Diversitatea în iubire

Deoarece personal îmi e greu să privesc anumite lucruri dincolo de experiențele mele sau ale celor apropiați, mă împing singură să aflu și alte perspective. De aceea și blogul meu poartă această sintagmă, pentru că puncte de vedere diverse le consider valoroase ori pentru a îmbogăți / inspira cu idei anumite aspecte ale vieții, ori pentru a ne învăța să apreciem ce avem. Așa că, fiind luna iubirii, am fost curioasă să explorez diversitatea iubirii ‘pe la alții’. O emisiune de pe Netflix mi-a facilitat experiența, și anume Sex and love around the world – care prezintă cum se manifestă iubirea în atâtea culturi (într-o manieră restrânsă, sunt sigură, dar, zic eu, relevantă).

Pe alocuri, am fost șocată. Nu de explicitatea conversațiilor (că nu e cazul cu mine) sau jena unor cupluri de a vorbi despre intimitate sau atingere, sau chiar sărut!!, ci despre cum în câteva sute de ani, totul poate lua o întorsătură circumstanțiala total diferită. Noi oamenii ne impunem și ne permitem anumite lucruri cu o oarecare ciclicitate, luându-ne după niște legi sau cutume impuse tot de noi. :)) Sau mă rog, de ”băieții deștepți”. E deopotrivă fascinant și înspăimântător ce cușcă umană o poate reprezenta un grup ce operează sub aceleași idei impuse tradițional de istorie (o istorie bogată, care conține și idei moderne care cândva erau considerate ”tradiționalul”).

Mi se pare absurd, în înțelegerea mea mică a lumii, că un lucru atât de natural precum iubirea e dictat de societate. Cu cine trebuie, când trebuie, cum trebuie – acest trebuie care atârnă ca o ghiulea în suflet. Pentru o occidentală (cum mă consider) destul de deschisă la minte, îmi e foarte dificil să înțeleg conceptele închise, care sunt foarte diferite de ale mele, mai ales în ceea ce privește un astfel de subiect pe care îl consider ADN-ul omului: iubirea.

Totuși, m-am uitat la emisiune ca să-mi lămuresc necunoștința și să descopăr oameni din alte colțuri ale lumii, la care nu pot ajunge ușor. Ce provocare e pentru unii oameni să vorbească despre iubire, despre sex! Cât de altfel poate arăta familia în alte țări, și cât de rar este un dulce ”Te iubesc”! Cum pot accepta bărbații și femeile infidelitatea / concubinajul, cu ce lejeritate, sau aparentă lejeritate, cel puțin. Nu spun că trebuie să ne agățăm viața privată pe garduri, ca rufele de spălat – e o diferență între a fi intim cu cineva, și prohibiția, sau ”rău famatul” ținerii de mână în public sau chiar îmbrățișatului. Doar că … e ciudat, știți? Ciudat doar privind din ochelarii mei, știu asta.

Mă face să mă simt privilegiată că pot iubi liber și că mă pot manifesta așijderea. Că pot vorbi deschis cu partenerul meu despre relația noastră fără să fie o rușine. Ce bine că ne-am ales reciproc, că nu am fost forțați, că nu există straturi sociale (închipuite) care să ne pună piedici, că mă pot bucura și public de semnele fizice de afecțiune din partea lui. Și vai, ce frumos e să iubești cu adevărat! Un gând îmi trece prin cap: “Love is the only divine feeling allowed for us to experience.”

Sunt conștientă că iubirea mea e doar una din milioanele de oglinzi diferite reflectate în această lume. Vreau să nu îmi pară rău de oamenii din respectivele culturi că nu simt ”ca mine”. Să îmi opresc astfel de sentimente inutile – și să mă gândesc că poate ei sunt fericiți așa. O să se schimbe cândva lucrurile? Privind la rândurile de mai sus legate de perioade care se repetă, sigur că da.

Așa m-am uitat azi în oglinda mea și v-am spus ce am văzut în ea – cu bune și cu rele, preconcepții sau nu. Și totul a pornit de la o emisiune interesantă, și de la o simplă curiozitate. Curios cum poate iubirea să fie atât de ”altfel”. Suntem atât de mulți în lume încât uităm că în acvariul nostru, nu suntem buricii pământului, și că nu toți fuck precum facem noi. 🙂 Pun intended. Și… voi cu ce vă preocupați gândurile zilele astea? 🙂

Poza e luată de aici.