Puterea

În 300 de pagini, Naomi Alderman m-a înnebunit de cap și mi-a fript creierul ca pe grătar, cu o distopie pe care v-o recomand foarte foarte mult, ”The Power”. Cred că toată lumea trebuie să o citească, deopotrivă bărbați și femei. Mi-am cules rămășițele de pe grill și încerc să scriu un pic despre o poveste care-ți dă fiori pe șira spinării. M-a făcut să mă simt inconfortabil? Da. Numai bună de citit, atunci, pentru că personal nu mă pot înconjura doar de iluzii ale adevărului călduțe și senine. Uneori, cum zicea Kafka, o carte trebuie să fie ca un topor care să spargă marea înghețată din interiorul nostru, care să ne provoace, și să ne răscolească un pic, să zică ”Nu” status quo-ului. The Power e o astfel de carte.

Imaginați-vă o lume în care într-o zi oarecare, femeilor li se trezește o putere în ele, și anume abilitatea de a electrocuta pe cine vor ele – mai intens, sau mai puțin, un mic șoc electric, sau unul mortal. O lume în care femeile preiau puterea și creează o nouă religie – a Dumnezeului feminin, Mama Creației. În sfârșit, o lume în care bărbații sunt cei cărora le este constant teamă de ce li s-ar putea întâmpla oricând, în care bărbații sunt cei supuși și vulnerabili, pierzând controlul aproape peste noapte.

”She cuppeth the lightning in her hand. She commandeth it to strike.”

Povestea se prezintă drept o mică enclavă literară, adică o poveste într-o altă poveste: un anume Neil îi trimite o propunere de carte editoarei sale, cerându-i opinia asupra a ceea ce a scris, nefiind sigur că aceasta ar avea potențial. Apoi, începe acțiunea propriu zisă, fiind descrisă din 4 puncte de vedere, dintre care unul este și al unui bărbat din Africa, ce ajunge reporter în ”lumea nouă”. Această neomogenitate a caracterelor mi s-a părut grozavă, deoarece nu este nevoie de o prea mare introducere: femeile au puterea, și-acum ce? Și-acum ce… din punct de vedere politic, religios, personal, cultural, sunt perspective care toate se împletesc rapid, violent, cu sânge rece.

Se răstoarnă guverne extremiste (Arabia Saudită), se înființează armate de femei, se dezrobesc femeile din traficul de persoane sau sclavie sexuală (Moldova), se creează un nou cult, se introduce traficul de droguri stimulante pentru puterea femeilor, și, treptat, acestea ajung să aibă ultimul cuvânt peste tot. Bărbații se răzvrătesc și ei, dar au prea puțină putere pentru a schimba ceva. Și mai multe nu vă zic, pentru că e mai bine să trăiți voi acțiunea.

Ce pot să spun, în schimb, este asta: am avut ”mindfuck” continuu de la început până la sfârșit. Nu înțelesesem inițial debutul cărții, cu o mini-descriere a puterii ca un copac, lumea care vrea un Rege, și o abordare biblică a ”Creației”, dar apoi totul a avut sens… De fapt, ”The Power” nu este DOAR o carte feministă, este vorba, de-a dreptul, despre jocul puterii și formele sale. Asta m-a frapat cel mai mult: realizarea că, deși reprezintă o oglindă asemănătoare a societății de azi și influenței patriarhale, e reflexia umanității de-a lungul vremii. Practic, e retorica feminismului adoptată de către sexul opus, de data asta, dar care arată tot ce-i greșit cu lumea în care trăim.

” ‘It’s starting already. Have you seen the numbers on domestic violence against men? On murders by women?’ ”

Este dureros și crunt să citești despre reversul medaliei: bărbați umiliți ca sclavi, bărbați bătuți de iubitele lor, bărbați terorizați, abuzați, violați – la fel cum e dureros să știi că asta se întâmplă, majoritar, cu femeile în ziua de azi. Nici nu trebuie să scrii o carte despre asta. Toate aceste atrocități sunt prezentate nu ca ură îndreptată asupra bărbaților, ci ca evidențierea magnetismului puterii. De ce facem toate astea? Pentru că putem. Simplu. Pentru că cine are puterea face legea, indiferent de sexul său.

” ‘And then there will be five thousand years of rebuilding, five thousand years where the only thing that matters is: can you hurt more, can you do more damage, can you instill fear?’

‘Yeah?’

‘And then the women will win.’ „

„There things are happening all at once. These things are one thing. They are the inevitable result of all that went before. The power seeks its outlet. These things have happened before; they will happen again. These things are always happening.”

Mi-a plăcut enorm cum toate clișeele misogine și, mai apoi transformate în cele misandre, s-au regăsit de-a lungul cărții. De asemenea, am apreciat că lumea creată nu era neapărat mai bună: era la fel. Asta e ideea, Doamne, cum mă entuziasmez cât scriu asta. Este esențial de înțeles că The Power nu este despre cum ar fi lumea condusă de femei, ci despre faptul că o lume condusă numai de femei este exact ca o lume condusă numai din bărbați: inegală, abuzivă, și profitoare. Asta, la rândul său, atrage atenția asupra problemelor actuale pe care le întâmpină, majoritar, femeile în ziua de azi – iar asta e la fel de esențial ca restul.

„I mean, she’s divorced, after all, and with those two girls to raise, can a woman like that really find time for political office?”

O altă parte fascinantă în carte este cea religioasă: cum se creează noul cult feminin. Se bazează (mă scuzați, nu vreau să ofensez pe nimeni) pe un val asemănător cu cel original, frica de Creator, puterea supremă – de data asta feminină, și acceptarea lucrurilor ”așa cum sunt”, fără a pune prea multe întrebări, îndoiala trecând repede.

” ‘Consider this: which is greater, God or the world?’

They say, for they have learned this already from the nuns, ‘God is greater, because God created the world.’

Eve says, ‘So…the one who creates is greater than the thing created?’

They say, ‘It must be so.’

Then Eve says, ‘So which must be greater, the Mother or the Son?‘ „

“They have said to you that man rules over woman as Jesus rules over the Church. But I say unto you that woman rules over man as Mary guided her infant son, with kindness and with love.”

„The girl children grow day by day until the power comes to their hands and they can teach the grown women. This thing happens again and again and again; the change has happened too fast for the men to learn the new tricks they need. It is a gift. Who is to say it does not come from God?”

La nivel politic, aceleași șiretlicuri se pun la cale, armate, terorism, e aceeași Mărie cu altă pălărie, vorba bine. Iar asta pentru că Puterea pur și simplu nu ține cont de sex – femeile sunt la fel de capabile de lucruri oripilante în aceeași măsură ca bărbații. La fel cum sunt capabile de lucruri mărețe în egală măsură de ele precum bărbații. Doar că am avut noi startul mai târziu. 🙂

 ” ‘Sorry, what is it that you’re planning to do? Bomb your own country to pieces? They’re everywhere.

Viktor smiles an enigmatic smile. ‘If it has to be, that is how it must be. This trouble will pass in just a week or two.’

Fucking hell. Maybe he really will bomb the whole country and end up sitting as President of a pile of rubble.”

Ar mai fi de discutat și Puterea pe care o are Internetul și Social Media, atât la a răspândi ”vorba”, cât și pentru a aduna grupuri rebele și conspiraționiști, sau pentru a prezenta opinii părtinitoare, a acoperi realitatea, sau a promova fapte mincinoase. Orice, dar mai puțin a uni, ci mai mult a dezbina. Sistemul e la fel.

 ‘That’s how it starts’, says Urban Dox. ‘That’s how they soften us up, make us weak and afraid. That’s how they have us where they want us. It’s all part of a plan. They’re doing it because they’ve been told to.’

Tunde thinks, No, that’s not the reason. The reason is because they can.”

The Power mi-a trezit multe întrebări, și m-a făcut să mă gândesc dacă, pe parcursul lecturii, am fost satisfăcută că bărbații ”și-au luat-o” pentru ce meritau, pentru ce au făcut. Partea tristă e că nici în carte nu realizau că ”răzbunarea” femeilor era, parțial, și pentru misoginismul și umilirea femeilor de-a lungul timpului. Au luat-o personal, ca întotdeauna, de parcă ar fi vorba MEREU de ei. Răspunsul e că nu am fost mulțumită, nu m-am bucurat, nu am fost în al nouălea cer, ”daaa, mizerabililor, luați de-aici fulgere”, pentru că, de fapt, e caracteristica aceasta violentă a umanității în general care ne deranjează. Ne doare, aș zice, la fel, dacă o femeie e abuzată, sau un bărbat, sau un copil – nedreptatea e aceeași (necontând de către cine sunt abuzați în referința mea, o femeie poate fi abuzată și de o altă femeie ș.a.m.d. – instanțe care se întâlnesc de altfel și în carte, și chiar în ziua de azi – aceste fete care cresc ”bullies” față de propriul sex. Nu am înțeles asta niciodată.)

„It scarcely matters what is actually happening. She could kill them. That is the profound truth of it. […] It doesn’t matter that she shouldn’t, that she never would. What matters is that she could, if she wanted. The power to hurt is a kind of wealth.”

La început, pe măsură ce citeam, simțeam de parcă mai un pic și puteam să fiu și eu o zeiță a fulgerelor, mă treceau curenți prin tot corpul, de emoție și extaz, ca și când ar crește în mine o putere nebănuită. Dar mai apoi, nu mi-a părut rău neapărat, ci m-am simțit mai degrabă tristă sau chiar uimită la violența pe care o putem avea în noi – oricine. Desigur, toți știm asta, mai mult sau mai puțin, dar e altfel când o citești din această perspectivă. M-a făcut să mă întreb dacă oare Biblia ar fi fost scrisă diferit – unde femeia este descrisă ca fiind o supusă permanentă a bărbatului, cum ar fi arătat societatea noastră azi.

Îmi dau seama că noi, femeile, luptăm să schimbăm o mentalitate promovată cel puțin religios, dacă nu și științific uneori, inseminată în mentalitatea colectivă de mii de ani. ––- Pentru o carte scrisă de niște bărbați. ––– Asta nu înseamnă, desigur, că nu trebuie să ne testăm propria putere pentru a dărâma stereotipurile, discriminările, și pentru a avea o reprezentare egală în lume (atât femei, cât și bărbați), ca peste alte 2000 de ani moștenitoarele noastre să nu se regăsească nicidecum in cartea aceasta (nici ca având puterea absolută, nici ca fiind oprimate).

Citiți ”The Power” cu o minte deschisă, și aștept să-mi spuneți dacă v-a plăcut, și de ce, vă invit să discutăm pe marginea ei!

„Sometimes it’s good to go to war, just to know you can.”

„Roxy remembers a time she and a couple of the girls heard there was a woman beating up her boyfriend in the street. It had to be stopped; you can’t let that kind of thing keep on if you own a place. By the time they got there it was just her, drunk, railing around the street, shouting and swearing. They found him in the end, hiding in the cupboard under the stairs and although they tried to be good and kind Roxy thought in her heart, Why didn’t you fight back? Why didn’t you try? You could have found a frying pan to hit her with. You could have found a spade. What good did you think hiding was going to do? And here she is. Hiding. Like a man. She’s not sure what she is any more.”

” ‘Who’s the serpent and who’s the Holy Mother? Who’s bad and who’s good? Who persuaded the other one to eat the apple? Who has the power and who’s powerless? All of these questions are the wrong question. […] There are no shortcuts. Not to understanding and not to knowledge. You can’t put anyone in a box. Listen, even a stone isn’t the same as any other stone, so I don’t know where you all think you get off labelling humans with simple words and thinking you know everything you need.”

„A human being is made not by our own will but by that same organic, inconceivable, unpredictable, uncontrollable process that drives the unfurling leaves in season and the tiny wigs to bud and the roots to spread in tangled complications.

Even a stone is not the same as any other stone.

There is no shape to anything except the shape it has.

Every name we give ourselves is wrong.

Our dreams are more true than our waking.”