverse procese decizionale sau de imaginație. Cumva… dacă nu suntem siguri de un anumit drum, măcar putem ști, undeva înăuntrul nostru, ce nu vrem. E valabil și pentru ce vine din exterior drept ”nu”.

Când o ușă se închide, știm că nu e menit să mergem pe acolo. Nu este asta un lucru minunat? 🙂 Într-o mare de incertitudini, să fim siguri că din toate direcțiile, avem de ales cu una mai puțin. Cred că putem avea un aliat extraordinar dacă am reuși să vedem asta și să ne debarasăm de percepția negativă a acestui cuvânt. Mă gândesc aici la cel mai banal lucru – la partea de dating. Am primit mai multe refuzuri de la bărbați de-a lungul vieții mele decât ”accepturi”, încât ați putea crede că ”am eșuat”. Dimpotrivă: am încercat și am învățat. Așa am ajuns la cel mai mare DA al vieții mele, și pentru asta sunt extrem de recunoscătoare. Totul ține de cum privim lucrurile. Mă uit în urmă și zâmbesc la fiecare ”nu” primit sau simțit. 🙂

Ca să mă refer la experiența de la începutul articolului (nu aș vrea să dau detalii, din respect), dacă ați ști cât de ușurată și chiar împăcată m-am simțit în momentul în care am realizat că respectivul lucru NU era ce îmi doream de fapt! Mi-a adus așa o stare de bine, știind că e alegerea corectă să aleg…NU. M-a inspirat să scriu acest ”memo” scurt sub formă de articol, să trimit această reflecție mai departe.

Vă încurajez ca, atunci când sunteți în impas, să vă gândiți nu neapărat la ce vă doriți, ci la ce NU doriți. Poate va fi mai ușor să vă îndreptați spre o anumită direcție (poate una mai bună), decât să stați în status quo. ”Asta nu e pentru mine!” poate fi extrem de liberator, chiar dacă uneori doare sau pare arogant. ”Nu” este doar un cuvânt – ce facem în urma lui, fie că vine de la noi sau de la alții, este cel mai important lucru. Priviți-l pe “nu” ca pe un ajutor, nu ca pe un impediment. Vedeți dacă se schimbă ceva. 🙂 Sigur, asta dacă nu cumva v-ați săturat de câte ori am scris acest cuvânt aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.