Chiar dacă poșeta fiecărei femei poate părea o peșteră magică, uneori obscură, și de neînțeles, și portmoneele pot avea universurile lor proprii, așa cum îl are al meu. Am făcut de curând ”curat” prin portofelul meu, și pentru că păstrez niște lucruri foarte drăguțe prin el / sau ciudățele, (cum se poate altfel?), m-am gândit să vă împărtășesc un pic din micile povești care mă însoțesc zilnic.
Așa că, în afară de buletin, bani, și pastilele anticoagulante, iată ce mai am eu în micuța peșteră:
În ordine…
- Un dolar ”norocos”, care e norocos doar pentru că eu îi zic așa, e un dolar rămas de când m-am întors din Liban ultima oară, păstrat cu multă nostalgie și drag. Și poate că chiar mai îmi poartă ”noroc” din când în când, dacă ar fi să cred în asta. 🙂
- O poză polaroid din Taiwan, pe care o făcusem cu aparatul foto al tipei respective – nu mai știu cum o cheamă – eram toți la o conferință, și în momentul respectiv chiar aveam câteva zile libere pentru o excursie. În poza asta nu se vede, dar eu sunt ruptă de oboseală și transpirație, fusesem la ceva templu tradițional foarte frumos, și era așa cald și umed, că se lipea cămașa pe mine. Dar zâmbeam cu toată gura, căci eram fericită.
- Acolo unde scrie ”Pam” și biletul de mai jos sunt recente, amintiri din Barcelona – hostelul la care am stat a fost așa drăguț, și această Pam atât de minunată, că m-am atașat de cele două bucăți de hârtie – oricât de ciudat ar suna asta. Biletul de metrou indică doar un simbol, nu e neapărat că a fost o stație sau un drum mai deosebit.
- Animăluțele din mjiloc sunt niște stickere cu pisici sălbatice – am făcut voluntariat pentru WWF anul trecut la un festival de muzică de lângă Timișoara, și trebuia să împart, printre altele, și niște abțibilde cu tot felul de animale pe care organizația încearcă să le protejeze.
- Mai jos e o poză-iconiță cu – dacă nu mă înșel – Arhanghelii Mihail și Gavril. Nu sunt o persoană religioasă- de departe – dar nu știu, păstrez așa o chestie din nou simbolică – poate și pentru că mă mai cheamă Mihaela (după hramul lui Mihail, fiind născută în 11 noiembrie). Nu vă faceți griji, nimeni nu-mi zice așa. 🙂
- Ambalajul ăla vreau să vi-l arăt mai de aproape din interior, că e foarte fain. Când am fost în Olanda anul trecut, am găsit ciocolata asta Johnny Doodle, din hârtie reciclată, care prin produsul lor ”direct trade” sprijină fermierii din Ghana și pe copii acestora să meargă la școală. Îmi place să fac alegeri mai ”altfel” în ceea ce privește impactul consumului meu, când am ocazia. Pe lângă că ciocolata e foarte bună, cei de la Johnny Doodle spun o poveste care merită. 🙂 Au și un cont de instagram unde mai postează lucruri mișto, inclusiv video-uri din Ghana!
Și nu în ultimul rând, mai am 1 poză din asta de ”cabină” cu soră-mea, și o grămadă de carduri, în frunte cu abonamentul meu la baschet pe sezonul ăsta. În 2017 încă nu am reușit să merg, dar sper să pot weekend-ul ce vine. În rest, carduri de fidelitate o grămadă, cu care profit de discount-uri / acumulez puncte la diverse cumpărături, și cardul meu de sport 7card cu care merg peste tot. Muuuuulte carduri! :))
Da, am un portofel care nu e doar încăpător, e și povestitor și călător – îl iau oriunde cu mine, și păstrează fidel orice. E cadou de la mama mea dragă, care știa cât îmi doream un portofel în care să pot pune ce vreau, și mi l-a luat fix cum voiam eu. 😀 Cam atât pentru astăzi, voi aveți lucruri speciale pe care le purtați prin portofele? 🙂 Mi-ar plăcea să știu. 🙂 Mă mai gândeam că la anul dacă o să reiau tema asta, poate o să am alte lucruri ce le voi ține prin portofel…. hmmm aș putea să încerc, dacă îmi amintesc.
Vă doresc o săptămână grozavă!
Oh, cât de tare! 😀 Eu mereu încerc să reduc bagajele pe care le iau cu mine, inclusiv ce-i prin portofel :)) hmm, cea mai neobișnuită chestie o fi cardul de la Clubul de Carte, unde îmi apar cu ștampiluță cărțile citite acolo. Și un card expirat la ceva cluburi de limbi străine, de cum m-am dus eu să învăț kazahă sau slovacă :))
Hah, ce interesant, dar cum de te-ai dus sa inveti limbile astea? :))
Păăăi, știu pe cineva din asociația respectivă și au vreo 25 de cluburi diferite de limbi străine pe care le înveți cu vorbitori nativi, majoritatea sunt studenți veniți prin Cluj. Eram curioasă și astea 2 erau cluburile noi, am prins primele întâlniri :))