Cine ești când ești în vacanță? Îți schimbă punctul geografic personalitatea, sau e doar un look temporar? Marea ne va spune. Marea de verde. Marea de albastru. Marea de corpuri, atât de condimentată, cu picioare sprintene, spinări chircite, funduri rotofeie, brațe netede, brațe musculoase, cu dres întreg, cu dres în două, fără dres (who’s judging?!), pas grăbit, pas molcom, privire zbârcită sau privire plictisită. Cine se uită și cui îi pasă, de fapt? Nimănui.
Întindem prosoapele pentru un pic de pietro-punctură. O portokalopita rotundă se înalță proaspătă de după dealuri. Își întinde fibrele solare, prelingându-se ca o perdea de melasă peste pleoapele noastre adormite. O altă portokalopita, sub formă de pătrat de data asta, a preluat puterea papilelor noastre gustative. Nici nu are sens să te opui.
Ce mai înseamnă a fi “cu sens”? De exemplu, fabrica de săpun care de 5 generații face săpunuri din măsline, în același loc, cu aceleași tehnici. Patiseria din 1977 care îți ia ochii de îndată ce îi pășești pragul. Familia de producători de ulei de măsline de cea mai bună calitate ce trebuie neapărat să te ardă un pic în capătul gâtului. Nenicul Michalis care de 45 de ani frige carnea pe grătar la perfecțiune, dar cine știe cât timp i-a luat să ajungă până aici? Asta înseamnă să fii “defiantly real”: pasiunea, măiestria, dedicarea, autenticitatea, cele 10,000 de ore minim pentru ceva. Restul e doar aperitivul.
Pe plajă, un copil petrece probabil una din cele mai mișto zile din viața lui: împreună cu bunicii lui de 80 de ani, se aleargă unul pe altul pe plajă. Nu contează că le e probabil foarte cald. Copilul râde cu toată ființa lui, iar ochii lor râd cu cel mic. Și lumea vrea să înlocuiască asta cu AI? Ha!
Altceva. Picăturile de transpirație alunecă pe noi ca în reclamele Coca-Cola. Pipa-pupa. Doamnele care au un atelier de croșetat și bijuterii handmade într-o piațetă. Copaci ce par dintr-o pădure bântuită. Bosumflări. Tensiunea e un gard electric. Sărim gardul. Sărim somnul. Răsăritul de mai sus. Fish spa, stați cât vreți. Ce meci avem astăzi? RIP Bonnie Tyler, câteva lacrimi. Remi jocul 25.
Rime inspirate din stilul Robin and the Backstabbers:
O pisică-ntinsă…
O măslină linsăăă…
Sau
Mă arde la inimă tareee
C-am mâncat un gyros maaareee…
Cineva, nu știm cine, pare că a băgat zilele într-un malaxor. Unele trec ca melcul, altele ca un avion supersonic. O meditație asupra timpului. Ce este timpul? Un construct social. O serpentină în univers. O cireașă plină cu găuri de vierme. O clădire cu o mie de oglinzi și ferestre. Un tort parțial mucegăit, parțial proaspăt, parțial încă necopt. Gândurile sunt prea gelatinoase pentru a le putea felia, curg ca ceasurile lui Dali.
Clepsidra e întoarsă. Nu mai e mult. Efharisto, parakalo, adió.
