Ghidul începătorului la munte sau în camping

Ioi tulai, merg pe munte pentru prima oară! Cu ce mă încalț, cu ce haine mă-mbrac, ce iau cu mine? Probabil că acestea sunt câteva întrebări pe care începătorii (așa ca mine, poate fără ”ioi tulai”) și le pun când se gândesc la cum ar trebui să abordeze o drumeție la munte, cu campat, cu cățărat, și așa mai departe. Ei bine, sper ca prin următorul mic ghid să ajut să răspund acestor întrebări prin filtrul cunoștințelor mele, în termeni simpli, cum știu eu, lucrurile învățate de la oameni cu experiență.

Dacă scriu prostii, aștept să mă corectați oricând în comentarii, sau să adăugați ceva dacă vi se pare că nu e suficient, sau aveți idei mai bune. 🙂 Menționez că cele de mai se aplică pentru primăvară târzie/vară/toamnă timpurie, nu iarnă!

Începem, evident, cu baza.

ÎNCĂLȚĂMINTE și ÎMBRĂCĂMINTE

  • Eu am avut niște ghete de la ECCO Shoes în principiu bune, sunt mulțumită de ele, însă cred că pentru un ”upgrade” aș apela la ceva mai serios, brand-uri gen Salomon sau Scarpa (din câte cunosc eu). Sunt mai scumpi, așa e, dar cred că investiția nu se compară, sunt făcuți mai ales pentru urcat pe munte, și cred că nu sunt atât de alunecoși (una din fricile mele principale când vine vorba de SOL umed sau nămolos). Branțurile ar trebui să fie din cauciuc, nu din plastic.

Da, am văzut oameni urcând în adidași, teniși subțiri, și când e vremea bună și uscată … o fi ok, dar dacă te trezești că plouă sau traseul e mai accidentat … nasol. Din punctul meu de vedere, cu niște bocanci cu talpă mai groasă, nici nu simți pietrișul cum îți bătătorește talpa, eu zic că e mai confortabil când ai un strat generos despărțitor de sol.

  • Recomand pentru începători hainele dry-plus sau quick dry, orice de la pantalonii Decathlon, sau altceva (eu de la Decathlon am avut), care, deși transpiră, se usucă la fel de repede, și nu țin umezeala. Eu cum mă știu că transpir ceva mai mult, nu am avut probleme cu asta.

Mai există un anume tip de pantaloni speciali făcuți pentru munte – de tip ”softshell”, care sunt impermeabili. Una e să se usuce repede, și alta e să n-ai nevoie să se usuce. :)) Eu nu am încă așa ceva, dar intenționez să-mi cumpăr poate pentru la anul, când aș vrea să mai merg la munte. Am citit peste tot recomandări că sunt buni, durabili, rezistenți, și la ploaie, și la vânt, și par o investiție bună. Vara, însă, cred că orice ”dry-plus” e în regulă.

  • Pentru tricouri sau bluze, sugerez brandul Merinito. Eu am un tricou de la ei și o bluză cu mânecă lungă, sunt realizate în România, din lână de oaie Merino. Nu vă gândiți că lână, gata, e gros – fibra de lână e făcută astfel încât să nu fie nici groasă, nici subțire, ci să fie exact de ce ai nevoie. Dacă-i cald afară, să-ți țină mai răcoare, și viceversa. Până nu am încercat pe propria piele, nu am crezut că nu absoarbe mirosul de transpirație. După tura din Ceahlău, când am transpirat bine, am  mai purtat-o și în alte zile și chiar nu pute! Nu zgârie, nu lasă urme, mie mi-a făcut o impresie foarte bună, și mă bucur că am investit ceva bani și în asta. Prin astfel de haine, reduci necesitatea împachetării a prea multor lucruri.

20170816_093258

(dap, tot tricou de la Decathlon)

  • Pentru orice eventualitate, recomand organizarea hainelor în rucsac în primul rând în pungi de plastic (ca dacă vine ploaia, să nu se ude; o fi plasticul rău, dar nu-i așa rău, că nu trece ploaia prin el), și apoi în sortimente de lenjerii, ciorapi etc. într-una, și celelalte combinate – pantaloni cu o bluză, și tot așa. Principiul e asemănător, dacă se întâmplă ceva, să nu pierdeți, de exemplu, toți pantalonii dintr-o plasă, să fiți siguri că mai aveți diverse perechi în altele.
  • Pentru fete: nu recomand sutienele. Alegeți bustiere confortabile, care lasă pielea să respire, că e mai ușor și mai flexibil la mișcare. Există bustiere dry-plus, ați ghicit, la Decathlon (jur că nu e post plătit)! :))
  • La cap, cam de fiecare dată mi-am legat ceva, un baticuț, o bandană, făcute din eșarfe, mai mult, dar sunt și altele mai profi de cumpărat. DE CE? Capul meu transpiră, și ca să nu îmi curgă totul pe ochi, să îmi perturbeze vederea, am găsit soluția asta. Un alt motiv e ca să nu te bată soarele fix în cap, te mai protejezi un pic.
  • Eu am avut și mănuși, că mie îmi e inconfortabil să mă murdăresc pe mâini (pe orice altceva e ok, dar mâini și picioare, mă bate pe creier), și cum m-am cățărat alocuri pe stânci, sau dacă am căzut pe undeva, măcar nu m-am rănit la palme, și am putut să mă bazez pe ele și în caz de frig, că nu îmi era așa frig la mâini (din bumbac, nu foarte subțiri, nu groase, care permit aerului să circule). Așa-s eu, mai mofticoasă, dar nu-s musai.
  • Ce e totuși musai de avut: impermeabilă sau pelerină de ploaie. Nu știi niciodată cum e vremea la munte, deși prognozele peste care ne-am uitat au fost relativ de încredere. Însă, pe principiul ”mai bine pregătit decât în curul gol”, e de împachetat. Tot la Decathlon am apelat și aici, am o geacă impermeabilă foarte bună (am găsit-o la reduceri), e cam ROZ, dar ce contează, și o pelerină care și-a făcut treaba în Făgăraș. Cam asta cu hainele și încălțările.

20170816_102956

FACILITĂȚI / ECHIPAMENT

  • Baza aici o reprezintă cortul. Nu îmi plac corturile triunghiulare, care arată ca și când ai sprijini un cearceaf cu un băț. Am văzut, în schimb, o grămadă de corturi profi, unele mici viluțe, chiar, pentru oamenii serioși care vin cu rulota în zonele de camping, sau pur și simplu la munte. Cortul meu e de 2 persoane, Quechua, care mie mi-a rezistat și frigului și intemperiilor, cam ca ăsta, doar că al meu e albastru, și mai are vreo 2 extensii ale prelatei în lateral (l-am luat cu 140 lei, dar văd că acesta e mai ieftin acum?). Nu mă pricep la alte mărci, sigur sunt și altele mai de calitate, dar pentru începători … cred că-i bun.
  • Izopren / izolir pentru cort. Habar n-am dacă există vreun standard, dar cât timp nu e gen izolir de yoga, ci e un pic mai de ”cort” e ok. Mai este și varianta saltelelor gonflabile pentru confort sporit, dar mie nu mi-a trebuit.
  • Sac de dormit. Dacă vă știți cu frigul, echipați-vă cu un sac de dormit ca lumea, am auzit că cele de la Nootka sunt foarte bune. Eu am unul rămas de la tata, are vreo 15 ani pe puțin, nu aș sti să vă spun de unde anume e cumpărat, dar mi-a ținut cocon călduț la nevoie. Cel mai bine la sacii de dormit e să aveți partea aceea de la cap, când arătați ca-n sarcofag, nu deschidere pătrată.

20170815_092644

  • Pe timp de noapte, sau când se lasă seara, o lanternă frontală (ca minierii) cu rază mai lungă (adică la câți m în față poți să vezi cu ea). Lanternele sunt și ele ok, dar e mai bine să te poți folosi de ambele mâini dacă e nevoie să cari lemne sau să faci cine știe ce. Plus că, în cort, o poți agăța sus de ”tavan”, ca și când ai avea disco înăuntru. :))) A mea e reîncărcabilă prin USB, și rezistă cam vreo 6 ore, luminează vreo 50 m înainte.
  • Bețe de trekking. Inițial am râs, am zis că ceeee, eu n-am nevoie de așa ceva! Când am urcat la Bucura în Retezat acum câțiva ani, am urcat cu mâna goală! Dar deh, vine o vârstă… Glumesc, evident, însă revelația mea din această vară constă în descoperirea acestor bețe. Au contribuit enorm la succesul pe care l-am avut parcurgând toate aceste trasee, din mai multe motive: am simțit că mai am 2 picioare la dispoziție, respectiv 2 mâini, la nevoie, mi-am folosit și alte părți ale corpului decât presiunea pe picioare când m-am folosit de brațe, și, pentru că sunt o fricoasă, m-au ajutat mult la coborâre să-mi găsesc punctele de stabilitate. Așa că da … recomand clar bețele de trekking, orice-ar fi! Sunt mai bune decât un simplu bât din pădure, pentru că au capătul ascuțit, este loc unde să le prinzi cu mâna, au chingă, chiar fac treabă serioasă.
  • Rucsac. În funcție de cât de zile petreceți pe munți, diverse mărimi și capacități de rucsac sunt recomandate (al meu e de 50 L, dar am cărat și de 30 L, și ghiozdan mai mic chiar). Oricum, rucsacele de obicei pot fi și împrumutate (ca aproape orice obiect enumerat mai sus) de la prieteni sau alți oameni care au. Esențial la un rucsac e să îți ofere confort și echilibru la spate și șale, să se prindă bine în talie și deasupra toracelui, nu un chin.

20170814_114314

COMPORTAMENT / ALTELE

  • Încercați să folosiți aplicația Munții Noștri, nouă ne-a fost de folos. Merge și offline, cu tot cu locație.
  • Pentru vreme, noi ne-am uitat mereu la Accuweather, pentru că are prognoza pe ore, și e destul de precisă.
  • Informați-vă dacă există surse de apă pe respectivele trasee, ca să nu cărați aiurea. Un recipient de aluminiu la îndemână și ceva de plastic mai mare ar trebui să fie suficient și pentru reumpleri, ori de la izvoare (ah, apa de munte, rece și limpede!), sau de la cabane. La cabane se poate lua apă de la chiuvetă, e curată.
  • Urmați mereu marcajele de pe traseu, nu vă abateți de la drum.
  • Aveți cu voi pungi de gunoi și cărați deșeurile cu voi până găsiți undeva să le aruncați. Nu contribuiți la mizeriile din natură. Am observat că zonele mai turistice, accesibile, sunt mai pline de gunoi (sticle aruncate aiurea în principiu) decât cele unde nu oricine pune piciorul. Trist, dragilor …
  • Înainte de a începe un traseu, informați-vă la Salvamont despre dificultate, sau alte ”pericole”, oamenii de-acolo întotdeauna știu cel mai bine.
  • Să aveți brichetă și briceag, și o baterie externă încărcată (nu știi niciodată când ai nevoie). Nu există nici o legătură între cele trei obiecte. :))
  • Dacă vă luați mâncare, luați lucruri care se strică mai ”greu”, și de asemenea pot fi consumate de mai multe ori, care nu curg, sau nu se topesc așa ușor, și sunt și consistente. Printre exemplele clasice se numără pateul, batoanele de cereale, fructe, și în loc de pâine, eu am găsit ceva foarte bun – niște felii din cereale, subțiri, un pic ”crunchy”, care rezistă și nu expiră repede (mie una îmi trebuie să ung pateul pe ceva :))) ). Nu bagi în tine ca orbul când mergi în drumeții, că e mai greu să urci cu stomacul plin, și te mai apucă și oboseala.
  • Legat de mâncare – dacă mergeți cu cortul, nu țineți mâncarea în cort peste noapte (mai ales în zonele cu urși).
  • Pentru camping simplu și aprinderii focului – încercați să faceți focul unde există vetre, și la oarecare distanță de cort, sau alte zone în pericol de a se aprinde. Probabil că asta știți, dar lemnele umede nu sunt bune, trebuie să fie cele uscate, care pocnesc, nici cele ”veștejite”.
  • O mică trusă de prim ajutor e mereu binevenită. Găsisem într-o vreme la LIDL ceva mic, compact, care se desface în mai multe straturi, și am dat doar 10 lei pe ea.
  • Nu în ultimul rând, lumea pe munte se salută respectuos, mi-a părut așa o atmosferă de ”camaraderie” foarte faină când vezi că te ajută alții mai experimentați.

Nu m-am gândit că o să iasă așa lung articolul, dar sper că am inclus cam tot ce ar trebui să fie util și de știut. Aștept alte sugestii dacă am omis ceva. 🙂

Ideea e că experiența pe munte ar trebui să fie una frumoasă, dar și bine pregătită în caz de vreme urâtă sau orice altceva. Nu ne grăbește nimeni, nu trebuie să alergăm, o plimbare în ritmul nostru, ca începători, e suficientă, cât timp e susținută și însoțită de pauze de mâncare ușoară și apă. Nu aș fi crezut vreodată că o să ajungă să-mi placă, dar iată … viața te surprinde. Vouă cum vă place muntele? 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *