Produs: Lumea
Caracteristici: Ușor de navigat pentru un anumit fel de oameni
Dezavantaje: Greu de navigat dacă nu te încadrezi în tipar sau în ”normal”
Soluție: Incluziunea socială (?)
Ați observat vreodată punctele ieșite în relief de pe cutiile medicamentelor? Dar știți cumva dacă blocul în care locuiți, biroul în care lucrați, are rampă de acces? Parcați pe locurile persoanelor cu handicap? Ați văzut opțiunile de selecție a sexului dincolo de masculin/feminin în vreun formular ? De ce rochiile n-au buzunare ? E aiurea când nu găsim pantofi pentru mărimea potrivită, nu-i așa ? Eu, de exemplu, port 41. Câteva din întrebările de aici adresează dizabilități, iar altele doar caracteristici, ideea fiind că lumea este diversă și diferită. Și trebuie să o proiectăm pentru a putea fi folosită de toți, cât mai ușor.
Știu, e deja suficient de greu să fii om ”normal”, mai trebuie să te gândești și la ceilalți? Fiecare are suferința lui, crucea lui de dus etc. Așa este, dar celălalt poate fi oricând ”tu”, și dincolo de acest aspect utilitarian, e vorba de un drept de bază de la care ar trebui să putem porni cu toții, indiferent de cum suntem, pentru a reuși cumva în viață. Această bază nu poate fi obținută decât prin compasiune și un pic de interes în afara micului lot în care ne petrecem viața.
Este o scenă în ultimul sezon al serialului Sex Education care m-a făcut să mă gândesc la asta foarte mult. Isaac este un băiat în scaunul cu rotile, iar Aisha o elevă cu deficiențe de auz. Liftul este stricat (pentru a nu știu câta oară) și Isaac nu poate ajunge la examen, așa că decide să scuture un pic treburile. Trage semnalul de alarmă pentru incendii și elevii sunt evacuați de la examene, crezând că a pornit vreun incendiu undeva. Aisha e lăsată în urmă, neînțelegând ce se întâmplă. Următorul dialog este foarte sugestiv:
Isaac says: „It’s annoying, isn’t it? Not being able to get where you need to go. I’ve asked nicely multiple times for the lift to be replaced and nothing has changed, so yeah, I’m going to be a little bit disruptive.
„Because quite frankly, I’m f****d off. I’ve got other things that I need to be worrying about… normal everyday s**t. But instead, I’m here wasting my time explaining why accessibility is a big deal when it should be a given.
„It’s really important that when people ask for something that they need, you listen.”
In the scene, Aisha, a deaf student, agrees with Isaac and says: „It’s not a misunderstanding, it’s an afterthought. None of you realise you left me behind just now when the college could have burned down.
„I used to sign BSL (n.r.British Sign Language) as a kid, but when I went to secondary school, the access just wasn’t there and I was so embarrassed to ask for it. So I pretend I’m coping as well as everyone else – it’s so much work.”
But then, another student in a wheelchair (played by Keron Day) also adds: „I wish people understood that our problems come from barriers in society, not from our disabilities.”
Mi-a plăcut în special fraza asta cu problemele care vin din barierele pe care le pune societatea, nu din dizabilitățile oamenilor. Într-un fel, așa e. Cum zic amândoi: au lucruri mai bune de făcut, ca noi toți ceilalți, decât să se chinuie cu lipsa de accesibilitate a aspectelor simple din viața de zi cu zi. E un efort în plus, care poate fi evitat!
Pe același calapod, am fost pentru prima oară în viața mea, la o piesă de teatru cu protagoniști care au deficiențe de auz, la spectacolul Puf Buf, la festivalul in: v z b l. Teatrul Basca reușește mereu să mă surprindă și acum a fost la fel. Nu știam la ce să mă aștept, dar mi s-a topit inima. Nu a fost nevoie de limbajul vorbelor pentru a înțelege ce se întâmplă, deoarece mima teatrală, grimasele fețelor și gingășia micilor actori au suplinit partea verbală. Erau mulți părinți în sală și le simțeam, cumva, mândria că pe scenă sunt chiar copiii lor dragi care rup aceste bariere și transmit entuziasm și optimism.
Da, viața e grea, dar nu trebuie să fie nenecesar de grea. Când facem orice, e bine ca ținta să fie un public cât de larg posibil, variat, tocmai pentru a înțelege nevoile de bază ale tuturor oamenilor. Asta nu înseamnă că toată lumea trebuie să facă pantofi mărimea 41, dar că e BINE să găsim și mărimea 41 ca opțiuni, că e util să ai o rampă să urci la instituții, că poți să auzi semnalul auditiv la trecerile de pietoni ca să știi că e ok să treci, că poți să faci cumpărături știind ce produs ai în față, că ai subtitrări la filme și așa mai departe. Nu sunt lucruri ”rocket science”, trebuie doar să ne pese un pic mai mult de celălalt. Diferit nu înseamnă nimic rău, demn de ignorat, diferit e doar diferit.
Pe mine toate acestea m-au făcut să mă gândesc mai mult și la cei din jur în astfel de situații și la viața pe care o duc. Am scris aceste rânduri în speranța că vă dă și vouă un pic de gândit. 🙂
