Mna, n-am făcut dansul ploii, dar mi-am îmbunătățit singură situația de care vă ziceam ieri, așa cum o fac de obicei. Și, cu gândurile-n patru colțuri, am unit două din ele: destinația de week-end și reminiscența verii trecute. Că dacă vara asta o să frec menta, ( cel puțin așa se pare, no action ! ) măcar să-mi umplu suflețelul meu voios cu amintiri din alt timp, detaliindu-vă mai mult decât într-un articol obișnuit de sfârșit de săptămână.
Buuuun … voi sunteți dăștepți și din titlu v-ați dat, desigur, seama, că plecai în Germania. Cu ce ocazie ? Păi m-au invitat … Am mai fost acolo o dată, acum 9 ani, dar asta altcândva. A venit unchiul nostru Eugen să ne ia cu mașina. Drumul românesc: stâlpi strâmbi, șosea strâmtă, soare strâmt. La vamă, un dobitoc ( un român, adică ) ne verifică actele și deși aveam documente pentru autorizația pe care ne-a dat-o mama, ( eu și soră-mea eram încă minore ) nautilul ăsta cu creier cât o ceapă, ne cere actul de deces al tatălui meu. Poftim ??? Unde dracu’ scrie că trebuie să ai și asta ? Mă și ăsta insistă ca prostu’ și într-un final, văzând că Eugen nu îi dă bani ( mită ), ne lasă să trecem. Drumul unguresc: drum drept, stâlpi drepți, soare rotund și frumos. Parcă toate s-au schimbat, frate, de când am părăsit teritoriul României.
Ne-am oprit puțin la Szeged, apoi am trecut în Austria, unde vedeam turbine eoliene rotindu-și paletele. Am fost uimită de plăcere, făcusem un proiect la fizică ce includea și acest tip de energie, eolian, dar noi nu văzusem niciodată în realitate, așa o moară de vânt supermodernizată. De bucurie, dar și puțin stângaci, că deh, eram în viteză, le-am fotografiat. ( mai sus )
A, trebuie să mai zic ceva de șosele ? Hăhăăăăăă, autostradă cu 4 benzi, dragă, și cu pereți de-ăia antizgomot pentru orașele / satele de dincolo de ele. Să-mi zică cineva dacă-n RO există așa ceva, că eu n-am văzut. La un moment dat, un motociclist părea că vroia să se ia la întrecere cu Eugen. Eugen, vitezoman, vede că ăsta îl întrece, așa că accelerează, îl ajunge, îl și depășește. Nici nu mă uit bine în oglinda retrovizoare, că observ motocicleta cum vine din urmă. Și paffff, deodată-l văd în dreapta mea, ( eu stăteam lângă șofer ), îmi face cu mâna, apoi formează un ”ok” din degetele lui și se duce, frate, în fața noastră. Eugen se simte rănit în orgoliu și împinge accelerația și mai tare, trece de el și îl lasă mult în urmă, noi continuându-ne liniștiți drumul. Am mai oprit o dată în Austria, la o benzinărie, ca să mâncăm și pe la 8 seara am ajuns în Straubing, orășelul unde-și cam duc veacul unchii mei și verișoara mea Bianca. Straubing se află cam în sudul Bavariei, e oarecum mai ”în zonă” cu Munchen și Nurnberg, decât cu Koln, de exemplu.
În acea seară, mătușa noastră Mihaela ne-a dus să-i cunoaștem pe niște prieteni ai ei români dintr-un sat apropiat, Salching. Ne-am dus, ei tocmai făceau focul, ne-am așezat pe șezlonguri în fața casei și am mâncat o delicioasă baghetă cu ceva sos de usturoi înăuntru, dacă nu mă înșel, ceva nemaipomenit, dat fiind că niciodată n-am mai gustat așa ceva. Cătălin și Emi au fost foarte de treabă, ne-au îndrăgit pe loc.
În zilele următoare, pfff … am desfășurat o grămadă de activități. Nici nu știu cu ce să încep. Toate-s frumoase și delicioase, dar hai că zic de concertul Santana. Ne-a întrebat Cătălin dacă vrem să mergem și noi, cam fâstâncindu-ne, că știam de prețul ridicat al biletului, am ezitat. Dar s-a rezolvat, până la urmă, și tataaaaaa … am mers. Plăcut mult de tot, chiar dacă un aiurit a vărsat bere pe mine.
Am vizitat apoi și orașul Straubing în toată splendoarea lui. Micuț, drăguț, liniștit. Vă spun, am mâncat o grămadă de înghețată cât am stat acolo, + dulciuri, cicolată bună, Rafaello ( pfaaaaa ), Kinder, praline etc. așa că observai o rotunjoară așa sub abdomenul meu. Era un început promițător de burtică. Dar m-am bucurat de toate, știind că după 2 săptămâni aveam să mă întorc acas’ și să dau jos. ( zis și făcut )
Buuun … dup-aiaaaaaa, într-o zi, ne-a invitat Cătălin la Regensburg, un oraș la vreo 50 km de Straubing. Evident, n-am ratat nici o ocazie să explorăm locurile, deci am ”purces”, cum se zice-n povești. Ttiiiii, ce frumos oraș ! Măricel, studențesc, cu Dunărea traversându-l. Am mers și cu vaporul pe Dunăre, l-am și condus, eeeeeeeeee, am primit și diplomă … 😀 N-am mai avut mult timp la dispoziție să vizităm și alte obiective, dar am intrat puțin în Dom.
Într-o altă zi, am mers cu Ioana, fiica lui Cătălin și a Emiliei, și cu verișoara noastră Bianca, la Deggendorf, un supermegamega ștrand, spa whatever acvatic. Va urma … 😀
Asa mi s-a intamplat si mie prima oara cand am plecat din tara,sa observ diferenta dintre ce e in Romania si in alte tari.. Ma rog,acum m-am obisnuit si nici nu ma mai oftic ca la noi sunt niste prosti care nu vor sa dezvolte tara nitel..
Germania..Germania e.. vorba aia : Tara mea de suflet. Chiar de acolo iti scriu si zau ca n-as pleca de aici,desi ma intorc peste vreo 2 saptamani.. 🙁
Distreaza-te cat poti, bucura-te de ceea ce vezi, traieste din plin ! 😀
Be sure I’ll do. 🙂
Ce trebuie multi dintre voi sa inteleaga este ca Romania nu e la nivelul altor tari din Europa. Pur si simplu nu e. Se poate citi in istorie de ce. Tot asa era si daca erau oameni mai destepti aici. Germania e cum e, Spania e cum e, Japonia e cum e si India e altfel. Toate sunt dferite din toate punctele de vedere. Stiu ca fiecare dintre noi vede lucrurile bune si le vrea aici dar nu se poate. Multe lucruri nu sunt neaparat mai bune sau mai rele ci sunt DIFERITE. Romania a fost o tara izolata oarecum pana in 1990 iar unele lucruri s-au dezvoltat foarte repede. Traficul a explodat. Daca in 1985 sa 1990 nu s-au demarat proiecte pentru a fluidiza traficul, degeaba te uiti acum si te intrebi de ce nu sunt autostrazi. Tot sistemul de drumuri, inlusiv cel urban a fost proiectat pentru nevoile anilor ’80. Sunt de acord ca trebuie luate masuri, dar nu sunt de acord cu „Hăhăăăăăă, autostradă cu 4 benzi, dragă, și cu pereți de-ăia antizgomot pentru orașele / satele de dincolo de ele.”. Desi timpul petrecut pe drum scade, e groaznic sa conduci numai pe autostrazi. E groaznic si pentru sofer si pentru pasageri.
Ar trebui sa vedeti drumurile cochete din Romania, umbrite si cu diverse locuri amenajate pentru popas. Bine, erau amenajate; acum nu mai sunt. Cineva s-a gandit sa fac o parcare exact de unde se vad Portile de Fier sau exact unde ai o panoram mai frumoasa (un bun exemplu sunt granitele dintre judete). In ciuda a ceea ce credeti multi dintre voi, exista foarte multe drumuri bune in Romania. Desigur, cele care se strica frcvent sunt cele pe unde merge tot bucuresteanu’ si cele din zonele rengate politic (Banat). Un exemplu perfect e Transfagarasanul care are mai mult de 30 de ani.
Problema e atitudinea si soferii care nu respecta regulile de circulatie. Daca un drum e facut pentru o viteza maxima de 90 km/h, nu inseamna ca tu te grabesti si trebuie sa mergi cu 150, ca mai apoi sa dai vina pe drumurile proaste.
Crezi ca nu inteleg ca Romania nu e la nivelul altor tari ? Tocmai pentru ca lucrurile sunt diferite, am si mentionat cateva diferente, atat. Ca de exemplu, autostrazile cu 4 benzi. Am zis eu ca Romania n-are asa ceva ? Dimpotriva, am intrebat, ca deh, nu-s eu umblata pe toate drumurile si nu stiu. Deci n-am negat existenta unor drumuri „bune” in minunata noastra tara. Si scuza-ma, pot sa ma uit acum si sa intreb de ce nu sunt autostrazi, pentru ca din cate stiu, au trecut cam 20 de ani de cand s-a terminat, aparent, cu comunismul. Si nu toti batraneii au mai ramas cu mentalitatea asta, ca au venit si oameni tineri care n-au facut mare lucru.
„…e groaznic sa conduci numai pe autostrazi.” – Aaaa da, drumurile pe distante mari ar trebui facute cu 2 benzi, am uitat, nu ca sa facilitezi traficul, scuze. Normal ca atunci cand treci dintr-o tara in alta, sau dintr-un capat al tarii in altul, vrei sa ajungi cat mai repede si nu sa mergi ca melcul – nu ti se pare normal sa circuli pe autostrada ?
Normal ca e vorba si de atitudinea soferului, respectarea regulilor s.a.m.d., adica e vorba de civilizatie. La noi cam lipseste.
Ma bucur pentru tine si se simte ca te-ai distrat din plin si ai savurat totul..
O sa imi fie si mie dor de tarile astea ,,reci”….
am fost si eu in Germania si am fost de-a dreptul impresionata. Mi-au placut si turbinele eoliene, si autostrazile, chiar si oamenii. Mi-a placut tot.