Sunt multe sentimente care m-au acaparat în aceste zile, probabil la fel ca și pe voi: frica, deznădejdea, furia, panica, anxietatea – șarpele de fum încolăcit în jurul gâtului, senzația mâinilor reci, temătoare. Dar cea mai mare din ele pentru mine a fost frica. Am mărturisit multe frici de-a lungul vieții, dar două din ele au fost cele mai mari.
Frica de moarte
Poate unii dintre voi știți deja povestea și nu încerc să romanticizez frica aceasta prin care am trecut. În 2016, am fost la un pas de a nu vă mai scrie aceste rânduri în 2024. Am fost internată grav la spital pentru o embolie pulmonară bilaterală, adică pe scurt cheaguri de sânge formate din picior, ajunse la plămâni, care urcau spre inimă, cu riscul de a-mi provoca un infarct fatal. În ultimul ceas, medicii de la Spitalul Județean din Timișoara m-au salvat.
Nu am cum să uit acele zile deoarece îmi era o frică de neimaginat – când știi că e posibil să mori, dar chiar nu-ți dorești asta. Corpul meu s-a luptat, atât fizic cât și psihic, cu această amenințare. Îmi era greu să dorm noaptea pentru că monștrii din cap jucau sârba pe masa creierului meu. Nu voiam să mor! Aveam atât de multe lucruri pentru care voiam să trăiesc! Am trecut prin câteva zile critice, în care mi-am concentrat toată energia mea spre a fi bine, spre a mă gândi DOAR la lumină și lucruri frumoase. Am avut-o alături de mine pe sora mea căreia probabil niciodată nu voi putea să-i mulțumesc îndeajuns pentru efortul pe care l-a făcut veghind asupra mea în acele nopți grele.
Nu vă doresc o astfel de frică. Poate fi paralizantă. Însă, nu m-am lăsat să rămân în acea stare.
Aceasta a fost prima cea mai mare frică a mea.
Frica de ură
Zilele acestea, am experimentat o frică extremă de un dușman necunoscut, pe care nu-l vezi, dar care are o putere fantastică de a scoate din oameni ce e mai rău. Am petrecut mult mai mult timp online în ultimele două săptămâni citind sute de comentarii, păreri, articole – păcatul meu, pentru că te poți pierde foarte ușor în această gaură neagră. Am văzut multă ură (nejustificată). Ura însă este un instrument util doar pentru a face rău, nu bine. Am văzut mult misoginism, mult elitism, mult analfabetism, multă aroganță, pe alocuri. Îmi e frică de un ‘dușman’ care poate provoca așa ușor această ură dintre noi. Şi mai ales, de cineva care poate manipula oamenii să simtă aceasta ură. Cu această ură, mi-a fost teribil de frică de oamenii care doresc să facă rău. Însă nu m-am lăsat să rămân în acea stare.
Îmi este foarte clar că dincolo de educație generală, avem nevoie de o educație a umanității, dar și a gândirii critice, a empatiei, dincolo de toate. Cu toții suntem dezamăgiți de clasa politică în diverse proporții. Nu este în regulă ca în 2024 eu să trăiesc bine mersi având de toate la oraș și alt om dintr-un sat uitat de lume să aibă încă wc-ul în curte. Înțelegeți? Ceva nu e ok aici. Suntem o țară cu straturi sociale foarte complexe și intercalate, nu mai putem face așa ușor generalizări. În lipsa unei conexiuni unul cu celălalt, e un pic mai ușor să iasă ura.
Frica aceasta s-a transformat în tristețe profundă. Nu-mi permit să-i spun unui om “nu te certa cu familia ta pentru politică, nu are sens” când propria identitate este amenințată și disprețuită, ba chiar amenințată pe alocuri (direct, cu violență fizică). Nu-mi permit să spun că tinerii nu se implică, pentru fiecare liceean prezent la comemorarea legionară ilegală pot găsi 5 tineri pe TikTok făcând educație politică și socială. Nu-mi permit să spun că doar proștii analfabeți au votat extremist, când domnul șofer Moise Daniel Romeo ne explică așa de bine și articulat cum e treaba cu democrația și Uniunea Europeană. Nu pot să condamn un om pentru că deja vrea să-și facă bagajele și să plece. Cel mai ușor este să judeci și să urăști!! Dar putem face un efort să înțelegem și poate să purtăm un dialog cu cine se poate (și ideal statul să facă treabă acolo unde e nevoie de el, toate amenințările cu moartea etc. trebuie pedepsite conform legii, asta nu e negociabil). Aici mă refer și la a înțelege tipare de abuz, tipare de misoginie internalizata, tipare de frica de propria sexualitate, cum funcționează îndoctrinările etc. ce determină anumite alegeri.
Îmi permit însă să spun că de când sunt un om matur și am învățat câte ceva în viață, valorile mele coincid cu cele ale libertății, toleranței, acceptării, incluziunii sociale. Credeți că am fost mereu așa? Nicidecum!! Poate dacă m-ații fi cunoscut în liceu, nu m-ați fi plăcut prea mult. Nu că eram doar rasistă, dar și foarte arogantă (printre altele). Oamenii pot fi educați, oamenii pot învăța, se pot schimba dacă li se dă oportunitatea!
După aceste alegeri când (sper) o să câștige Elena Lasconi, hai să nu întoarcem spatele oamenilor de lângă noi (nu mă refer aici la influenceri/vedete fără caracter care știu ei mai bine, ci la oamenii simpli), altfel vom continua exact așa! Nu vrem sa fim izolați de Uniunea Europeană, de ce am vrea să fim izolați noi între noi? Și pentru mine e un efort, nu-mi vine ușor să port un dialog în contradictoriu și calm, când văd că oamenii sunt orbi. Nu suport injuriile de nici o parte. Însă efectiv doar împreună putem schimba puțin câte puțin ceva…. și să mai diminuăm din ură, ca să ne putem simți toți în siguranță, fără discriminare.
Aceasta a fost a doua cea mai mare frică a mea.
Concluzie
M-am tot uitat la gândurile mele. Cred că fricii nu îi răspunzi cu frică. Poți să lași frica să fie simțită, să o vezi. Şi apoi, să-i răspunzi cu curaj și demnitate. Așa am ales să răspund acestor două frici mari ale vieții mele (și probabil și celor mai mici). Mult curaj, în fața oricărei încercări!
Pictura
Când mă gândeam ce poză ar putea fi reprezentativă pentru acest articol, am văzut din întâmplare următoarea pictură a lui Friedrich August Moritz Retzsch, un pictor german și, citindu-i povestea, am știut că este exact ce se potrivește.
Este o pictură fascinantă, se numeste ‘’Checkmate’’, Şah mat, (original denumită Jucătorii de șah), cu foarte multă încărcătură simbolistică. Vă invit să o priviți îndeaproape, observați expresiile faciale, tabla de șah. Diavolul închipuit aici (cum a fost interpretat de unii) joacă ‘’șah’’ cu omul, adâncit în gândurile sale, crezând că pierde în fața unui potențial șah mat. Diavolul e încrezător, se consideră deja învingător. Îngerul privește îngrijorat din spate.
Omul liber însă… mai are o ultimă mișcare. Este rândul său. Oare va reuși să câștige?
Mai avem și noi o ultimă mișcare din acest șah politic care ne-a secat pe toți de energie. Interpretarea e liberă. 🙂
P.S. You’re a small man, Mr. Putin. Whatever you do, you’ll always be a small man.
