Despre uleiul de palmier

Bună ziua, aveți 5 minute să discutăm un pic despre uleiul de palmier? 😀 Dacă da, promit că nu sunt martora nimănui, doresc doar să atrag subtil atenția asupra unor lucruri pe ici, pe colo. 🙂

Poate că știți, poate că nu știți, dar o mare parte din produsele de uz zilnic din gospodăria noastră conțin ulei de palmier. ”Și ce?” În principiu, uleiul de palmier e un ingredient ca oricare altul. Impactul său, însă, nu este nici pe departe mic. Din punct de vedere al sănătății, nu pot spune mare lucru despre cât de sănătos este sau nu, dar aș dori să aduc pe masă alte provocări ale acestui ulei vegetal: este extraordinar de ieftin, eficient pentru producții masive pentru un hectar comparat cu alte uleiuri, volatil, ușor de obținut și…cu o amprentă îndoielnică asupra mediului.

O proporție covârșitoare a uleiului de palmier din lume vine din Indonezia și Malaezia. Ecosisteme originale care includeau palmieri (și fructele aferente) sunt distruse într-un ritm accelerat pentru a face loc monoculturilor: adică șiruri și șiruri de copaci de palmieri. Animalele și alte tipuri de floră nu își pot face casă (atât de ușor) în monoculturi – pentru că nu este nimic complementar sau în simbioză, totul este la fel. Animalul care e stema multor campanii despre uleiul de palmier și sustenabilitatea acestuia este urangutanul, a cărui număr de indivizi a scăzut drastic din 1999 (240,000 exemplare) la aproximativ 100,000 în 2020, ”casa” lui fiind astfel afectată. 

Gurile ”rele” ar spune că defrișarea acestor păduri tropicale contribuie la încălzirea globală, și în schimb, la schimbările climatice, prin faptul că pădurile sunt depozite de carbon – când sunt tăiate masiv, trimit tot acel dioxid de carbon în atmosferă care încălzește planeta (simplificat spus). Dincolo de gurile rele, sunt și niște date care arată asta – nu neapărat pentru defrișare în sine, ci pentru solurile bogate în turbă care se transformă pentru a face loc plantațiilor de palmier. Sursele spun că emisiile legate de schimbarea utilizării terenului pentru plantațiile de palmieri le depășesc pe cele provenite din tăierea copacilor din pădurile tropicale în sine.

Bine, dar … de ce atât de mult ulei de palmier? Dacă vă gândiți la Nutella, gândiți ulei de palmier. Milka, ulei de palmier. Șampoane, ulei de palmier. Rujuri, cosmetice, alte chimicale, toate conțin într-un fel sau altul ulei de palmier. (vă puteți uita foarte ușor pe lista de ingrediente) Atributul lui este că nu se topește așa ușor, dă un anumit luciu sau moliciune, sau ajută la păstrarea uleiurilor naturale din păr și altele. Îl mai puteți găsi în următoarele feluri pe etichetele produselor:

INGREDIENTS: Vegetable Oil, Vegetable Fat, Palm Kernel, Palm Kernel Oil, Palm Fruit Oil, Palmate, Palmitate, Palmolein, Glyceryl, Stearate, Stearic Acid, Elaeis Guineensis, Palmitic Acid, Palm Stearine, Palmitoyl Oxostearamide, Palmitoyl Tetrapeptide-3, Sodium Laureth Sulfate, Sodium Lauryl Sulfate, Sodium Kernelate, Sodium Palm Kernelate, Sodium Lauryl Lactylate/Sulphate, Hyrated Palm Glycerides, Etyl Palmitate, Octyl Palmitate, Palmityl Alcohol

CONTAINS: Palm oil

Uleiul de palmier nu este folosit doar în niște produse atât de familiare nouă. Acesta este și o alternativă ieftină pentru a face bio-diesel. În 2009, una din directivele Uniunii Europene a stabilit o țintă de 10% din combustibilii folosiți în transport să fie din surse regenerabile până în 2020. Unde cererea crește… și oferta vede o oportunitate de dezvoltare. Așadar, în toți acești ani, Uniunea Europeană, dar nu numai, a importat ulei de palmier și în acest scop. Analizând problema mai îndeaproape, sus-pușii au decis că problemele în ceea ce privește defrișările și calitatea ecosistemelor, emisiile de carbon, dar și provocările de ordin social, cum ar fi exploatarea muncii sau a micilor fermieri din Asia sunt grave și au exclus uleiul de palmier din țințele propuse pentru 2030.

Nu vă bucurați prea devreme. Cu toate că ”pare” cea mai bună soluție, surse critice susțin că boicotul împotriva uleiului de palmier nu este cheia problemelor cu acest ingredient. Oamenii care și-au crescut un business ce i-a scos din sărăcie în zonele din Malaezia și Indonezia nu pot să închidă șandramaua a doua zi, doar pentru că așa zice UE sau chiar SUA. Mai mult, se pare că urangutanii totuși încep să își facă niscaiva cuiburi taman în acele monoculturi. Iar  proprietățile uleiului de palmier nu pot fi negate ca valoare adăugată în diverse produse. Malaezia și Indonezia intenționează chiar să organizeze o campanie de advocacy în Europa pentru problema asta, deoarece le afectează economia. Ei susțin și că palmierul certificat RSPO (Roundtable of Sustainable Palm Oil) nu trebuie desconsiderat.

Ca în orice lucru, extremele nu sunt soluția, adică să nu mai folosim, brusc, ulei de palmier. Greenpeace, un pic agresiv, aș zice, susține că palmierul certificat RSPO și produsele cu această etichetă (sau similar) nu e baș chiar sustenabil, că tot contribuie la defrișarea pădurilor. WWF și Alianța pentru Uleiul de Palmier din Europa cred că totuși, se poate, dacă ONG-urile, micii producători, corporațiile și guvernele colaborează împreună. Informațiile sunt disponibile tuturor – ce e de făcut? Cheia, din punctul meu de vedere, este echilibrul și autoeducarea – unde este loc de alternative la uleiul de palmier, să nu fie folosit inutil, iar unde este necesar datorită proprietăților sale inegalabile, să fie din surse certificate sustenabile (cât de cât).

În orice caz, ca întotdeauna, îndemn oamenii să se uite pe etichetele produselor pe care le cumpără – nici nu știți ce informații prețioase sunt acolo. 🙂 O decizie asumată, dar informată, din punctul meu de vedere, e mai bună decât una de nicăieri. 

2 comentarii

  1. Pe langa ce ai zis cu impactul asupra solului si padurilor si faunei, adaug:
    -si mare parte din margarinele sunt din ulei de palmier. E mai ieftin
    -toata mancarea fastfood e prajita in ulei de palmier. Rezista la prajeli mai bine ca orice alt ulei, nu se inegreste /afuma repede
    -ultimii zeci de ani cosmeticele au devenit extrem de ieftine si accesibile. Datorita uleiului de palmier =ieftin si stabil.
    -transportul din celalalt capat al lumii polueaza.
    -este plantatia ce creste cel mai vertiginos in lume, si cere tot mai mult teren si ia cel mai mult teren din natura. Cea mai agresiva sectiune a agriculturii…nici macar cresterea vacilor si soia nu au impactul asa de rau. Dinamica asta sperie, practic e o cerere pe piatza ce e nevoie de infranat cat mai repede.

    1. Foarte bine punctat, mulțumesc mult pentru comentariu. 🙂 Cred că cel mai șocant lucru e că toată mâncarea fast-food e prăjită în ulei de palmier și nici măcar nu știm asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *