Unde oare ?

În cugetările mele îndelungi, care îmi demonstrează că totuşi exist, mă întrebam unde a dispărut spiritul civic, sau dacă s`a găsit vreodată aşa ceva pe la noi. În alte ţări există, de`aia zic. Ştiţi de ce ? Pentru că observ miserupismul caracteristic românului. Am fost şi în alte părţi străine României şi nu am văzut asemenea comportamente ignorante, de aceea îmi permit să vorbesc în cunoştintă de cauză.

Pe fiecare îl interesează propria soartă … şi atât. De parcă n`am trăi într`o comunitate, nu ştiu! Mă revolt! Remarc nepăsarea celor din jur şi mă enervează de`a dreptu`. E pe sistemu` “dacă nu`i al meu, de ce să mă intereseze?”. Aaaa, şi când nu e sistemu` ăsta, e celălalt: “de ce să fiu eu singurul care o face ? şi`aşa nu diferenţiez cu nimic lucrurile…”. Asta e ceea ce se numeşte o mentalitate de rahat, scuzaţ cuvântu`. Fără civismul ăsta despre care scriu eu aici, nu se poate construi o societate normală şi CIVILIZATĂ. Atitudinea civică ar trebui să pornească de la fiecare om în parte, nu de undeva de sus. De ce să aşteptăm / să`i lăsăm pe alţii să facă ceva, când putem face chiar noi ? Înteleg că altruismul e un lucru rar în ziua de azi, trăim într`o lume materialistă, ce să mai zic, dar ar putea fi împins în faţă măcar egoismul pentru o viaţă mai frumoasă. Adică: eu fac ceva pentru comunitate, da` tot ca să trăiesc şi eu bine.


Un exemplu care îmi vine în minte este curăţenia oraşului. Ştiu, există oameni care se ocupă de asta, oameni sublimi care … cam lipsesc cu desăvârşire, ca să reformulez un citat al unui bine cunoscut compatriot al nostru. Uite, când vedem un amărât de gunoi pe stradă, nimeni nu îl ridică. DE CE ? De ce naiba trebuie să aşteptăm să îl ridice altcineva? Doar pentru că nu e treaba noastră ? Vai şi`amar! Nu vă pot da model decât pe mine, pentru că altceva nu îmi vine la îndemână în acest moment. Acum vreo săptămână, mergeam la şcoală, într`o dimineaţă uberfrumoasă. În drumul meu, o babă se găseşte să îşi arunce paharul de plastic la gunoi. Gunoi = pe stradă, în concepţia stimatei. A făcut`o fără nonşalanţă chiar în faţa mea ( nu îmi mai interpretaţi vorbele, vă rog 😛 ). M`am enervat, desigur, am făcut minunatul efort de a mă apleca şi am dus paharul la un nenorocit de gunoi 10 m mai încolo. A, credeţi că n`am zis nimic ? Nuuu, niciodată nu plec fără a comenta ceva. I`am spus “Aşa se face, doamnă, tare greu era, nu ?”. Ea a mormăit ceva de genul “Vai, da, mulţumesc .. aveţi dreptate..” şi mai ştiu eu ce ? că deja eram dusă. Ştiam şi eu că aveam dreptate. De obicei, nu am nevoie de confirmare. Eu întotdeauna am dreptate. :)))) Acum serios, e ceva minor, dar eu cred că pornind de la orice mic tipar asemănător, sau şablon, dacă vreţi, se poate ajunge la două, la trei, la zece, la o sută etc. Trebuie făcuţi doar primii paşi şi credeţi`mă că nu e greu deloc !!!!


Nu caut motive, deşi aş avea vreo câteva idei, pe mine mă interesează acţiunea, rezultatul palpabil şi clar vizibil. Mă mai preocupă şi soluţiile. Una din ele cred că e voluntariatul. E evident că generaţiile trecute de o anumită vârstă, nu mai au nici un interes în a`şi dovedi sprijinul pentru comunitate. Aici generalizez, repet pentru a suta mia oară că nu menţionez excepţiile. Totuşi, TINERII trebuie stimulaţi. Dacă nici ei nu se implică, atunci cine ? Bebeluşii de la creşă ? Dar cum ? Printr`o educaţie civică ce să corespundă nevoilor acestora, precum şi prin consecinţele muncii lor. Să simtă că nu şi`au dăruit timpul în van. Motivaţia e greu de găsit, mereu trebuie să fie vorba de o recompensă materială, altfel … nu se face treabă. De multe ori şi dacă există o astfel de plată, treaba nu se face … Eu îi apreciez mai mult pe cei care nu pun acest tip de condiţii. Ca să nu fac propagandă negativă, precizez că am impresia că ei mai mișcă ceva în ziua de azi … poate, poate, cine știe ?
Mă refer în aceste paragrafe nu doar la minimul de efort fizic pe care îl poate depune un cetăţean în cadrul comunităţii în care trăieşte, ci şi la mersul la vot, respectarea drepturilor celorlalţi şi promovarea lor, rezolvarea paşnică a conflictelor, participarea la activităţile social-culturale desfăşurate etc. Un pic de atenţie pentru ceea ce se află în jurul nostru …


Hai că m`am lungit deja prea mult, deşi aş mai fi vrut să peticesc articolul pe aici, pe colo … Dacă alţii pot, noi de ce pisici să nu putem ?! Profu` meu de mate are o vorbă “Dacă te`ai născut, trebuie să poţi.” Şi ca să îmi răspund singură la întrebarea din incipit, zic aşa: într`una din acele nemaipomenite găuri negre!! Bleah!

0 comentarii

  1. Eu`s recunoscuta pt faptul ca ma car cu gunoaiele dupa mine. In sensul in care nu arunc un gunoi[care in cazul meu pe strada`s doar ambalaje de croissante,chips`uri,la la la],si`l tin in buzunar pana ajung la un cos. Daca`s mai multe le arunc atunci pe toate. Unii zic ca`s nebuna,dar mi se pare chiar normal.
    I mean..chiar asa am ajuns sa traim in propria noastra mizerie..mondiala?!

    Bun post,congratulations.

  2. Stii cum e chestia aia cu „daca nu-i al meu de ce sa ma intereseze?!” ? Confirma ce scrie in Banchetul de Platon, si teoria mea aia cu aia prosti care-si dau seama ca-s prosti si aia care nici atat nu-si dau seama.
    Suntem unii care tot zicem „Ba boii dracu’, voi nu vedeti cat de multe lipsuri sunt? Faceti si voi ceva pentru ca nu numai ca ajutati pe altii,dar va ajutati pe voi!”, dar dup-aia vin dobitocii, care in prostia lor nemarginita nu constata lipsurile. Vorba aia „fericiti cei saraci cu duhul.”. D-asta e uneori mai bine sa fii un retardat, nu-ti dai seama ca de fapt totul din jur e un cacat, nu iti dai seama ca iti lipsesc multe.
    Prostia este ceva extrem de benefic pentru sine, insa pentru societate este o catastrofa totala.

  3. Bun, commentu de dinainte l-am scris imediat dupa ce-am citit primul paragraf, ca nu voiam sa-mi pierd ideea.
    La voluntariat (din cati cunosc eu) se duc destui, insa niciunul pentru ca , vezi domne, ar vrea sa ajute. Se duc doar pentru ca au auzit ca da bine la dosar sau in CV si eventual ca le mai dau profii note bune.
    Eu unul nu ma duc la voluntariate. De ce? Ce voluntariate? Alea la care trebuie sa te duci la orfelinate de tigani unde iti fura aia tot ce ai? Cunosc n cazuri in care omu’ s-a dus acolo la aia mici (niste pui de ciori, nu mai mult de 8-9 ani) si s-au trezit fara telefoane si tot asa. Am impresia ca-s niste voluntariate d-astea facute de oamenii aia care se simt „butthurt”ca cica ar fi rasisti si, na, sa nu discriminam.

    Defectul omului o sa fie intotdeauna pasivitatea asta. Tot timpu’ vrem noi sa vedem ca e altu’ care face „primul pas”, cum bine zici la treaba cu gunoiul. Comportamentul asta l-am intalnit de foarte multe ori de cand ma stiu. Si chestia asta cu „oricum e un lucru minor, ce conteaza.” e foarte ciudata, si prostii nu se prind ca tocmai detaliile fac diferenta.

    1. Exista mai multe tipuri de ONG`uri profilate pe numeroase activitati, sa stii. Nu e mare lucru, poate, ideea de voluntariat fiind noua in Romania, dar in ani buni, actiunea va lua amploare … Legat de ong`uri, nu la toate trebuie sa te duci la „copii tigani” ca sa iti fure tot ce ai. In orasul meu iti pot da cel mai banal exemplu: Verde pt biciclete. Oamenii astia s`au zbatut sa avem pista de biciclisti, incurajeaza oamenii sa foloseasca bicicletele, organizeaza trasee etc. Din nou iti spun ca daca pornesti de la inceput cu ideea ca la voluntariat se duc aia care vor sa aiba ceva la CV, desi oameni naspa, nu realizezi nimic. Trebuie sa incerci ca sa iti poti exprima o parere.
      Pasivitatea distruge societatea, ca sa incerc o rima ;)). Si ai dreptate, intr`adevar detaliile fac diferenta …

      1. Bine, acum imi dau seama ca intr-un fel am pus cam tampit problema, ca am zis initial ca aia cu „daca nu ma afecteaza, nu ma intereseaza”, si dup-aia am spus ca nu ma duc la voluntariate, oarecum incluzandu-ma fara sa vreau in categoria aia. Nu gandesc chiar asa, depinde de situatie. Cateodata ma bag de bunavoie in ceva, cateodata merg pe principiul „Ba, ai nevoie, ceri, nu astepti sa ma trazneasca pe mine constiinta”.
        Si da, stiu ca nu realizez nimic daca pornesc de la ideile astea, pentru ca fac tocmai ceea ce eu condamn, adica pasivitatea. E un cerc vicios toata treaba asta. Intr-un fel as vrea sa pot sa fac ceva, dar pe de alta parte stiu ca in 99% din cazuri e inutil, mai ales in Romania.
        Si cu asta am demonstrat si ca fac parte din categoria oamenilor care isi dau seama ca-s prosti. 😀

    2. Sunt fericita ( sau..? ) posesoare a unui ONG. Propriu si personal. Puii aia de ciori trebuie sa traiasca si ei, atata timp cat ciorile mari o fac. Eu nu am intalnit vreodata cazuri in care voluntarilor sa li se fure ” chestii” in timpul actiunilor de voluntariat, si mai ales in centre sociale. Spui ca tu ” ai auzit”. Ceea ce auzi nu sunt altceva decat vorbe. Iar ONG-urile, exact cum spune si gazda noastra, au diferite si multiple activitati. Ca sa nu risti sa ti se fure ceva, fii voluntar in activitati de protectie a mediului! Copacii nu cred ca tanjesc dupa telefoane mobile. Nici animalutele fara adapost.

      Si da.. din pacate romanul e orice numai voluntar nu. Iar fraza ” nu are rost nimic, suntem in Romania” e o scuza patetica pe care o detest de ani buni.
      ” Be the change you wish to see in tha world”. Daca nu tu.. atunci cine?

      1. @ Elfa

        Pentru animale fara adapost, inca n-am vazut sa vina cineva sa ne dea de cunostinta ca ar fi asa un voluntariat. Probabil ca daca ni s-ar prezenta un astfel de program care ar avea loc in momentele in care stau degeaba, as participa, de ce nu?
        Totusi, la protectia mediului…aia e o chestiune delicata, care fara nicio suparare, dar eu o detest, din motivele mele. Depinde ce intelegi prin „protectia mediului”. Daca te referi la faze de genul „Bai, salvati parcul X ca vor jegurile sa vina sa faca blocuri”, asta e ok. Insa ideea cu „Salvati mediul ca altfel o sa fie prea mult CO2 in atmosfera! Incalzirea globala!!”…aia sincer, imi repugna rau de tot, dupa cum am zis, din anumite motive pe care prefer sa nu le insir.

        1. Gabi.. daca nu ai vazut asemenea cereri, nu inseamna ca ele nu exista. Desigur, ONG-urile care au ca activitate principala protectia animalelor, nu sunt f numeroase. Nu inca. Activitati pt voluntari insa exista: ” strangerea” animalutelor si spalarea/deparazitarea lor.. hrana si joaca.. ingrijirea adaposturilor ( alea putineeeee si oribile!), negocieri cu medici veterinari pt a le steriliza, opera, trata diferite afectiuni.. etc etc. Sunt multe. Dar f greu de realizat. Din pacate. Deoarece statul fura tot ce se aloca acestor animale, si spun asta deoarece o stiu din sursa sigura. In orasul meu am facut cercetari.
          La capitolul ” mediu” lucrurile stau la fel de prost. Exista acum mega- campania
          ” Let’s do it, Romania”
          care are ca scop strangerea tuturor gunoaielor existente in spatiile verzi, intr-o singura zi, iar in Maramures, in 4 luni s-a inscris 20 de voluntari. Patetic. Dezolant.

          Si totul datorita lipsei de educatie. Toata speranta sta in noile generatii. Daca se vor dovedi a fi tot ROMANI, atunci.. nu mai am nimic de zis.

  4. E normal sa ti se acreasca intr-o zi cand ridici hartia altuia de pe jos si el mai scoate una din buzunar si repeta gestul. Educatia nu se face pe strada batand obrazul oamenilor si curatenia nu se face prin voluntariat. Intr-o zona fara absolut nicio hartie pe jos daca plasezi un singur cocalar, acela va scuipa semintele pe jos fara resentimente. Nu ai cum sa schimbi mentalitatea omului, o are din nastere, asa a vazut la ma-sa. De cate ori poti face o actiune de voluntariat? O data la 2 zile? O sa vina din ce in ce mai putini.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *