E o zi ploioasă aici in Timișoara, astfel că am zis să o înviorez un pic povestind despre restul părților vizitate din Taiwan, mai ales cele legate de natură!
După terminarea conferinței, ne-am dus pe coasta de Est a Taiwanului, în zona ”Hualien-Taitung”, și am vizitat diverse locuri interesante. Undeva în Luye Longtian Bikeway District am făcut o activitate preferată a mea: am mers cu bicicleta!! Ne-am plimbat pe niște drumuri special făcute pentru asta, înconjurați de copaci înalți, și multă verdeață în jur, dealuri cu nori în cap – pe scurt, un peisaj viu! Iar la nivel de curățenie … impecabil. M-am simțit ca într-un mic paradis plimbându-mă așa cu bicicleta, nu sunt obsedată de ea doar acasă, ci oriunde pot! :)) Apoi ne-am dus la un punct de belvedere, unde vedeam ansamblul de verde de sus – o priveliște mai verde eu nu cred că am văzut vreodată până acum. 🙂
Am stat la un hotel în mijlocul naturii, unde am dormit ca un pui – locul se numea Luminous Hot Spring Resort & SPA, și desigur se putea merge la spa și toate cele acolo (eu n-am mers pentru că eram în acele zile), dar mi-au spus alții că a fost super!
Apoi am vizitat prima și singura plantație de ceai din viața mea, Luye Tea Farm, unde am învățat un pic despre ceai, cum se iau frunzele, cum se usucă, și faptul că în Taiwan (sunteți surprinși?) se produce și se consumă mult ceai, de la oolong, ceai negru, și ceai verde. După cum vedeți, ne-au dat și pălării să ne protejeze de soarele arzător (la 11 dimineața deja eram leoarcă de transpirație, e foarte cald în Taiwan!) și mai apoi ne-am dus la un fel de muzeu al ceaiului unde am și degustat ceaiuri, toate autentice și neîndulcite.
Mai departe, și aici din păcate chiar nu mai țin minte cum se numea locul, am mers într-un loc unde se vindeau săpunuri naturale – dacă nu aș fi intrat la baia locului respectiv să mă spăl pe mâini cu un săpun de-al lor, probabil că nu m-ar fi interesat, dar țin minte că mirosea foarte frumos (și era și în forma insulei Taiwan)! Evident, mi-am cumpărat și eu câteva ca suvenir. 🙂
Ultima oprire în acea zi a fost la un fel de pescărie, unde pescuiai, găteai, te puteai plimba prin jur. Am încercat și noi să pescuim ceva, dar erau mai degrabă mulți peși mici, mormoloci, nici o captură ”mare”. Dar mai târziu am mâncat supă de pește dintr-un fel de ciot de copac. Ne făcuserăm mai devreme niște vase din frunze de palmier, și am mâncat din ele! :)) Totul cu lemn, totul cu bețișoare … și, dacă ați mai citit pe-aici, știți cât de ”talentată” sunt eu în a mânui asemenea tacâmuri!
În următoarea și ultima zi, am fost în parcul național Taroko, ce e un fel de zonă pe chei, unde e plin de stânci, păduri, și râu în jos, și am mers drum drept mulți kilometri doar așa … belind ochii, cum s-ar spune. Ne-au dat și câte o cască de protecție de om, doar doar ne-o pica ceva în cap. De cealaltă parte a parcului, am fost la un templu între stânci, la care ajungeai coborând niște tunele săpate în piatră – foarte mișto și asta. Îmi plac reprezentările spirituale ale diverselor culturi din această lume, și printre ele, și lăcașurile asiatice. Nu aș putea să zic că am o formă preferată, pentru că, de exemplu, și moscheile și piramidele mi se par deopotrivă frumoase.
Nu în ultimul rând, ne-am dus la ocean. Am stat pe plaja plină cu pietre și pietricele, contemplând locul în care eram, fiind recunoscătoare prin câte experiențe frumoase am trecut. Întotdeauna mi s-a părut liniștitoare vederea asupra unei porțiuni largi de apă – parcă e ceva legat și de fetus, lichidul în care am stat înainte să ieșim pe poartă… cine știe. :))
Mai mersesem într-un club din Taipei în seara aceea, foarte aproape de Taipei 101, turnul faimos, dar nu a fost cine știe ce – în călătorii, atracțiile, pentru mine, nu prea sunt cluburile. După asta, ne-am întors în Liban, deci nu am apucat să văd prea mult din Taipei.
Înainte să închei, vreau doar să spun că taiwanezii sunt foarte foarte de treabă, primitori, zâmbitori, chiar moderni – undeva, poate, între japonezi și chinezi, mai ales la nivel de tineri – și majoritatea vorbesc engleza, deși stâlcit – te poți înțelege cu ei. Neștiind nimic despre Taiwan, am fost plăcut impresionată și de cât de bine conectată e insula cu metrouri și trenuri, plus că nu am avut întârzieri la nimic.
Mno, deci cam asta a fost povestea mea din Taiwan, un loc pe care m-am bucurat să-l văd, fiind prima țară din Asia în care am mers. Am fost fericită că am văzut și părțile ”high-tech”, dar și părțile cu natură și mult verde, care mi-au încântat inima. Sper să mai ajung curând undeva prin Asia, dorind să îmi încerc limitele zonei de confort și cu alte locuri. 🙂
Voi ați fost până acum în vreo țară asiatică, ce părere v-a făcut? O zi frumoasă vă doresc! 🙂
