E deprimant, de Ziua Internațională a Cărții, să văd statisticile slabe despre citit în România. Dar ce să facem? Asta e realitatea în care operăm. Dincolo de citit, putem vorbi și despre analfabetism: oameni care nici măcar nu știu să citească, pentru ei literele nu sunt decât o poză, nu au sens – o altă adevărată dramă a acestei țări, nu circul de la TV.
Putem împărți motivele absenței cititului în casele oamenilor în mai multe categorii, lăsând la o parte analfabetismul: oboseală, lipsă de chef, preferința dopaminei instante precum Tik Tok sau seriale. Refuz să cred că motivele ar fi financiare sau de tipul “nu mi se pare nimic interesant”. Explicați, dacă chiar așa e. Biblioteci județene încă există, donații încă există, genurile literare sunt o puzderie. Din punctul meu de vedere, cititul ar trebui să fie ca mersul pe jos: partea din natura omului evoluat.
Încerc să nu fac “shaming” audienței, fiecare are hobby-urile sale. Dar statistic vorbind, o societate care citește este mai dezvoltată, mai bună. Nicidecum perfectă. Poate e mai puțin ușor de manipulat. Poate are o gândire critică mai ascuțită, nu acceptă orice “așa se face” din prima. Pune întrebări, se îndoiește. Nu am cum să nu doresc semenilor mei să fie cultivați într-ale cititului, așa cum o fi el.
Dacă aș fi putut citi încă din pântecul mamei mele, aș fi făcut-o. Dar m-am apucat vreo 4 ani mai târziu, noroc că mi-a citit mama când eram copil. De atunci, am încercat să citesc constant și tot mai am o grămadă de citit. 🙂 Nu pot să concep să nu citesc. Mai am atâtea de descoperit! Dar uneori simt că sunt într-o bulă. Cum facem să lărgim această bulă?
Din motive pur egoiste pentru propria sănătate, dacă vreți, dacă nu de plăcere, cititul este o activitate benefică creierului uman: îi ține conexiunile neuronale active și chiar poate forma unele noi, diminuează stresul / anxietatea, ne face mai empatici, ne formează vocabularul, ne menține capacitatea de concentrare și atenția pe termen mai lung, dincolo de minutul de pe Tik Tok. Mă simt și ridicol scriind aceste rânduri: chiar nu știm aceste lucruri?
Am făcut o selecție a cărților care se află acum în biblioteca mea și care sunt printre preferatele mele, din diferite genuri literare, cărți care mi-au mers la suflet sau care m-au învățat ceva de-a lungul timpului, pe care nu le-am postat recent, pe care le-aș reciti. Sigur sunt și altele, unele sunt împrumutate sau nu le mai am fizic. Categoric îmi lipsește John Steinbeck – La Răsărit de Eden, de exemplu. Mă uit cu drag la această stivă și realizez că ea ar arăta diferit în diversele etape ale vieții mele. Sunt autori consacrați pentru mine (Elif Shafak) sau consacrați, dar necitiți până de curând (Stephen King), autori oameni de știință sau pur și simplu buni scriitori.
Sunt atât de multe povești de descoperit, atâtea fațete ale istoriei, ale minții umane, cu cât mai diverse, cu atât mai faine. Nu pot să aleg o singură carte, și de ce aș face asta? E o limitare inutilă. Nici nu sunt fidelă unui anumit gen literar, îmi place să explorez. Sigur, stiva de cărți necitite mă privește critic din alte părți ale casei, dar asta e altă poveste.
Ca întotdeauna, vă încurajez să citiți. Nu contează cât. Faceți asta pentru voi, în primul rând. Cititul nu este doar un privilegiu sau un dar, el poate fi și o armă împotriva status quo-ului. Folosiți-o.
“Socrates said, “The misuse of language induces evil in the soul.” He wasn’t talking about grammar. To misuse language is to use it the way politicians and advertisers do, for profit, without taking responsibility for what the words mean. Language used as a means to get power or make money goes wrong: it lies. Language used as an end in itself, to sing a poem or tell a story, goes right, goes towards the truth. A writer is a person who cares what words mean, what they say, how they say it. Writers know words are their way towards truth and freedom, and so they use them with care, with thought, with fear, with delight. By using words well they strengthen their souls. Story-tellers and poets spend their lives learning that skill and art of using words well. And their words make the souls of their readers stronger, brighter, deeper.”
~ Ursula K. Le Guin
