Omul și alternativele

Uneori, omului nu trebuie să îi lași alternativă.

M-am trezit cu această idee gândindu-mă la un exemplu comun: că dacă omul ar fi la supermarket și ar avea ca opțiuni de cumpărat doar plase din material textil sau de hârtie, care ar fi mai scumpe, și deloc din cele din plastic, ar fi pus la încercare: ori să dea 6 lei pe o plasă de pânză, ori să își care cumpărăturile în brațe. Toate acestea cu speranța că data viitoare va avea plasa lui.

Totodată, îmi și imaginez consumatorul indignat ajuns la casa de marcat: Dar ar trebui să am și alternativa! Unde-i punga de plastic?
Și răspunsul imaginar ar fi: Sorry, politica magazinului.

Cred că unele lucruri pot fi impuse doar prin limitarea alternativelor. Probabil sună dur, chiar conservator, dar într-o lume în care avem atâtea opțiuni la dispoziție, mi-e teamă că mereu ne bazăm pe faptul că ‘este o alternativă’ și merge și așa. Exemplul este banal, după cum am zis. Pentru lucrurile care contează, sau care au un impact detrimental, oamenii nu vor acționa niciodată prompt sau just decât dacă sunt, cumva, forțați. Așa schimbi un comportament. Când arde la buzunar, când are un impact direct. Ne e greu de cele mai multe ori să simțim sau să vedem consecința directă a acțiunilor noastre, pentru că ne salvăm fundul într-un fel sau altul, sau are grijă altcineva de treaba aia, și mergem mai departe.

Omenirea are foarte multă încredere în abilitatea omului de a decide și de a fi conștient de responsabilitățile cu care vin unele decizii. Ahahahahaah – permiteți-mi să îmi dau capul pe spate și să râd isteric, cu colții în afară. Se știe, doar, cât de manipulați și influențați suntem ori să cumpărăm ceva, ori să ne comportăm în anumite feluri – e greu să controlezi altfel masele. Și de multe ori, omul, încrezător în alegerile sale, alege prost. Alege să își ia punga de plastic, pentru că e mai ‘la îndemână’.

Dar pe bune că acest control poate fi îndreptat și spre scopuri mai nobile – zic eu. Omul nu e chiar prost, se înțeapă de câteva ori, dar apoi învață prin repetiție. Așa că….ce tot atâtea alternative pentru orice?
Nu doresc să fiu pesimistă, știți. Dar tind mult să cred că omul nu o să facă niciodată, din propria inițiativă, lucrul corect dacă are (prea multe) alternative.

Mă declar o rebelă și uitați despre ce vă scriu. Da, dar sunt o rebelă cu cap, să fie clar! :)) Nu mă revolt doar de dragul revoltei. La un nivel filozofic, poate fi ridicată însăși ideea libertății omului – însă gândindu-mă la o planetă înnecându-se în mizerie și în betoane, libertatea asta pare abuzată și supraexploatată. Este posibil că în unele situații, unele constrângeri sunt bune: fără telefoane la școală sau fără mâncare nesănătoasă la cantine, fără pungi de plastic, taxe mai mari pentru diesel etc. Aspecte care pot fi impuse de autorități sau de companiile care conduc anumite afaceri (i.e. supermarket).

Extindeți exemplul banal cu punga polimerizată și la altele. Și restrângeți-l unde nu e cazul (politică). Un simplu exercițiu mintal. Mă face și pe mine să mă gândesc cum ar fi să avem mai puține opțiuni în unele cazuri, dar mai calitative, mai puțin dăunătoare. Și tot acest articol a pornit de la un fapt atât de simplu: punga mea refolosibilă în formă de căpșună turcoaz, care se desface.

10 comentarii

  1. Eu sunt de acord cu tine că începi de la lucrurile mici și palpabile, dar raționamentul tău rămâne la lucrurile mici, care lucruri fac parte dintr-un sistem mare. Ideea e că nu există soluții la probleme mici care să schimbe problemele mari, și sunt n exemple pe care ți le pot da. Hai să iau ăsta cu motoarele diesel – taxe mai mari înseamnă prețuri mai mari pentru transport. Nu mă refer la mașina cu care te plimbi prin oraș ci tot ce se transportă auto. Poți extrapola și pentru utilajele pentru construcții, închirirerea va fi mai scumpă, funcționarea va fi mai scumpă, deci și șoseaua, casa, blocul etc. Dar dacă ar fi toate electrice? nu pot să mă refer la nivel mondial, dar în România am vagă idee de unde vine și să știi că nu prea e nimic curat sau eco acolo (nici măcar la panouri fotovoltaice sau eoliene). Nu zic că nu există nici o soluție de viitor, dar e un sistem pe care ni l-am creat noi oamenii și e alimentat de industrie.

    Revenind la plase, în spatele lor sunt niște interese – de fapt în industria plasticului în general, nu neapărat a plaselor. Ei, industria aia îți limitează alegerile prin interesele ei și influența la nivel politic pentru a alinia legislația în consecință.

    E oarecum ironic faptul că faci apel la oameni (la unii dintre ei) să ia măsuri împotriva altor oameni. Primii au o moralitate de care trebuie, a doua categorie n-au. Plecând de la premiza că suntem din același aluat… o fi ăm… sustenabil?

    Apropo, câte ambalaje de plastic intră în plasa ta refolosibilă?

    1. dam, comentariile tale se recunosc de la o posta, si mereu le apreciez pentru perspectiva realista adusa, foarte realista, as zice.
      Premiza de la care plec eu este ca nu se mai poate asa, cu atata gunoi, cu atata plastic, cu atat de mult poluare! Stiu ca schimbarea nu o sa vina de pe azi pe maine, dar nici nu-s fan „astept mura-n gura” ca si cetatean. Nu stiu cum sa fac lucrurile la scara mare, pot doar sa indemn la scara mica, una care imi e accesibila si mie, altfel nu pot sa „practice what I preach”. Mai ales ca nici macar eu nu „practice what I preach”, nu e ca si cand de azi gata, umblu goala si stau in canale ca sa ma lepad de plasticul din viata mea.
      Sunt la fel de constienta ca „punga de plastic” e doar un lucru mic, banal, impreuna cu paiele, ambalajele, toate care incap in plasa mea refolosibila. 🙂
      Industria asta trebuie sa se schimbe cumva, si sa fie si profitabila economic, evident. Si o sa mai dureze, dar cred ca putem veni cumva din ambele parti… atat consumatori cat si companii / industrii / autoritati. Toate aceste „buzzwords” fac parte din agenda politica – poate nu romaneasca, atat de pregnant – a UE, cel putin, pentru ca au ajuns sa reprezinte parti din viitor – un viitor mai „curat”. Zici tu ca nu e totul curat la fotovoltaice sau eoliene, dar nici nu putem arde carbune la infinit.
      Apelul meu nu e impotriva oamenilor, ci impotriva consumului iresponsabil de plastic, sau irational – acolo unde nu e nevoie! Ne putem descotorosi de cateva articole care pot fi usor inlocuite cu variante mai durabile. Asta e ideea.
      Am raspuns la tot ce mi-ai scris? Sper.

  2. Să știi că la fel mă gândeam și eu, aseară, cât stăteam la coadă la supermarket. Mi-a zburat privirea spre locul unde sunt puse pungile, mi-am oprit ochii asupra sacoșelor de pânză și m-am întrebat „oare ce ar face lumea, dacă cele de plastic n-ar mai exista?”. Mda, greu cu alternativele astea…

  3. Eu, omul care zic sus si tare tot timpul ca nu exista suficienta politie pe strazi, sunt foarte tare de acord cu tine. Si eu cred ca oamenii ar trebui ingraditi putin, ca prea face toata lumea ce vrea. Am zis de politie pt ca uite-te la soferi – fac prostii intrafic tocmai pt ca au optiunea de a face asta. Daca ar vedea masini de politie pe fiecare strada n-ar mai face nimeni asa. Sau ma rog, intelegi.

    Ce-ai zis tu cu plasele e o super idee, asta se intampla si cu paiele – multe localuri nu mai servesc acum paie deloc.

    Avem nevoie de niste tirani, clar! :)))

    1. Da, inteleg ce zici :)))) De multe ori ma feresc de a lua pozitii extreme pentru ca sunt constienta ca noh, nu biciul e calea. Darrrrr… 🙂

  4. Personal, raman la parerea ca sa fie o alegere. Tot ce e „mandatory” lasa loc de nereguli si de abuz ascunse in umbra obligatoriului dar si erori in sectiunea de interzis.

    Asa ca, plasele de plastic sa ramana in magazin. Cu pretz mare. Ca reciclarea costa.

    P.S. by the way, cate produse ati cumparat sa scrie ca sunt facute din plastic reciclat? e drept, merg f.rar in supermarket, dar nimic din casa mea nu scrie ca e facut din plastic reciclat….

    1. Uf, nu am apucat sa raspund la comentariile de la acest articol, dar ma revansez acum! 🙂
      Asa. Hmmm nu zic ca nu e interesanta propunerea ta cu „pretul pe plastic”, dar sa stii ca exista tari unde astea s-au interzis si nu am citit de repercusiuni negative. Plus, ce abuz sau nereguli sa fie daca un magazin ofera doar pungi de hartie si/sau textil la casa, in loc de cele de plastic?
      Cat despre plasticul reciclat, nu multe – cred ca sticlele de la Dorna sunt facute din ceva plastic reciclat partial (nu sunt sigura), in rest nu am vazut. Oricat nu mi-as dori, tot ajung sa achizitionez unele lucruri in ambalaje de plastic. Chiar cred insa ca de unele nu avem nevoie, cum ar fi acestea din magazine, care doar se aduna, nu se imputineaza, sau de paie, de exemplu, ca tot e acum „la moda” sa vorbim despre ele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *