Un greiere intră în casă. Îl escortăm ușor afară. Pisica insulară miaună, ne supunem și îi dăm pliculeț. Valurile ne așteaptă, mergem să le întâmpinăm, dar întâi trecem dealurile și văile împădurite, ca într-un rollercoaster, sus-jos. Măslini, chiparoși, bougainvillea și cactuși ne înconjoară stânga-dreapta. Cicadele sunt nelipsite, un concert perpetuu. Vorbim despre amintiri, despre prezent, despre amintiri viitoare, despre tabieturi, investigații dubioase la 2 noaptea la firmele de top din Târgu-Jiu, despre pasiunile oamenilor, despre copilărie, cu cine semănăm, de unde vin gusturile, ce bine că suntem.
Am adus cărți de citit, să nu rămânem fără. Glumim că a face plajă e o activitate de citit. Stăm în piscină, stăm fără telefon, uneori fără semnal. Doar stăm. Plămânii se umplu de aer sărat, expiră grijile afară. Pielea se umple de SPF. Mintea nu se umple cu nimic, se golește.
Tăiem o lubeniță care crapă ca și când ar deschide o poartă a timpului, dar încă nu, încă nu e timpul. Prosoapele, dresurile de baie de pe sârmă încă nu s-au uscat. Drumurile sunt strâmte, nimeni nu e stresat, oamenii își văd de treabă ca și când n-ar fi invadați de turiști. Dacă ești civilizat, nici nu se simte, e drept.
Vorbim despre călătorii, despre planuri neîmplinite, despre Olivia Rodrigo, oameni care poartă scutece la concerte și Pitbull (cântărețul). Vorbim despre Halaand. Înjurăm un pic (mai mult) faulturile. Unde mâncăm diseară? Trebuie să încercăm pastitiada. Nu plec fără să înfulec un gyros.
Apusul întinde peste noi o mantie aurie, brodată cu roz. Apa mării nu are sirene în ea, dar tot te invită. Albastrul lucios e irezistibil.
Soțul meu are o legătură magică cu remi-ul bunicilor lui, se ține câștigul după el ca și când piesele ar fi lipite cu miere de degetele lui. Pur și simplu, nimeni altcineva nu poate câștiga.
Râdem, ne ținem de burtă de râs, aer! Aer! Ce zi e azi? Aproape am oprit timpul. Există undeva în spatele minții, dar îl împingem înapoi cât înotăm prin aceste zile. Nu înotăm, plutim într-o derivă îmbibată de lejer, soare și frumos. Pentru o secundă, viața e ușoară ca un cuvânt rostogolit cu blândețe de o mamă, ca un cuțit ce traversează valea untului topit.
Dacă ar fi să fii, ce pește ai fi? Aș fi peștele spadă, aș fi un delfin, aș fi un căluț de mare, aș fi o balenă.
Soarele ne stropește cu pistrui și ne face somn, așa că ațipim un pic, un pic, oricum nu avem planuri și nu ne așteaptă nimic la finalul zilei decât niște pita și tzatziki to share.
